145,920 matches
-
ani și este format dintr-un președinte, un vicepreședinte și alți patru membri. La începerea lucărilor pe 1 ianuarie 1999 olandezul Willem Frederik Duisenberg a fost ales președinte. El a fost înlocuit la 1 noiembrie 2003 de francezul Jean-Claude Trichet. Comitetul executiv decide ocupațiile BCE și este ales la recomandarea consiliului BCE. Toți membrii sunt numiți de Consiliul European în baza unei decizii adoptate cu majoritate calificată. Consiliul general este alcătuit din președintele BCE, vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale naționale
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
membrii sunt numiți de Consiliul European în baza unei decizii adoptate cu majoritate calificată. Consiliul general este alcătuit din președintele BCE, vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE. Ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE, președintele Consiliului UE și un membru al Comisiei Europene pot participa la ședințele Consiliului general, dar nu au drept de vot. În concordanță cu prevederile Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Consiliul
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
prin urmare, trebuie să se bazeze pe alte politici pentru a promova competitivitatea și a se adapta la șocuri. În zona euro, deciziile de politică monetară sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE, care este format din cei șase membri ai Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale ale țărilor din zona euro, pe baza principiului „o persoană, un vot”. În ceea ce privește operațiunile prin care sunt puse în aplicare deciziile de politică monetară, Consiliul guvernatorilor le derulează, ori de câte ori este posibil
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
anexat Tratatului, aplicarea acestei proceduri poate conduce, în ultimă instanță, la sancțiuni financiare. Pe baza "analizelor economice" și "monetare" periodice, Consiliul guvernatorilor ia decizii referitoare la nivelul principalelor rate ale dobânzilor BCE în vederea realizării obiectivului de stabilitate a prețurilor. Apoi, Comitetul executiv al BCE răspunde de implementarea deciziilor de politică monetară. Acestea sunt aplicate prin orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor hotărât de Consiliul guvernatorilor. Pentru orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
fiecare sistem democratic. Legitimitatea democratică a BCE/SEBC, pot fi evidențiate trei elemente. În primul rând, ratificarea Tratatului și a amendamentelor aduse statutelor băncilor centrale naționale de legislația națională, în al doilea rând, numirea membrilor Consiliului guvernatorilor, alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale, de către instituții democratice. Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului executiv pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, fi e la solicitarea Parlamentului, fi e la solicitarea acestora.
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
a amendamentelor aduse statutelor băncilor centrale naționale de legislația națională, în al doilea rând, numirea membrilor Consiliului guvernatorilor, alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale, de către instituții democratice. Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului executiv pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, fi e la solicitarea Parlamentului, fi e la solicitarea acestora.
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
centrală din Moscova continua însă să considere Letonia republică sovietică în 1990 și 1991. În ianuarie 1991, forțele politice și militare sovietice au încercat, fără succes, să răstoarne autoritățile Republicii Letone ocupând clădirea editorială centrală din Riga și înființând un Comitet de Salvare Națională pentru a uzurpa funcțiile guvernului. În perioada de tranziție, Moscova a menținut multe autorități sovietice centrale în Letonia. Cu toate acestea, 73% din locuitorii Letoniei au confirmat susținerea puternică pentru independență la 3 martie 1991, într-un
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
grecești cu incubatoare tehnologice sunt Parcul Științific și Tehnologic din Creta (Heraklion), Parcul Tehnologic Salonic, Parcul Tehnologic Lavrio, Parcul Științific Patras, și Parcul Științific și Tehnologic al Epirului (Ioannina). Grecia este membră a (ESA) din 2005. Cooperarea între ESA și Comitetul Spațial Național Elen a început în primii ani ai ultimului deceniu al secolului trecut. În 1994, Grecia și ESA au semnat primul acord de cooperare. După ce a cerut oficial aderarea ca membru cu drepturi depline în 2003, Grecia a devenit
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
