151,683 matches
-
70. El a continuat să se bazeze pe un model mai vechi de activitate economică ce amintea de Detroit ori Ruhr În anii ’20 sau de Manchester În secolul al XIX-lea. Din acest motiv ajunsese Cehoslovacia - o țară cu resurse de minereu de fier foarte reduse - al treilea exportator (pe cap de locuitor) mondial de oțel În 1981. Până În ultimele sale clipe, RDG a continuat să facă planuri pentru creșterea susținută a unei industrii grele depășite. Nici un cumpărător care avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că „Fondul de carte al bibliotecilor va crește de la 350.000 la 450.000 de volume. Împrumuturile de carte vor crește cu 108,2%”11. Sistemele de prețuri fixe nu permiteau estimarea costurilor reale, răspunsul la cerere sau adaptarea la resursele disponibile. La orice nivel, administratorilor le era frică să-și asume riscuri și să inoveze, temându-se să nu scadă nivelul producției pe termen scurt. În orice caz, ei nu aveau nici un motiv s-o facă: oricât de incompetenți, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Se estimează că, la Începutul anilor ’80, În Ungaria, numai 84.000 de meșteșugari (operând exclusiv În sectorul privat) satisfăceau aproape 60% din cererea locală de servicii, de la reparații de instalații tehnico-sanitare la prostituție. Adăugați producția particulară a țăranilor și resursele publice (cărămizi, sârmă de cupru, tipare) „deturnate” pentru uzul personal de muncitorii din Întreprinderi și se poate vedea cum comunismul de tip sovietic - ca și capitalismul italian, de altfel - supraviețuia grație unei economii paralele 12. Relația era simbiotică: statul comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întreprinderi eficiente prin fiat administrativ. Pompând puținele fonduri În câteva ferme, unități prelucrătoare, fabrici sau servicii-model, partidul a reușit Într-adevăr să creeze Întreprinderi temporar viabile și chiar teoretic profitabile - dar numai cu prețul unor subvenții substanțiale și privând de resurse alți agenți economici. Dezordinea și frustrarea au crescut. În paralel, șefii de ferme și directorii locali, neștiind din ce direcție bate vântul, au căutat să se protejeze În eventualitatea unei reîntoarceri la normele de plan: creându-și stocuri din tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
siberian Norilsk, o regiune de mărimea Italiei a fost contaminată cu dioxid de sulf rezultat din exploatarea nichelului. Acestea și alte dezastre ecologice erau rezultatul direct al indiferenței, proastei conduceri și al metodei „razi și arzi” prin care sovieticii exploatau resursele naturale. și toate s-au născut din secretomanie. Explozia de la Celiabinsk-40 nu a fost recunoscută oficial decenii la rând, deși s-a produs la doar câțiva kilometri de un oraș mare - același unde, În 1979, sute de oameni au murit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ochii multor naționaliști ruși, „Rusia” Kieveană (regatul din secolul al XIII-lea, Întins de la Carpați la Volga, cu centrul În capitala Ucrainei) era la fel de centrală În identitatea imperiului precum Rusia Însăși. Dar de o importanță imediată și mai practică erau resursele materiale ale regiunii. Situată pe ruta de acces a Rusiei la Marea Neagră (și la Marea Mediterană) și la Europa Centrală, Ucraina era un element vital al economiei sovietice. Deși ocupa doar 2,7% din suprafața Uniunii Sovietice, aici locuia 18% din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
KGB-ului În Ucraina. Dar această legătură strânsă Între republica ucraineană și conducerea sovietică nu implica vreo considerație aparte față de ucraineni. Dimpotrivă, În istoria ei ca republică sovietică, Ucraina a fost tratată ca o colonie internă: i-au fost exploatate resursele naturale, iar poporul a fost strict supravegheat (În anii ’30, ucrainenii au Îndurat o represiune punitivă nu departe de genocid). Produsele ucrainene - mai ales alimente și metale feroase - erau transportate În restul Uniunii Sovietice la prețuri puternic subvenționate, practică prelungită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Rusiei și guvernat de satrapi comuniști locali care controlau teritoriul și care l-au transformat la scurt timp Într-un paradis al contrabandei și al spălării de bani. Cum Transnistria asigură 90% din electricitatea Moldovei, noii conducători aveau o resursă economică legitimă cu care puteau șantaja Chișinăul. Independența Transnistriei nu a fost recunoscută de Moldova sau de altcineva: nici măcar Moscova nu a mers atât de departe Încât să acorde oficial legitimitate regiunii separatiste. Dar clivajul din mica Moldovă prefigura problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acest timp, la câteva sute de metri, Boris Elțîn și parlamentul rus puneau bazele Rusiei independente. Până În noiembrie, Elțîn extinsese controlul