145,920 matches
-
Epoca", 15 iunie 1915), cu scopul de a continua activitatea publicistică în vederea alipirii Transilvaniei. La 14 decembrie 1914 s-a desfășurat "Congresul extraordinar al Ligii Culturale" (președinte V. Lucaciu, vicepreședinte: Barbu Ștefănescu Delavrancea, secretar: Nicolae Iorga). Goga era membru al comitetului, ca reprezentant al Transilvaniei. La întrunirea organizată de "Liga politică a tuturor românilor", la București, în ziua de 15 februarie 1915, declara: Din cauza activității sale politice în România, guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga - ca cetățean austro-ungar
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
modelul stalinist de organizare și conducere a societății. La 11 iunie 1948, guvernul Groza a adoptat legea pentru naționalizarea industriei. Această măsură a vizat distrugerea proprietății private și a generalizat proprietatea publică în industrie, bănci și transporturi. A fost creat Comitetul de Stat al Planificării, care asigura dezvoltarea economică pe baze planificate, având la bază centralismul economic. Cu pornire din anul 1951, planul de organizare economică era de cinci ani (planul cincinal). Tot după model sovietic s-au înființat Gospodăriile Agricole
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de oraș și de district, mergând până la Comitetul Central, organul suprem de partid. Folosind autoritatea nomenklaturii, Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de conducere. Organele PCUS monitorizau acțiunile ministerelor, agențiilor guvernamentale și organelor legislative. Cea mai înaltă instituție legislativă era Sovietul Suprem. Conducătorul Partidului Comunist era
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
fost victime ale persecuției staliniste. Republică Germană de pe Volga fiind desființată în 1941, locuitorii acesteia au fost trimiși în lagăre de muncă. Membrii de partid importanți au fost judecați în trei mari procese publice, sub acuzația de contrarevoluționari. Dintre membrii Comitetului Central al partidului, aleși în 1934, 2/3 nu au supraviețuit anilor 1937-1938. Până la sfârșitul epurării din 1939, toata elită revoluționară din 1917 a fost anihilata și înlocuită în toate zonele structurii de partid de aparatcici, a căror loialitate față de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
de sporire a producției cărnii la Raziani s-a dovedit a fi un eșec. La sfârșitul anului 1958 partidul a emis o directivă către organizațiile locale prin care cerea adoptarea de măsuri hotărâte pentru creșterea producției de carne. Prim-secretarul comitetului din Raziani, Larionov, a anunțat sporirea producției de carne. Deși nu și-a îndeplinit promisiunile, organizația din Raziani a fost decorată cu Ordinul Lenin, iar Larianov a fost decorat că Erou al Muncii Socialiste. Acesta a tăiat întregul șeptel, si
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
în 1918, după unirea Basarabiei cu România. În 1940, și 1944, Basarabia este ocupată de către Uniunea Sovietică și orașul iarăși este denumit Bender. Recunoscând că denumirea de Benderî este străină orașului din punct de vedere istoric și etnografic, în 1949 Comitetul executiv și Comitetutul orășenesc la Partidului Comunist al Moldovei, într-o hotărâre comună propunea Consiliului de Miniștri ai RSSM și Comitetului Central P.C. al Moldovei să redenumească localitatea în Dnestrovsk. În 1950 Comitetul executiv orășenesc roagă Prezidiul Sovietului Suprem al
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
denumit Bender. Recunoscând că denumirea de Benderî este străină orașului din punct de vedere istoric și etnografic, în 1949 Comitetul executiv și Comitetutul orășenesc la Partidului Comunist al Moldovei, într-o hotărâre comună propunea Consiliului de Miniștri ai RSSM și Comitetului Central P.C. al Moldovei să redenumească localitatea în Dnestrovsk. În 1950 Comitetul executiv orășenesc roagă Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M. să schimbe denumirea orașului din Benderî în Suvorov (în legătură cu aniversarea a 150 ani de la moartea comandatului rus A. Suvorov). Niciunul
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
de vedere istoric și etnografic, în 1949 Comitetul executiv și Comitetutul orășenesc la Partidului Comunist al Moldovei, într-o hotărâre comună propunea Consiliului de Miniștri ai RSSM și Comitetului Central P.C. al Moldovei să redenumească localitatea în Dnestrovsk. În 1950 Comitetul executiv orășenesc roagă Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M. să schimbe denumirea orașului din Benderî în Suvorov (în legătură cu aniversarea a 150 ani de la moartea comandatului rus A. Suvorov). Niciunul din aceste demersuri nu a fost examinat de către organele implicate. În 1956
