14,579 matches
-
naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 384 hectare. Situl Diosig reprezintă o zonă (umedă) împădurită (încadrată în bioregiune panonică) ce adăpostește vegetație arboricolă, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
pajiști și pășuni și protejează habitate de tip: "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Zăvoaie de Populus alba și Salix alba" și "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention". Flora sitului este constituită din arbori și ierburi cu specii de stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), răchită ("Salix alba"), plop alb ("Populus alba"), velniș ("Ulmus laevis"), arin negru ("Alnus
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 454 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă de lacuri artificiale în lunca Mureșului (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni, culturi, vegetație arboricolă) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre speciile de păsări prezente în sit se află: rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață lingurar ("Anas
Eleșteele Iernut – Cipău () [Corola-website/Science/330266_a_331595]
-
Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în două bioregiuni, continentală și panonică) de luncă (mlaștini, turbării, pajiști, fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)" și "Zvoaie cu Salix alba și Populus alba". Situl a
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)" și "Zvoaie cu Salix alba și Populus alba". Situl a fost desemnat în scopul conservării celor patru habitate naturale de interes comunitar, precum și protejării mai multor specii
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
floră spontană și faună sălbatică din Câmpia Banatului (subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest). Flora sitului este constituită din arbori (cu specii de răchită - "Salix alba", plop alb - "Populus alba", velniș - "Ulmus laevis", arin negru - "Alnus glutinosa") și vegetație ierboasă specifică zonelor umede, cu specii de trifoi cu patru foi ("Marsilea quadrifolia"). Fauna este una diversă și alcătuită din mamifere, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE 92/43/CEE" din 21
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 382 hectare. Aria protejată reprezintă zona nisipoasă (și stâncăriile submarine din Marea Neagră) încadrată în bioregiune pontică, aflată în imediata vecinătate a portului Mangalia; ce adăpostește o gamă variată de vegetație și faună marină. Situl a fost desemnat în scopul conservării unor habitate de interes comunitar de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane". Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
verde. Fructul consistă din boabe mici globulare de 5-7 mm lungime, cam de mărimea unui bob de mazăre, de culoarea roșie spre negru când este vremea culegerii. Întreaga plantă are o aromă intensă: amăruie, rășinoasă sau medicinală. În perioada de vegetație ramifică brațe, și dezvoltă "gale" (tumoare) în formă de corn de capră (de la care planta are denumirea comună în limba spaniolă: cornicabra), care apar pe frunze și pe foliole în urma mușcăturii de insecte. Multiplicarea speciei se poate face prin semințe
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
o zonă de pășuni și mlaștini oligotrofe (încadrată în bioregiune continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei) aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), salcie aurită ("Salix aurita") și merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), crușin ("Frangula alnus"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: pufuliță ("Epilobium hursutum"), roua cerului ("Drosera
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), salcie aurită ("Salix aurita") și merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), crușin ("Frangula alnus"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: pufuliță ("Epilobium hursutum"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), răchitan ("Lythrum salicaria"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens"), limbariță ("Alisma plantago-aquatica"), calcea calului ("Caltha laeta"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), sclipeți ("Potentilla erecta", specie cunoscută în alte zone
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe, râuri, lacuri, mlaștini, pajiști naturale, terenuri cultivate, păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane" și "Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba". Printre speciile
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane" și "Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba". Printre speciile faunistice și floristice aflate la baza desemnării sitului se află mamifere (popândău, un rozător din specia "Spermophilus citellus", specie considerată vulnerabilă
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
răpitoare. Trăiește în râuri mari și late de munte (zona lipanului și moioagei) cu apă adâncă și curent puternic și fund pietros. Preferă apele bine oxigenate și reci (6°C-18°C). De obicei, trăiește în ape adânci umbrite de vegetația riverană abundentă, de multe ori în vecinătatea unor structuri artificiale, cum ar fi ecluze și poduri. Lostrița nu trăiește în ape stagnante, în lacuri este foarte rară, și este întâlnit numai în apropiere de afluenții tributari. Ascunzișurile lostriței sunt de
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
completate cu stema lui Sieniawska în partea de nord și monograma ei în partea de sud. În 1784 Izabela Lubomirska a transformat teritoriile învecinate ale fermei Wilanów într-o "jardin anglo-chinois", conform cu designul lui Szymon Bogumił Zug. Noua grădină cu vegetație bogată, drumuri sinuoase și cascade a fost inspirată din lucrările lui William Chambers, Thomas Whately și August Moszyński.