rusesc asupra Întregii activități financiare și economice de pe teritoriul Rusiei. Uniunea Sovietică era acum un stat-cochilie, golit de resurse și de putere. În acest moment, instituțiile Uniunii Sovietice erau deja fie sub controlul statelor independente, fie desființate: pe 24 octombrie KGB-ul și-a Încetat existența. Când Gorbaciov a propus un nou „Tratat asupra Comunității Economice a Statelor Suverane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exista alternativă. Diferențele pronunțate dintre politicile publice ale societăților postcomuniste nu se datorau așadar unor divergențe de opinie În privința obiectivului și a drumului pe care aceste țări Îl aveau de urmat. Adevărata problemă consta În modul În care erau folosite resursele. Economiile statelor comuniste erau Într-adevăr deformate și ineficiente, Însă includeau active vaste și potențial rentabile: energie, resurse minerale, arme, proprietăți imobiliare, mijloace de comunicare În masă, rețele de transport și multe altele. Mai mult decât atât, În societățile postsovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În privința obiectivului și a drumului pe care aceste țări Îl aveau de urmat. Adevărata problemă consta În modul În care erau folosite resursele. Economiile statelor comuniste erau Într-adevăr deformate și ineficiente, Însă includeau active vaste și potențial rentabile: energie, resurse minerale, arme, proprietăți imobiliare, mijloace de comunicare În masă, rețele de transport și multe altele. Mai mult decât atât, În societățile postsovietice singurii oameni care știau cum să conducă un laborator, o fermă sau o fabrică, care aveau experiență În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
miliardari ruși („oligarhi”) acumulaseră 110 miliarde de dolari - un sfert din Întregul produs intern brut al țării. Distincția dintre privatizare, abuzul venal de putere și simplul furt a dispărut aproape complet: era atât de mult de furat - petrol, gaze naturale, resurse minerale, metale prețioase, conducte - și nu exista nimeni și nimic care să pună stavilă jafului. Bunurile și instituțiile publice au fost dezmembrate și redistribuite Între reprezentanții puterii, care extrăgeau și Își apropriau tot ce mișca sau Îi putea fi transferat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Italia să se scindeze sau ca vreuna dintre provincii să devină independentă. Aproape același lucru s-a Întâmplat În Franța, unde Mitterrand a realizat o descentralizare administrativă limitată și a inițiat tentative incoerente de dispersare a instituțiilor și a resurselor În provincii. Dintre unitățile regionale nou-apărute În Franța, nici măcar Alsacia sau zona bascilor francezi nu au dat semne că vor să se desprindă de Paris, În ciuda identității lor istorice distincte. Numai În insula Corsica a apărut o mișcare separatistă, bazată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel mai mic sau cel mai sărac. Dar nu se știe dacă majoritatea scoțienilor, după ce și-au asigurat o oarecare aparență de independență și ceva din substanța ei, țin să meargă mai departe. Constrângerile geografice și demografice, precum și lipsa de resurse naturale care au făcut Scoția dependentă de Regatul Unit sunt neschimbate; iar la sfârșitul anilor ’90, În Scoția, ca peste tot, naționalismul și-a pierdut suflul. Nu același lucru se poate spune despre descendenții emigranților scoțieni care au trecut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se estima că subvenționarea prețurilor la produsele agricole tot va reprezenta mai mult de o treime din cheltuielile UE În al doilea deceniu al secolului, afectând serios bugetul. Problema nu era că Uniunea e săracă. Dimpotrivă: luate Împreună, bogăția și resursele statelor membre rivalizau cu cele ale Statelor Unite. Dar bugetul UE era, În cuvintele unui raport independent comandat de Bruxelles În 2003, o „relicvă istorică”. Uniunea Europeană debutase cu o jumătate de secol În urmă ca uniune vamală - „piață comună” - bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relativi, așa-zisul element „social” din bugetul UE este minuscul - mai puțin de 1% din PNB-ul mediu În zona europeană. Dar, de la sfârșitul anilor ’80, bugetul Comunității și apoi al Uniunii Europene a jucat un rol redistributiv incontestabil, transferând resurse din regiunile prospere spre cele sărace și contribuind la reducerea constantă a distanței dintre bogați și săraci: În practică, el a luat locul programelor social-democratice la scară națională din generația precedentă 13. În ultimii ani, cetățenii Europei au obținut chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa strict limitate prin lege și tradiție și folosite de obicei numai pentru campania electorală. În trecut, dacă aveau nevoie de mai mult, politicienii apelau la susținătorii obișnuiți: colegi de