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
nicio implicare în organizarea grevei” - cât și de miza ei politică în general. Ni s-a spus că drepturile revendicate de muncitori erau „strict economice”, iar atunci când erau explicit „politice” - de exemplu în cazul cerinței de a permite înființarea unor comitete de fabrică - erau „influența comuniștilor”. Deși, mai devreme, aflaserăm că aceiași comuniști nu avuseseră nimic de-a face cu organizarea grevei. Mai întâi, însăși disocierea drepturilor economice de cele politice este super-problematică - din moment ce politica se referă la organizarea și împărțirea
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
super-problematică - din moment ce politica se referă la organizarea și împărțirea puterii și resurselor între diferite clase sociale sau grupuri de interese, măsurile economice vor afecta această împărțire și balanța polilor de putere, fiind automat politice. Pe de altă parte, minimalizarea rolului comitetelor de fabrică ignoră istoria revoluționară a acestora în Rusia țaristă, și apoi dizidentă în Rusia bolșevică, și dimensiunea lor profund democratică - bazată pe autoorganizarea muncitorilor în afara patronatului și sindicatelor controlate de social-democrați. Posibilitatea că Partidul Comunist, sau muncitori afiliați, ar
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
Rusia țaristă, și apoi dizidentă în Rusia bolșevică, și dimensiunea lor profund democratică - bazată pe autoorganizarea muncitorilor în afara patronatului și sindicatelor controlate de social-democrați. Posibilitatea că Partidul Comunist, sau muncitori afiliați, ar fi dorit să își impună controlul asupra acestor comitete trebuie luată în calcul, dar atunci apare un paradox evident - ori aceste comitete erau inițiativa muncitorilor și nu a P.C. și de aceea au fost trecute la revendicări, ori P.C. era atât de puternic încât a reușit să impună o
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
bazată pe autoorganizarea muncitorilor în afara patronatului și sindicatelor controlate de social-democrați. Posibilitatea că Partidul Comunist, sau muncitori afiliați, ar fi dorit să își impună controlul asupra acestor comitete trebuie luată în calcul, dar atunci apare un paradox evident - ori aceste comitete erau inițiativa muncitorilor și nu a P.C. și de aceea au fost trecute la revendicări, ori P.C. era atât de puternic încât a reușit să impună o revendicare de inspirație „sovietică”, dar atunci trebuie să presupunem că muncitori comuniști au
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
reprezentat de Galeria Plan B și de artiștii ei, de cei deja consacrați internațional. Beneficiind de această percepție publică, au avut și avantajul comunicării discreționare făcută de Federația Fabrica de Pensule, care a promovat de cele mai multe ori doar artiștii apropiați comitetului director. Apoi, există ceilalți, artiști tineri, mult mai mulți la număr, aflați încă la începutul carierei. Ei sunt cei care au nevoie de susținere și de sprijin acum, dar tot ei cad cel mai ușor în capcana promisiunilor financiare și
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
său, Graur și-a schimbat deseori domiciliul împreună cu părinții. A fost căsătorit cu Neaga (Nina) Sion, care era fiica cea mai mare a soților Nicolae și Ionica Sion. Unul din frații Ninei a fost Mihai Bujor Sion, fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și care a murit în decembrie 1975 după un suspect accident aviatic. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 a studiat la
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 - 1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele "Glasul Bucovinei" din Cernăuți (1918) și "Cultura" din Cluj (1924). După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
din perioada interbelică, in cercurile literare și de către publicul larg. Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă după război, fiind promovat de puterea comunistă din rațiuni ideologice. A fost director al Teatrului Național din București (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A publicat romanul "Desculț" în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
