14,695 matches
-
asemenea, gruparea fără căutare). În versiunile engleze, există opțiuni pentru a adaptarea grupărilor la o audiență națională selectată. Pe 6 iunie 2006, Google News s-a extins, adăugând o caracteristică de cercetare a arhivelor de știri, oferind utilizatorilor arhive istorice datând de peste 200 de ani de la unele dintre sursele sale. Nu a fost disponibilă o revedere cronologică, spre a selecta știri din diferiți ani. O extindere a serviciului a fost anunțată la 8 septembrie 2008, când Google News a început să
Google News () [Corola-website/Science/332893_a_334222]
-
între 80 și 90 de minute și este convențional clasificată ca fiind în Do minor. Mahler a finalizat ceea ce va deveni prima parte a simfoniei în 1888 sub forma unui poem simfonic intitulat "Totenfeier" ("Ritualuri funerare"). Tot din această perioadă datează și schițe ale celei de-a doua părți. Mahler s-a gândit timp de cinci ani dacă să transforme "Totenfeier" în prima parte a unei simfonii, deși manuscrisul său o clasifică deja drept o simfonie. În 1893 a compus a
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
Manuscrisul a fost folosit de corifeii Școlii Ardelene: Petru Maior, Samuil Micu și Gheorghe Șincai Dimitrie Cantemir a scris numai tomul I al Hronicului, istoria poporului român de la originile sale până la fundarea statelor Țării Românești și Moldovei, pe care le datează din veacul al XIII-lea. Istoria românilor începe pentru Cantemir cu cucerirea și colonizarea Daciei de către romani, adică cu Traian. Ideea principală a "Hronicului", în tomul I, este romanitatea poporului român. Autorul îi consideră pe români ca urmași ai romanilor
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Gabroveni purta numele politicianului francez Franklin Bouillon, nume care este menținut și în anul 1940. Strada a fost reabilitată în cadrul proiectului pilot de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei inițiat de Primăria Bucureștiului. Majoritatea clădirilor aflate pe strada Gabroveni datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Ansamblul de arhitectură „Strada Gabroveni” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1069, . După reabilitarea străzii s-au deschis și funcționează o întreagă galerie
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
s-au evocat date mergând de la domnia lui Augustus până în secolul al XIV-lea. Incertiutudinea asupra datei compunerii sale dura încă în secolul al XIX-lea: „se crede că a înflorit sub domnia împăratului bizantin, Alexie I Comnenul.” Lucrarea este datată acum de la sfârșitul secolului al X-lea. Data aproximativă a lucrării poate fi dedusă din conținutul său: la articolul „Adam”, autorul lexicului dă o scurtă cronologie a istoriei mondiale care se încheie cu moartea împăratului Ioan I Tzimiskes (976), în
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
de elemente geografice și conține 219 nume de locuri, scrise în germană și, în unele cazuri, în latină. O excepție notabilă este chiar orașul natal al autorului, Brașovul, al cărui nume este dat doar în latină: Corona. Este pentru prima data când pe o hartă a Transilvaniei apar unități administrative, când formele de relief, apele, așezările omenești își găsesc o reprezentare cât mai reală. Transilvania este împărțitä în următoarele șase regiuni: Multe denumiri de sate apar în fiecare dintre aceste mari
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
(în ) este o clădire mică, , care se află la baza campanilei din piața San Marco a orașului italian Veneția. a fost construită după proiectul arhitectului Jacopo Sansovino, între 1537 și 1549 pentru a înlocui o clădire mai veche, ce data probabil din secolul al XIV-lea. Fațada conține trei arcade între coloanele cărora, în patru nișe, sunt amplasate statui de bronz sculptate de Sansovino, reprezentând pe zeița "Minerva", pe zeii "Mercur" și "Apollo" și alegoria "Păcii". Deasupra arcadele sunt dispuse
Loggetta () [Corola-website/Science/333552_a_334881]
-
și în timpul domniei Casei de Savoia din 1866 și până în 1946. Astăzi, etajele superioare găzduiesc Muzeul Correr, Muzeul Risorgimento, Muzeul Arheologic, direcția Muzeelor Civice și o parte din colecțiile Bibliotecii Marciane. De asemenea, aici se află renumită Caffè Florian ce datează din secolul al XVIII-lea. Procurațiile au dobândit formă de potcoava după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
