151,683 matches
-
militar. Spre sfârșitul anului 1951, Statele Unite trimiteau În Europa Occidentală aproape 5 miliarde de dolari sub formă de ajutor militar. Dintr-un stimul pentru Încrederea În sine a europenilor, NATO s-a transformat Într-un angajament militar major, Întemeiat pe resursele aparent nelimitate ale economiei Statelor Unite, obligându-i pe americani și aliații lor la o acumulare de forțe umane și materiale nemaivăzută pe timp de pace. Generalul Eisenhower s-a Întors În Europa În calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin urmare, de un cadru de colaborare pe termen lung. Situația era la fel de limpede pentru nemți: când naziștii au ocupat Franța În 1940 și au semnat cu Pétain un acord stipulând plăți și livrări ce echivalau cu punerea silită a resurselor franceze În slujba economiei de război germane, mulți observatori din ambele tabere au văzut În această „colaborare” franco-germană nucleul unei noi ordini economice „europene”. Pierre Pucheu, un membru de vază al guvernului de la Vichy care avea să fie excutat de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum o entitate politică vest-germană ce includea bazinul Ruhr și Renania; numai regiunea Saar fusese separată temporar de teritoriul german, Însă cărbunele din această zonă nu era cocsificabil. Cum puteau fi controlate și În același timp mobilizate În avantajul francezilor resursele noii Republici Federale? La 30 octombrie 1949, Dean Acheson i-a cerut lui Schuman ca Franța să Înceapă să includă noul stat vest-german În economia europeană. Francezii știau prea bine că trebuie să facă ceva - după cum avea să-i reamintească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problema care sâcâia Franța anului 1945. În viziunea lui Schuman, Înalta Autoritate urma să Încurajeze competiția, să controleze politica tarifară, investițiile directe și să facă tranzacții În numele țărilor participante. și, mai ales, să preia controlul bazinului Ruhr și al altor resurse vitale din mâini exclusiv germane. Era o soluție europeană la o problemă - principala problemă - franceză. Robert Schuman și-a anunțat Planul pe 9 mai 1950, la o zi după ce Îl informase pe Dean Acheson. Englezii nu primiseră nici un avertisment. Quai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căror perspective erau incerte. Cu un an Înainte de propunerea lui Schuman, poziția Marii Britanii, exprimată În particular de funcționari publici importanți, era următoarea: „Nu ne interesează cooperarea economică pe termen lung cu Europa. În cel mai bun caz ne-ar greva resursele; În cel mai rău, ne-ar compromite economia”. La care trebuie adăugată nervozitatea aparte a Partidului Laburist când venea vorba de implicarea În acorduri continentale ce i-ar fi putut Îngrădi libertatea de a adopta măsuri „socialiste” acasă, măsuri strâns
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insolvabilă. Englezii se mobilizaseră total și mai mult timp decât orice altă țară: În 1945, 10 milioane de femei și bărbați (dintr-o populație activă de 21,5 milioane) erau Înrolați sau fabricau arme. În loc să dimensioneze efortul de război după resursele limitate ale țării, Winston Churchill a riscat totul, Împrumutând de la americani și vânzând posesiuni britanice din străinătate pentru ca banii și echipamentul să nu lipsească. Cum spunea un ministru de Finanțe din timpul războiului, În acești ani „Anglia s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu oțelăriile din Polonia, RDG, Ungaria, România, Bulgaria și URSS, aceștia reprezentau pentru cehi nu o industrializare rapidă, ci o arierare forțată (s-au pus În practică programe-fulger de industrializare bazate pe producția de oțel, În ciuda faptului că Cehoslovacia avea resurse limitate de minereu de fier). După beneficiile inițiale aduse de creșterea fără precedent În industriile de bază, la fel s-a Întâmplat În toate celelalte state. La mijlocul anilor ’50, Europa de Est sovietizată intra deja Într-un declin constant, finalizat cu scleroza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Eugen țurcanu, care fusese În timpul studenției sale la Iași membru activ al Gărzii de Fier. Însă statul-partid al comuniștilor nu se deosebea de predecesorii săi autoritariști numai prin eficacitatea sistemului represiv, ci mai ales prin faptul că puterea și resursele erau acum monopolizate și folosite În beneficiul cvasiexclusiv al unei puteri străine. Ocupației naziste i-a urmat, după o tranziție necomplicată, ocupația sovietică, plasând jumătatea estică a Europei pe orbita Moscovei (pentru cetățenii Germaniei de Est, aflați de 12 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ruși În 1941-1942, la fel și Stalin a risipit curând iluziile și așteptările din statele-satelit. Am notat deja ce efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre vest, a păguboasei istorii