17,663 matches
-
Rezistă la orice. M. Luni seara, 10 noiembrie [1947] Adaos la această scrisoare Continuă-ți frumoasa și nobila misiune, chiar când n-ai să-mi mai aștepți scrisorile; dă preț prin purtarea ta imensului sacrificiu pe care l-am făcut despărțindu-mă de tine. Mărită-te, chiar dacă n-o să te pot vedea mireasă, oacheșa mea frumoasă; în fiecare seară va trebui să-mi dai seamă de ziua ta bine petrecută, în care vei scrie alături de dulcele nume pe care mi-l
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de 3 ani; îmi umplu sufletul cu privirea aceea limpede, angelică, și-ți scriu cu lacrimi și cu iubire. Sunt singură, draga mea dragă, singură pe lume. Ar fi trebuit să te urmez pe jos, în genunchi, să nu mă despart de tine, care ești viața mea. Nu conteni să-mi iubești amintirea, fără prea multă durere, fără tulburare, cu noblețe, cu dragostea aceea vitează care leagă dincolo de toate. Am să fac tot posibilul să te văd acolo unde ești, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și ce e mai ciudat, ți-am mai spus, nu te pot contura, concretiza. Când mă uit la fotografiile tale, e ca și când, halucinant, mi se rupe vălul ce ne desparte, vălul dens, și o clipă, o străfulgerare, gura e gură, părul are moliciunea lui aspră și culoarea caldă de cărbune în care mai pâlpâie jarul, și ochii buni, magnifici și îndurerați îmi dau o lumină în fața căreia îmi vine să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic prin ceața prevestitoare de furtuni. Ideea, în care de altfel am crezut întotdeauna, a unei viitoare întâlniri, e din ce în ce mai estompată; de altfel, ne despărțiserăm știind sigur că ne-am putea vedea peste doi ani, cel mai curând. Dar ce visuri nebune mi-am putut face: mă închipuiam coborând din avion fără să-ți fi dat de veste, m-aș fi dus la Greg sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Voi mai fi în învățământ? Nu știu. Mă vor scoate la pensie cu pensie ori fără? Nu știu. La ce școală voi fi repartizată dacă mai sunt menținută în învățământ? Nu știu. La cine mă voi aciua dacă mă vor despărți de Mimi? Nu știu. Această nesiguranță nu e numai a mea, ci a tuturor. Eu nu mai cred în teza ta de doctorat, decât după ce se va fi izbit de invazia poeților toată lumea; din o suferință ca aceasta, universală, ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dar te-am avut pe tine. Poate nu am fost totdeauna bună, totdeauna înțelegătoare cu tine, poate [am fost] prea exigentă, dar te-am vrut peste potențialul de creație umană. Sunt cuprinsă de un pesimism rațional: văd clar că ne despărțim și totuși trebuie să te împing să rămâi acolo, cu orice risc pentru mine. Cred că va trebui pe cât cu putință să renunțăm prin poștă la „poeți“, „editură“ etc. Dacă vrei, comunică-mi un nou cod. Stana e o foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am să pot duce crucea asta mult timp. Nu vorbesc de casă, e aproape pierdută, și-mi dau seama că și pe ea o iubeam, dulcea mea dragă. [...] Am impresia că am ajuns la o răscruce, că drumurile noastre se despart, că dacă Dumnezeu nu va vrea, n-ai să poți fi niciodată la căpătâiul meu în zilele de tristețe, de boală, de moarte. Așadar, de acum încolo sunt singură, și mai sin gură, de vreme ce la strigătul meu de ajutor n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar fi luminat viața. După cele două ore de lecții cu copiii, am plecat la Maria, care voia să-i vândă o rochie lui Rody M. Pe urmă, invitație la prânz. Am stat de povești despre vrute și nevrute: vrea să se despartă de bărbatul ei, detestă, urăște familia Coadă de Topor. Ne-am așezat la masă; eu mâncam, ea scria pe niște fotografii de amator dedicații pentru Mica; scotea limba și trudea la pagina de scris ca un copil. Trebuia să ajungă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a închis ușa în nas, căci individul a plecat fără să aerisească, fără să-și facă patul; asta o sperie. De altfel, și noi stăm încuiate. Individul nu s a mai întors de azi-dimineață de la 