un aspect uniform. Șantierul a fost redeschis în 1493, dar Rizzo, acuzat de furt din banii publici, a fugit, iar lucrarea aproape finalizată a fost încredințată ad interim lui Pietro Lombardo. Fațadă curții senatorilor este dificil de atribuit și de datat. Lucrarea a continuat lent pe parcursul domniei dogelui Leonardo Loredan, perioadă în care s-a lucrat de-a lungul Canalului, iar din cauza unor probleme structurale s-a decis să se intervină în Sala Senatului și să se demoleze o capelă mică
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
este un grup statuar din porfir a patru împărați romani, datând din jurul anului 300. Începând din Evul Mediu a fost fixat într-un colț al fațadei Bazilicii San Marco din Veneția (Italia). Inițial el a făcut parte probabil din decorațiunile pieței Philadelphion din Constantinopol. Statuile au o înălțime de 1,30
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
că „cel care a văzut lumea spune multe neadevăruri”. Aspecte biografice precise au mai fost găsite și în corespondența sa privată iar în cele din urmă, acestea au fost asociate unor evenimente politice ale vremii, fiind astfel mai ușor de datat. Principalul impediment în demersul de a stabili elemente precise ale vieții marelui poet este faptul că anumite erori par a se fi perpetuat de la un biograf la altul îngreunând astfel un demers eminamente științific. Saadi a trăit în una dintre
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
al bisericii Domnița Bălașa. Aici, cu prilejul consolidării bisericii, între 1954-1955, echipa condusă de acad. Aurel Beleș, a dezevlit, sub colțul S-SV al bisericii actuale, fundațiile adânci a unei biserici. Arheologul Gh. G. Cantacuzino care a cercetat-o, a datat prima fază de existență a bisericii în veacul al XVI-lea, iar a doua fază în cel de-al XVII-lea. În tot cazul, în urma invadării Țării Românești de oastea condusă de Koça Sinan Pașa, casele, bisericile și mănăstirile au
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Biserica Sf. Petru și Pavel este o biserică romano-catolică din orașul Brașov, România. Este un monument de arhitectură barocă, unic în acest oraș, fiind una dintre cele mai renumite atracți ale orașului. Actuala biserică datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind construită pe locul unei vechi mănăstiri dominicane din anul 1342. Această biserică era în stil gotic și avea altarul orientat către răsărit, invers față de actuala biserică ce are altarul orientat
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
spectatori la meciurile de box și până la 10.000 de spectatori pe gradene și în picioare la concerte. Sala Polivalentă este situată în proximitatea Cluj Arena și aproape de Sala Sporturilor Horia Demian. Ideea realizării unei săli polivalente moderne în Cluj-Napoca datează din 2008, când Consiliul Local al municipiului a aprobat avizul de oportunitate privind întocmirea Planului Urbanistic Zonal ce prevedea construirea a două obiective: „stadion «Ion Moina» și sală polivalentă multisport”. Indicatorii tehnico-economici au fost aprobați în iunie 2009. Licitația pentru
Sala Polivalentă din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/333626_a_334955]
-
urmat apoi (1960-1965) Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București, unde a activat în cadrul Cenaclului „Junimea”, fiind remarcat de către profesorul și jurnalistul George Ivașcu, care l-a încurajat și ajutat să debuteze în publicistică. Tot din această perioadă datează primele sale preocupări pentru arta cinematografică, materializate prin înscrierea în Cineclubul studențesc condus de operatorul Sergiu Huzum. Aici a realizat un scurt-metraj intitulat „M-a trimis mama la piață” (pelicula s-a pierdut). Imediat după absolvirea Facultății (cu o teză
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
sunt legendele Egiptului Antic despre crearea lumii. Textele din piramide, decorațiunile și scrierile de pe pereții mormintelor, datând de pe vremea Vechiului Regat (2780 - 2250 î.Hr.) au dat majoritatea informațiilor despre primele mituri ale creației Egiptului. Aceste mituri formează, de asemenea, primele colecții religioase din lume. Diferite povestiri despre creație au fost asociate fiecare cu un cult al unul
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