formând Republica Arabă Unită, și toate partidele politice siriene, inclusiv comuniștii, și-au încetat activitățile. Pănă una alta, un grup de ofițeri sirieni ba'athiști, alarmați de poziția slabă a partidului și creșterea fragilității uniunii, au decis să formeze un Comitet Militar secret; membrii săi inițiali au fost locotenentul-colonel Muhammad Umran, maiorul Salah Jadid și căpitanul Hafez al-Assad. Când Siria s-a separat pe 28 septembrie 1961 după o lovitură de stat, instabilitatea urmată a culminat cu lovitura din 8 martie
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
stat, instabilitatea urmată a culminat cu lovitura din 8 martie 1963. Partidul Socialist Arab Ba'ath, condus de Michel Aflaq și Salah al-Din al-Bitar, a preluat puterea. Noul cabinet a fost dominat de membri Ba'ath. Pe 23 februarie 1966, Comitetul Militar a executat o răsturnare în interiorul partidului Ba'ath, arestându-l pe președintele Amin Hafiz și desemnând guvern civil, regionalist, al Ba'ath, pe 1 martie . Deșo Nureddin al-Atassi devenise șeful formal al statului, Salah Jadid a fost conducătorul efectiv
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
și de-a lungul câmpiei de coastă, o fâșie fertilă între munții de coastă și deșert. Densitatea totală a populației din Siria este de în jur de 99 de locuitori pe kilometri pătrați. Potrivit "World Refugee Survey 2008", publicat de Comitetul pentru Refugiați și Imigranți din Statele Unite, Siria a găzbuit o populație de refugiați și căutători de azi de aproximativ 1.852.300 oameni. Majoritatea vastă a acestei populații era din Iraq (1.300.000), dar populații considerabile din fosta Palestină
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
ai Uniunii Sovietice”" și propunea membrilor Biroului Politic executarea acestor prizonieri. (Vezi și Masacrul de la Katyn). În februarie 1941, Beria a devenit vicepreședinte al Sovnarkomului (guvernul sovietic), iar în iunie, după declanșarea operațiunii Barbarossa, a devenit unul dintre membrii GKO (Comitetul de stat al apărării). În Al Doilea Război Mondial, Beria și-a asumat mari răspunderi interne și a folosit deținuții din Gulag pentru susținerea producției de război sovietice. A preluat, împreună cu Gheorghi Malenkov, controlul asupra producție de avioane și motoare
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
Abakumov a derulat operațiuni polițienești importante, unele cu sprijinul lui Jdanov, de multe ori la ordinul direct al lui Stalin, de fiecare dată însă fără consultarea lui Beria. Una dintre primele asemenea operațiuni a fost cea din octombrie 1946 împotriva Comitetului antifascist evreiesc, care a dus la uciderea lui Solomon Mihoels și la arestarea mai multor membri ai mișcării. Campania a avut efecte secundare asupra lui Beria, care fusese inițiatorul mișcării în 1942. Jdanov a murit subit în august 1948, iar
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
în Ucraina, iar Sergo Beria, care a murit în 2000, a continuat până la sfârșit să apere reputația tatălui său. După moartea lui Beria, MGB (Ministerul Securității) a fost separat de MVD (Ministerul de Interne), a fost redus la statutul de „Comitet” și transformat în KGB. În luna mai a anului 2000, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins cererea formulată de membri ai familiei lui Beria pentru revocarea condamnării din 1953. Cererea de revocare a condamnării a fost făcută în baza
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
ministru sovietic al afacerilor externe, Andrei Gromîko. Stalin a condus Uniunea Sovietică pentru mai bine de un deceniu înainte de a ocupa funcția guvernamentală de Premier al Uniunii Sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial. Teoretic, congresul partidului alegea un Comitet Central care , mai apoi, alegea un Secretar General. Pe vremea lui Stalin acest proces a fost inversat în mod esențial, Secretarul General fiind cel care determina compoziția Biroului Politic (Politbüro) și a Comitetului Central. De-a lungul timpului, maniera în
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
război mondial. Teoretic, congresul partidului alegea un Comitet Central care , mai apoi, alegea un Secretar General. Pe vremea lui Stalin acest proces a fost inversat în mod esențial, Secretarul General fiind cel care determina compoziția Biroului Politic (Politbüro) și a Comitetului Central. De-a lungul timpului, maniera în care membrii Birourilor Politice erau aleși, atât în Uniunea Sovietică cât și în alte țări, era determinată de o serie de factori precum: puterea diferitelor facțiuni formale sau informale din partid, creșterea sau
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