în această țară, cum ar fi Federația Internațională de Baschet, la Geneva, UEFA (Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal), la Nyon, FIFA (Federația Internațională de Fotbal) și Federația Internațională de Hochei pe Gheață, la Zürich, Uniunea Ciclistă Internațională, la Aigle, și Comitetul Internațional Olimpic, la Lausanne. Forțele Armate Elvețiene, incluzând Forțele Terestre și Forțele Aeriene, sunt formate din recruți în serviciu militar obligatoriu: soldații profesioniști constituie doar circa 5% din personalul armatei, tot restul fiind recruți între 20 și 34 de ani
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
la Universitatea din București. În 1926 debutează cu versuri în "Universul literar", din 1927 colaborează la "Viața literară" și "Gândirea", cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, "Capricorn". În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de Alexandru Rosetti și de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui și al desființării revistei. Fondează la
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
din 1911) . a debutat cu poezii în revista "Contemporanul" (1890), colaborând apoi, cu poezie și publicistică, la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea nouă”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Viața românească” etc. A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul” (1906 - 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909 - 1910). A debutat editorial cu "Traduceri din Paul Verlaine" în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri " În
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
1904 și apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres ("Junii Turci"). Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă. În 1911 a plecat în Libia pentru a lua parte la apărarea
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
franceză unul din studiile lui Hippolyte Taine despre geneza operelor de artă. Și-a dat demisia din funcția de președinte al Societății Scriitorilor Români în noiembrie 1911, fiind înlocuit de Emil Gârleanu, dar continuă să rămână funcțiile de membru în comitetul de conducere și cenzor. A fost o prezență marcantă a ziarului "Minerva", alături de Anghel și criticul literar Dumitru Karnabatt, și a mai publicat în publicația tradiționalistă "Luceafărul". Sadoveanu este din nou chemat sub arme în timpul celui de-al Doilea Război
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
al Consiliului Științific al Academiei, cel care va modifica alfabetul limbii române. Astfel, se renunță la litera "â", fiind înlocuită cu "î" (scriere preferată de Sadoveanu în primele sale lucrări). Se implică în mișcarea pentru pace din Blocul Estic, conducând Comitetul Național pentru Apărarea Păcii într-o perioadă în care Uniunea Sovietică dorea să portretizeze inamicii din Războiul rece ca instigatori de război și vinovați unici pentru proliferarea armelor nucleare. Este reprezentantul României la Consiliului Mondial al Păcii, primind, în 1951
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
să portretizeze inamicii din Războiul rece ca instigatori de război și vinovați unici pentru proliferarea armelor nucleare. Este reprezentantul României la Consiliului Mondial al Păcii, primind, în 1951, Premiul Internațional pentru Pace. Din postura de parlamentar, Sadoveanu face parte din comitetul însărcinat cu elaborarea noii constituții din 1952, care, în formă finală, reflecta influențele sovietice și asimilarea stalinismului în discursurile politice românești. În martie 1953, la puțin timp după moartea lui Stalin, scriitorul conduce mai multe ședințe ale Uniunii Scriitorilor, discutând
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
devine student la limba germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. La insistențele tatălui său, face o tentativă de a urma dreptul. A deținut la un moment dat funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Își face debutul literar în revista "Viața studențească" (nr. 5, din mai 1957), cu schița "Doamna din vis". În perioada 1958-1960, Nicolae Breban rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Voinescu II, Gheorghe Magheru). El ține în cercul acestora conferința "Viitorul artelor în România", al cărei text apare postum, în 1907, și în care spune: Tot în acea perioadă, Alexandru Odobescu (împreună cu Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redacție al revistei "Junimea română", care apărea la Paris. În această revistă el publică articolul "Muncitorul român", remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic: Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]