este dedicat Sfântului Egidiu și, prin urmare, este cunoscut, de asemenea, sub numele Catedrala Sf. Egidiu. O primă biserică cu hramul Sf. Egidiu s-a aflat încă din secolul al XII-lea pe locul catedralei de astăzi. Prima atestare documentară datează din 1174, iar primul paroh din Graz a fost numit în 1181. Cu toate acestea, din această primă biserică nu s-a mai păstrat nimic. Odată cu începerea construirii în 1438 a palatului Grazer Burg de către împăratul Frederic al III-lea
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
pictate (celebrul acronim "") și cifre reprezentând anul inaugurării: 1438 în fosta sacristie, 1450 în "seiful cor" (?), 1456 la portalul de vest și 1464 la pictura bolții. Prin urmare, anul 1464 este acceptat ca fiind anul finalizării lucrărilor. Din anul 1441 datează un document, emis de împăratul Frederic al III-lea, referitor la târgul ce avea loc aici la 1 mai a fiecărui an, dată care este asociată și cu fostul festival al bisericii. Prin urmare, 1 mai este sărbătorit în prezent
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
american, pisici cu dinți sabie, lupi groaznici, mamuți, mastodonți, leneși giganți, cămile de vest, bizoni preistorici, pecari, cai americani, lame și altele. Doar un singur om a fost găsit aici, este vorba de un schelet parțial al „Femeii de La Brea” datat cu aprox. 10.000 de ani calendaristici (cca. 8.000 de ani î.Hr.) în urmă, care avea între 17 și 25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
î.Hr.) în urmă, care avea între 17 și 25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
franceză: "Château de Montségur") este o fostă cetate în apropiere de Montségur, o comună din Ariège, în sud-vestul Franței. Ruinele sale sunt pe locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură, din 1862. Ruinele castelului Montségur se ridică la 1.200 de metri altitudine, în sudul Frantei (în apropierea Munților Pirinei), pe
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
regiunii Languedoc - Midi-Pirineilor francezi, la 80 km de Carcassonne, Montségur domină o formațiune de rocă cunoscuta drept "pog" - un termen derivat din dialectul languedocian din Occitania - "puòg" sau "puèg" însemnând "vârf, deal, munte". Primele semne de așezări omenești în zonă datează încă din Epoca de piatră, în jur de cca. 80.000 de ani în urmă. Dovezi ale ocupației romane, precum monede și unelte, au fost găsite în jurul cetății. Numele său vine din latină: "mons securus", care a derivat în "mont
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
Diferența de nivel dintre fort și canal a permis drenarea ușoară umezelii, ceea ce a făcut ca Eben-Emael să fie mai uscat decât restul fortificațiilor surori. Fortul Eben-Emael a fost un proiect care dezvolta ideea originală a generalului Henri Alexis Brialmont datând din perioada de dinainte de prima conflagrație mondială. Chiar și în cazul proiectului actualizat, care a propus fortificații de dimensiuni mai mari, fortul reprezenta un ansamblu relativ compact de turele pentru tunuri și posturi de observație, totul înconjurat de ziduri și
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
și nu respectă, prin urmare, planul hippodamic care a fost stabilit în 1881. Prin aceasta, ea a condus la construirea unor curiozități arhitecturale ca Flatiron Building („clădirea fierul de călcat”). Broadway este cea mai veche „avenue” nord-sud din oraș întrucât datează dinaintea primilor coloniști. În epoca precolumbiană, amerindienii folosiseră deja acest traseu în natură și-l numiseră „Wickquasgeck”. Este cea mai vizitată „avenue” din Manhattan. Numele Broadway provine din neerlandeză, "Brede Weg" și semnifică „bulevard larg”. Lungimea Broadway este de 21
Broadway (stradă) () [Corola-website/Science/333770_a_335099]
-
că colonizarea spațiului este un obiectiv realizabil și merită a fi amplificat. Din cauza apropierii sale de Pământ, Luna a fost văzută din totdeauna ca cel mai evident loc pentru expansiunea spațială a omenirii. Idei privind amplasarea unei colonii pe Lună datează înainte de era spațială. În 1638 episcopul John Wilkins scrie "A Discourse Concerning a New World and Another Planet" („Un discurs cu privire la o lume nouă și o altă planetă”), în care a prezis o colonie umană pe Lună. Konstantin Țiolkovski, printre
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]