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
5 km și adîncimea de 250 m. Pe suprafața lui sînt bine dezvoltate fisurile eoliene cu forme bizare. În zilele cu o anumită direcție a vîntului ele emit sunete melodioase. Datorită acestui efect ele au fost numite "harpe eoliene". În vegetația peisajului predomină pădurile. Pe spațiul rezervațiai sînt mai multe izvoare. În sectorul Rudi al rezervației se găsesc peste 100 de monumente ale naturii : "Văgăuna Lupilor", "Văgăuna Vînturilor", "Stînca Balaurului", "Harpa Eoliană", "Peștera Răposaților", "Izvorul Verde" ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]
-
bețivului". Este o sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai. Aceasta data este considerata începutul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta. Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în aceasta zi sa se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua
Armindeni () [Corola-website/Science/328595_a_329924]
-
abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta Dunării și foarte atașat de Dobrogea, Valeriu Pantazi a pictat satele de pescari unde a poposit, vegetația, bărcile, casele și siluetele umane specifice, realizând astfel adevărate bijuterii cromatice. Pentru a întregii tabloul operei sale și a întării convingerea că numai cine stăpânește temeinic desenul, tainele îmbinării culorilor și arta compozițională poate cuteza cu adevărat să-și măsoare
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta Dunării și foarte atașat de Dobrogea, Valeriu Pantazi a pictat satele de pescari unde a poposit, vegetația, bărcile, casele și siluetele umane specifice, realizând astfel adevărate bijuterii cromatice. Pentru a întregi tabloul operei sale și a întări convingerea că numai cine stăpânește temeinic desenul, arta compozițională și tainele îmbinării culorilor, numai aceia pot cuteza cu adevărat să
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
mult subarboret, cu apă în apropiere. Este adesea găsită în desișurile care mărginesc terenurilor agricole, unde își căuta hrana. Spre deosebire de porumbelul gulerat, turturica este rar găsită pe clădirile orașelor. Ea preferă, conform firii sale prudente, să rămână la adăpostul unei vegetații de înălțime medie. Turturica este răspândită în Europa, Africa de Nord, Asia de Vest. Ea este prezentă în întreaga Europă, din Insulele Canare până în Urali. Este, totuși, total absentă în Scandinavia, Irlanda. Este, de asemenea, găsită în vestul Africii de Nord (Maroc, Algeria
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
Alaska și în zona arctică canadiană migrează pe distanțe scurte spre litoral pacific și atlantic al Americii de Nord, iar cele care cuibăresc în nordul Alaskăi iernează și în Asia. Cuibul este simplu, ascuns în partea de sus cu iarbă și altă vegetație, căptușit cu frunze de salcie și este situat pe sol sau pe o ridicătură de teren. Depun 4 ouă, verzui-cafenii cu pete închise la culoare. Ambii părinți sunt implicați în îngrijirea puilor. Se hrănesc cu nevertebrate (insecte și larvele lor
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
Vertebrele sunt procelice, nu au coaste, apofizele transverse ale vertebrelor sacrale sunt dilatate. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea animalului, punând-o în armonie cu substratul, astfel brotăcelul ("Hyla arborea") pe vegetație are culoarea verde intens, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Familia Hylidae este împărțită în 3 subfamilii:
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
îmbrăcat decât mine”". Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între om și natură. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
unde formează o prelungire orientată postero-anterior. Această dungă separă partea verde a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea brotăcelului, punând-o în armonie cu substratul (homocromism), pe vegetație el are o culoare verde intens, făcându-l nevăzut în frunzișul arborilor, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Datorită coloritului de protecție, el nu se ferește când este descoperit și nu încearcă să fugă. Diferența între mascul și femelă se face
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]