de la cuvântul rusesc (больше) care înseamnă "mai mult", "mai mare", cu toate că ei au pierdut votul și erau de fapt facțiunea mai puțin numeroasă. S-ar putea explica prin faptul că ei au câștigat un vot la congres în problema compoziției comitetului redacțional al ziarului "Iskra" ("Scânteia"). Prin cuvântul "bolșevic", care își avea originea în procedura votului, a început să se înțeleagă mai apoi cei care voiau "mai mult", care erau mai radicali decât "menșevicii", care voiau "mai puțin". Acestea erau înțelesurile
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
menținut denumirea PSDMR (Bolșevic). Bolșevicii erau adepții organizării partidului în o ierarhie puternic centralizată care avea ca scop răsturnarea regimului țarist și cucerirea puterii. Cu toate că ei nu erau un corp complet monolitic, erau caracterizați printr-o supunere rigidă la conducerea comitetului central, bazată pe noțiunea de centralism democratic. Menșevicii erau în favoarea unei politici de cadre mai deschisă și au adoptat ideea cooperării cu alte grupuri socialiste și chiar unele nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
s-a dezvoltat o situație caracterizată prin dualitatea puterii. În timp ce legislativul și guvernul provizoriu erau controlate de Kerensky în alianță cu menșevicii și Partidul Socialist Revoluționar, "consiliile muncitorilor și soldaților", sovietele își întăreau influența sub conducerea bolșevicilor. Pe 10 octombrie, Comitetul Central bolșevic a înființat un birou politic mai mic, Politburo, care să conducă treburile partidului ținând seama de nevoia în creștere de indicații pentru acțiunile imediate. Bubnov, Zinoviev, Kamenev, Lenin, Sokolnikov, Stalin și Troțki au fost aleși în acest organ
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
pentru acțiunile imediate. Bubnov, Zinoviev, Kamenev, Lenin, Sokolnikov, Stalin și Troțki au fost aleși în acest organ restrâns de conducere, care a funcționat două săptămâni, fiind dizolvat pe 25 octombrie 1917, odată cu cucerirea puterii de către bolșevici în timpul Revoluției din Octombrie . Comitetul Central al bolșevicilor a dezbătut problema dezlănțuirii unei insurecții. Lenin și-a îndemnat bolșevicii să răstoarne guvernul provizoriu. Zinoviev și Kamenev au fost singurii membri ai Comitetului Central care au fost împotriva insurecției. Ei au făcut o mișcare neobișnuită, făcându
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
pe 25 octombrie 1917, odată cu cucerirea puterii de către bolșevici în timpul Revoluției din Octombrie . Comitetul Central al bolșevicilor a dezbătut problema dezlănțuirii unei insurecții. Lenin și-a îndemnat bolșevicii să răstoarne guvernul provizoriu. Zinoviev și Kamenev au fost singurii membri ai Comitetului Central care au fost împotriva insurecției. Ei au făcut o mișcare neobișnuită, făcându-și publice obiecțiunile în paginile ziarului "Pravda" (Adevărul), un act care aproape că le-a adus excluderea din partid pentru încălcarea disciplinei. Atunci când Kerensky a acționat împotriva
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
Comisar al Poporului pentru Transportul pe Apă"), și în cele din urmă a fost și el epurat. Lavrenti Beria i-a succedat ca șef al NKVD-ului. Pe 17 noiembrie 1938 un ordin comun al Sovnarkom (guvernul) URSS și al Comitetului Central al PCUS(b) (Decretul despre arestări, supravegherea procurorului și desfășurarea investigațiilor) și ordinul ulterior al NKVD-ului semnat de Beria a oprit cele mai multe operațiuni ale NKVD-ului de represiune sistematică și a suspendat aplicarea sentințelor capitale. Acesta a fost
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
politice atunci când a apărat revoluționarii antițariști. A fost ales membru al celei de-a patra Dume (parlament) în 1912 ca membru al Trudovicilor (un partid moderat liberal). Kerenski, un orator strălucit și un lider parlamentar priceput, a devenit membru al "Comitetului Provizoriu al Dumei" ca membru al Partidului Socialist Revoluționar și lider al opozanților socialiști ai țarului Nicolae al II-lea. Când a izbucnit Revoluția din Februarie în 1917, Kerenski a fost unul dintre cei mai proeminenți lideri revoluționari și a
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca "„pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“." A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice "„norodul la arme“", având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al "„Proclamației de la Padeș“" i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
(Rusă: Лев Борисович Каменев, nume de familie real: Rozenfeld, Розенфельд, n. 6 iulie 1883 () - d. 25 august 1936) a fost un revoluționar bolșevic și un politician sovietic proeminent, unul dintre primii membri ai puternicului Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. S-a născut într-o familie evreiască în Moscova, Rusia. In 1935 el a devenit victimă a Marii Epurări staliniste care a eliminat aproape toți „vechii bolșevici” din guvernul sovietic. El a fost
Lev Borisovici Kamenev () [Corola-website/Science/298256_a_299585]