economice a Uniunii Sovietice În versiune accelerată. Singura resursă pe care managerii comuniști se puteau baza sistematic era mărirea producției prin exploatarea forței de muncă. De aceea teroarea stalinistă din perioada 1948-1953 În Europa de Est semăna atât de bine cu echivalentul sovietic al anilor ’30: ambele erau legate de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În scurtă vreme cât se poate de naturală. Însă pentru popoarele aflate la est de barieră, Împinse parcă Într-un colț obscur al propriului lor continent, la mila unei mari puteri seminecunoscute, mai Înapoiată decât ele și care le parazita resursele În scădere, istoria părea că s-a oprit În loc. VIItc "VII" Războaie culturaletc "Războaie culturale" Toți repudiam epoca precedentă. O știam mai mult din literatură și mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înarmau până-n dinți, pregătindu-se pentru un eventual război nuclear - e mai puțin paradoxal decât pare la prima vedere. Fiindcă strategii sovietici și americani se concentrau asupra armelor nucleare și a rachetelor intercontinentale, statele europene, care nu puteau rivaliza În resurse cu cele două superputeri, nu mai simțeau nevoia să concureze pe acest plan - În ciuda faptului că Europa Centrală rămânea terenul cel mai probabil al ipoteticei confruntări. Din acest motiv, În acești ani Războiul Rece a fost trăit altfel În vestul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lanseze focoase nucleare de pe teritoriul sovietic spre ținte americane - Îl interesau În mod desoebit pe Nikita Hrușciov. Erau mai ieftine decât armele convenționale și Îi permiteau să mențină relații bune cu industria grea și de apărare, deturnând În același timp resurse spre producția de bunuri de consum. În plus, după cum vor constata ambele părți, aveau efectul curios de a diminua riscul unui război major. Din cauza armelor nucleare, Moscova și Washingtonul erau mai agresive În aparență - era important să pară pregătite și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spionaj distincte, iar unele dintre cele mai răsunătoare succese ale agenților sovietici au fost repurtate la Berlin. Însă cum liderii sovietici acceptaseră diviziunea Germaniei și transformaseră zona estică Într-un stat suveran, ei nu puteau ignora la nesfârșit hemoragia de resurse umane. Dar nu sensibilitatea rănită a conducătorilor RDG e motivul pentru care Moscova a atras din nou atenția internațională asupra Berlinului, generând o criză de trei ani În legătură cu statutul orașului. În 1958, URSS era din nou Îngrijorată că Statele Unite i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începutul secolului XX de guvernele reformiste ale lui Giovanni Giolitti. Dar eforturile anterioare nu se soldaseră cu succese și singura soluție pentru necazurile italienilor din sud rămânea (aceeași Încă de la apariția Italiei moderne) emigrația. Însă Cassa reprezenta o mobilizare de resurse mult mai amplă decât orice plan anterior și avea mai multe șanse de reușită, fiindcă se acorda perfect cu mecanismele politice de bază ale noii republici italiene. Funcția statului republican nu diferea prea mult de cea a statului fascist precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rigiditatea Bonnului a fost demonstrată În 1957: Adenauer a rupt relațiile diplomatice cu Iugoslavia după ce Tito recunoscuse Germania de Est. Relațiile Germaniei cu Europa de Est au fost efectiv Înghețate de-a lungul următorilor zece ani. Pe plan intern, pe lângă alocarea de resurse considerabile pentru a ajuta refugiații, prizonierii repatriați și familiile lor să se integreze În societatea vest-germană, guvernele anilor ’50 au Încurajat o abordare evident necritică a trecutului recent al Germaniei. În 1955, Ministerul de Externe a protestat formal Împotriva selecționării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bărbații par intrați la apă”, și lasă trecutul În urmă, anunțând că „nu-i momentul să avem emoții”. Maria se dedică apoi cu hotărâre nestrămutată preocupării naționale, făcând bani cu o abilitate uluitoare. Evoluând de la vulnerabilitate la cinism, eroina exploatează resursele, sentimentele și credulitatea bărbaților - printre care un soldat american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