8; am închis ușa care desparte cabina telefonică de camera mea, am dus aparatul în vechea lui cabină; baia e comună (!!); am închis ușa de la bucătărie. Chiar și așa, trebuie să mă consider fericită, până la noi ordine. Ce-mi lipsește enorm e biroul. De la plecarea ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi în stare. Un cadou cât de mic, astăzi, când ți l-aș putea oferi. De mică valoare, dar cadou de la bătrâna ta! Și așa are să fie, veșnic. Plecată pentru doi ani... Cum, cum de am avut curajul să ne despărțim? Curând Ly are să împlinească 64 de ani. Mă bucur mult că ți-ai înnoit garderoba. Mă doare să mă gândesc că tu, la Paris, ești doar decent îmbrăcată; atâta am visat pentru tine bogăție, cuib vătuit și caleașcă! Te rog
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar inima mi-e acolo, lângă tine. Se încăpățânează să bată fiindcă încă speră să te vadă, deși rațiunea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
privirea și mă vede, iar eu îi zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întâmplă când ești consilier de shopping personalizat este faptul că te apropii foarte tare de clienții tăi. De fapt, unii dintre ei aș putea spune chiar că-mi sunt prieteni. Când am întâlnit-o prima oară pe Laurel, tocmai se despărțise de bărbatu-său. Era supărată pe el și pe sine, și era cu moralul la pământ. Acum, nu că încerc să mă laud, dar când i-am găsit rochia aia Armani absolut perfectă cu care să se îmbrace la spectacolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă asaltează în fiecare zi. Îi zâmbesc. Acuma, serios vorbind, vreau să-ți cer o mică favoare. Michael coboară ușor vocea. Ți-aș fi foarte recunoscător dacă ai putea să o ajuți puțin pe fata mea, Deborah. Tocmai s-a despărțit de un tip și trece printr-o perioadă în care nu mai are deloc încredere în sine. I-am spus că știu pe cineva care poate să o repună pe linia de plutire. — Categoric, spun, mișcată. Cu mare plăcere. — Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
da? Ce-i cu ei? Mă resemnez fără nici un chef să mă plictisesc cu ultimele detalii despre mobila cea nouă de bucătărie pe care tocmai și-au luat-o sau despre ultima promovare a lui Lucy la slujbă. — S-au despărțit. Mami coboară glasul, deși în mașină nu se mai află nimeni în afară de noi trei. — S-au despărțit? Mă holbez la ea, luată prin surprindere. Vorbești serios? Dar de cât timp sunt căsătoriți, de... — Nici măcar doi ani. Janice e distrusă, îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mobila cea nouă de bucătărie pe care tocmai și-au luat-o sau despre ultima promovare a lui Lucy la slujbă. — S-au despărțit. Mami coboară glasul, deși în mașină nu se mai află nimeni în afară de noi trei. — S-au despărțit? Mă holbez la ea, luată prin surprindere. Vorbești serios? Dar de cât timp sunt căsătoriți, de... — Nici măcar doi ani. Janice e distrusă, îți dai seama. — Dar ce s-a întâmplat? spun fără nici o expresie, și mami își încrețește malițioasă buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fapt. Orice, cred. Și-ai găsit ceva? Luke îmi arată spre hârtiile răsfirate pe masă, iar eu mijesc ochii către una dintre ele, nedumerită. — Ce sunt astea? — Scrisori. De la tata. Scrisori pe care i le-a scris după ce s-au despărțit, acum cincisprezece, douăzeci de ani. Scrisori în care o implora să se întâlnească cu mine. Vorbește pe un ton perfect neutru, și eu mă uit la el cu neliniște. — Cum adică? — Adică el o ruga pur și simplu să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