partid, sindicate (În cazul stângii), afaceriști și corporații private. Aceste resurse erau acum pe sfârșite: numărul membrilor de partid scăzuse, sindicatele erau În declin și, din cauza unui consens tot mai evident pe probleme economice, firmele și Întreprinzătorii particulari nu aveau motive să sprijine generos un partid anume. E poate de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul secolului XX era de cu totul altă natură. Nu Întâmplător istoria-ca-nostalgie era atât de pronunțată tocmai În aceste două cadre naționale. Semețe puteri imperiale la Început de secol, ambele țări au pierdut ulterior, sub impactul războiului și al decolonizării, resurse și teritorii. Încrederea și siguranța imperiului global au fost Înlocuite de amintiri neplăcute și persepective neclare. Ce Însemna să fii francez sau britanic nu mai era atât de clar ca deunăzi. Alternativa, să devii cu grăbire „european”, era mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Die Zauberflöte la Viena sau la Budapesta pentru a sesiza contrastul. În perioada postcomunistă, deși s-au făcut nu puține experimente cu buget redus (Sofia a devenit un adevărat focar de experimente postmoderne teribil de căutate În coregrafie și teatru), resursele erau minime și cei mai buni muzicieni, dansatori și chiar actori au plecat În masă În Vest. Intrarea În Europa putea Însemna și acest lucru: riscul de a deveni provincial. Alt motiv era că spectatorii marii arte europene erau acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era cea mai mare piață internă și cel mai mare furnizor de servicii din lume, iar pentru statele membre autoritatea unică În toate aspectele economice și legale. Într-o lume În care avantajul comparativ În domeniile cu factori ficși (energia, resursele minerale, terenul agricol și chiar amplasarea) conta mai puțin decât politicile care facilitau Învățământul, cercetarea și investițiile, creșterea inițiativei Uniunii În aceste sectoare era extrem de importantă. Dacă statele au avut un rol vital În formarea piețelor, trasând regulile care guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războiul pentru insulele Falkland 501; reacția față de imigranți 578-679; reforme liberalizante 349-350; reformele justiției sociale 157; refuzul de a fuziona cu Europa continentală 155-157; refuzul de a se alătura Comunității Economice Europene (CEE) 281; regiuni autonome 643-645; relații industriale 344-345; resursele folosite În luptele din al doilea război mondial 29; retragerea din Orientul Mijlociu 271-276; retragerea din colonii 271-279; separatism național 643-645; separatism regional 643-645; Serviciul Național de Sănătate (NHS) 82; sfârșitul iluziei imperiului 279; sindicate 333; sistem universitar 363; sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vin sunt reprezentate de taxa pe valoarea adăugată (TVA) și de accize. Inventată de francezul Maurice Lauré și adoptată în peste 90 de țări din întreaga lume, taxa pe valoarea adăugată este achitată de către consumator și reprezintă aproximativ jumătate din resursele bugetului francez, adică în jur de 500 miliarde de franci 97. Aplicarea unor noi taxe ar însemna o scădere a veniturilor bugetare ale Franței. În această țară, termenul de "acciză"98 înglobează impozitele care corespund "contribuțiilor indirecte". Toate băuturile alcoolice
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În afara acestora, procedura utilizată pentru armonizarea reglementărilor fiscale privind vinul nu poate fi decât complexă, deoarece este necesară concilierea a două principii: pe de o parte, cel al liberei circulații a persoanelor și a produselor; pe de altă parte, direcționarea resurselor. Această conciliere este dificil de realizat atâta timp cât vor fi bugete de stat cu tot atâtea agenții naționale de administrare fiscală ce percep taxe. Implementarea acestei fiscalități în statele membre ale Comunității Europene care în prezent nu au accize (țările cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
rup din carnea bietului român, hulituri de oameni fără viață sufletească. Fenomenul legionar vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră în afara legii înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1878 și 1879) și în volum (1880), este menționabilă doar pentru utilizarea elementelor de mitologie populară. Într-un studiu introductiv, Unele puține asupra liricei și epicei române poporale și clasice, autorul afirmă că o literatură națională trebuie să-și afle resursele în cercetarea trecutului și a tradițiilor populare. Pentru o cultură în formare, susține el, influențele străine sunt primejdioase. A scris și câteva articole în care discută folclorul medical sau unele formule specifice liricii populare. Aparatul critic, în care recurge frecvent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]