situație neverosimilă, ale cărei implicații nu scăpau elitelor indigene din coloniile europene, a avut consecințe perfide. Pentru mulți britanici, francezi sau olandezi, posesiunile imperiale alinau suferința și umilințele războiului din Europa. Ele Își demonstraseră valoarea materială În acel război ca resurse naționale vitale. Dacă n-ar fi avut acces la teritoriile Îndepărtate și la resursele materiale și umane din colonii, britanicii și Îndeosebi francezii ar fi fost și mai dezavantajați În lupta cu Germania și Japonia. Acest lucru le era limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consecințe perfide. Pentru mulți britanici, francezi sau olandezi, posesiunile imperiale alinau suferința și umilințele războiului din Europa. Ele Își demonstraseră valoarea materială În acel război ca resurse naționale vitale. Dacă n-ar fi avut acces la teritoriile Îndepărtate și la resursele materiale și umane din colonii, britanicii și Îndeosebi francezii ar fi fost și mai dezavantajați În lupta cu Germania și Japonia. Acest lucru le era limpede mai ales britanicilor. Pentru oricine a crescut (precum autorul) În Marea Britanie postbelică, „Anglia”, „Britania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putut susține un război de uzură Într-o colonie Îndepărtată fără un ajutor extern substanțial. Războiul francez din Indochina a fost finanțat de americani. La Început, contribuția Washingtonului a fost indirectă: grație Împrumuturilor și ajutorului american, francezii au putut aloca resurse considerabile efortului tot mai costisitor și inutil de a Învinge trupele Vietminh. Statele Unite au sponsorizat practic modernizarea economică postbelică a Franței, În timp ce aceasta Își aloca resursele războiului. Din 1950, ajutorul american a luat forme mai directe. Din iulie (la o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contribuția Washingtonului a fost indirectă: grație Împrumuturilor și ajutorului american, francezii au putut aloca resurse considerabile efortului tot mai costisitor și inutil de a Învinge trupele Vietminh. Statele Unite au sponsorizat practic modernizarea economică postbelică a Franței, În timp ce aceasta Își aloca resursele războiului. Din 1950, ajutorul american a luat forme mai directe. Din iulie (la o lună după izbucnirea războiului În Coreea Învecinată), Statele Unite au intensificat puternic asistența militară pentru forțele franceze din Asia de Sud-Est. Francezii au negociat la sânge Înainte de a accepta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de peste mări: „Remarcele condescendente, nemaivorbind de cele peiorative, la adresa budiștilor, hindușilor, musulmanilor și așa mai departe... reprezintă insulte grave și trebuie evitate În mod absolut”. Însă, după 1945, britanicii nu puteau spera În mod realist să-și conserve moștenirea imperială. Resursele țării erau epuizate, iar costurile menținerii, fie și numai a imperiului indian, nu mai erau compensate de vreun avantaj economic sau strategic: exporturile către subcontinentul indian, care În 1913 formau aproape o optime din totalul exporturilor britanice, ajunseseră după al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și apoi, pretinzând că acționează În numele comunității internaționale ca părți dezinteresate În conflict, urmau să atace Egiptul, Întâi din aer și apoi de pe mare. Ele urmăreau să preia controlul Canalului, să declare că Egiptul nu este capabil să administreze o resursă atât de importantă În mod echitabil și eficient, să restabilească status quo ante și să-l submineze decisiv pe Nasser. Planul a fost ținut, Într-adevăr, În secret absolut: În Marea Britanie, numai Eden și patru miniștri de rang Înalt din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avantaj confortabil -, guvernul britanic a fost silit la o reevaluare radicală a politicii sale externe. Prima lecție a Suezului a fost că Marea Britanie nu mai putea menține o prezență colonială globală. După cum se văzuse În mod clar, țara nu avea resursele economice și militare necesare, iar În urma unei demonstrații atât de concrete a limitelor britanice, ea se putea aștepta să se confrunte cu cereri tot mai numeroase de independență. După o pauză de un deceniu, În care doar Sudanul (În 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără milă opoziția internă. Însă Africa de Sud era un caz aparte. În alte locuri - de exemplu, În Africa de Est - comunitățile de coloniști albi, care aveau privilegii similare, și-au acceptat soarta. Odată ce a devenit limpede că Londra nu avea nici resursele și nici dorința să impună statutul de colonie unei majorități care se opunea (lucru care nu era deloc evident la Începutul anilor ’50, când forțele britanice purtaseră un război murdar secret și brutal Împotriva revoltelor Mau-Mau din Kenya), coloniștii europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovedească de o importanță majoră În deceniile următoare, dar a trecut neobservată la vremea respectivă. CEE s-a născut nu din forță, ci din slăbiciune. După cum evidenția raportul lui Spaak din 1956, „Europa, care altădată avea monopolul producției și obținea resurse importante din posesiunile sale de peste mări, Își vede astăzi poziția externă slăbită, influența În declin și capacitatea de progres erodată prin fărâmițare”. Britanicii au refuzat să se alăture CEE exact pentru că nu Înțelegeau - Încă - situația În care se aflau. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]