neimportante, pentru ca - prin punerea lor Împreună, ca Într-un puzzle - să obțin o imagine cât mai nuanțată, mai completă și mai bine conturată atât a „evreului real”, cât și a celui „imaginar”, În Încercarea de a măsura distanța culturală care desparte cele două portrete. Pe de altă parte, pe parcursul efectuării cercetării, am conside- rat adecvată o abordare comparativă a subiectului, pe patru direcții distincte : 1. comparație În timp - este vorba de o contextualizare diacronică a temei, prin care am Încercat să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a ajuns stropeala, și numai pe de Înainte, pe unde nu i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul să crească și poartă așa-numiții perciuni” <endnote id="(113, II, pp. 131-132)"/>. Etnologii au stabilit faptul că distanța culturală care desparte națiile nu este impusă numai de diferența dintre zeii „noștri” și zeii „lor”, ci și de diferența dintre unele coduri culturale, aparent minore. Se Întâmplă chiar ca simple obiceiuri, graiuri sau Înfățișări diferite să mărească distanța interetnică mai mult decât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu se vaită despre aceasta, este mulțumită de poziția ei și puțin Îi pasă de restul lumii, de măguliri, aspirații, dorințe și plăceri. Nu se gândește la despărțenii sau la alt viitor, pe când geloasa româncă, azi se mărită, mâine se desparte : «Azi popa ne leagă, mâine ne dezleagă»” <endnote id="(735)"/>. Conform preceptelor talmudice, prostituția era condamnată ca o mare rușine, iar un bărbat avea „dreptul să-și repudieze soția doar dacă a descoperit că-i este necredincioasă” <endnote id="" (481
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Lateran, regele Ungariei, Andrei al II-lea, și fiul acestuia, Bela al IV-lea, se angajează În fața legatului papal, jurând pe Evanghelie, ca „de acum Înainte evreii, saracinii și ismaeliții să fie arătați prin semne deosebite și să fie despărțiți de creștini” <endnote id="(5, p. 4)"/>. Este o hotărâre care se referă și la comitatele Inculpat În fața tribunalului Inchiziției, stigmatizat cu pălăria conică și veșmântul san benito (gravură de Goya, din ciclul Capricii, 1799) din voievodatul Transilvaniei, al cărui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi, pentru toți românii, o mare cinste dacă Moshe Idel ar accepta să fie român” <endnote id="(644, p. 142)"/>. Este o ecuație pe care Alecu Russo știuse să o rezolve pe la mijlocul secolului al XIX-lea : „Precum românii se despart În români ortodocși și În români catolici, vor fi și români israeliți ; și patria va câștiga fii mai mulți...” <endnote id="(236, p. 22)"/>. Cu alte cuvinte, Russo propunea o națiune română politică, și nu una etnică sau confesională. O
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chipuri de evrei bătrâni, răsfoind albumul copilăriei sale. „Schan ! Tuptil ! Trei păduchi ! Unde sunteți ? Pe unde umblați ? Cât de mult s-a schimbat lumea de când nu v-am văzut ! Ce deșert rece, pustiu, dezolant a devenit lumea de când ne-am despărțit” <endnote id="(734, p. 1203)"/>. Modelul „bunului evreu” este unul de excepție. De regulă, toți evreii sunt răi, hoți și puși pe Înșelat, cu excepția celui căruia i se transmite această concluzie. „Dacă toți evreii ar fi ca tine...”, i se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="vezi și 19, II, p. 213 ; 20, p. 288"/>). Cam aceleași categorii apar și la mitropolitul Antim Ivireanul, la Începutul secolului al XVIII-lea : „limbile [= păgânii], că n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii, că sunt despărțiți din brațele Bisericii”, toți fiind „vrednici de plâns” <endnote id="(656, p. 188)"/>. Într-un manuscris din 1667 (mss. BAR nr. 1570), tradus „de pre limba slovenească pre limba românească”, cel care citește și se Încrede În „scripturi ereticești” este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care Îl conducea (Azi, 28 aprilie 2000). Ca un nou profet al Apocalipsei, Corneliu Vadim Tudor anunța pogromuri antievreiești la sfârșitul mileniului : „Simt că intoleranța barbară a unor evrei poate determina reacții foarte dure În acești 4 ani care ne despart de pragul mileniului”. De altfel, chiar susținătorii acestui „mântuitor al neamului” Îi cer, În versuri pline de simțire patriotică, să treacă la aplicarea „purificării etnice” și a „soluției finale” : „Să trăiți Întru mulți ani,/ Să ne scăpați de țigani,/ De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]