15,947 matches
-
reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab. Înălțimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41 m. În interior, sala de concerte, cu un diametru de 28,50 m, și o înălțime de 16 m, are 600 de locuri la partere și 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri). În conferința ținută la 14/26 februarie 1888, Alexandru Odobescu declara: "„N-ar fi
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
un conținut mai redus de apă, săruri de fosfor și potasiu, enzime, dar sunt mai bogați în ioni de Că și Mg. Formarea șporului poartă denumirea de sporogeneza și se desfășoară în trei etape: Sporul bacterian are dimensiuni variabile, iar diametrul poate fi mai mic sau mai mare decât a formei vegetative, ducând la deformarea ei. Așezarea șporului poate fi central, subterminal și terminal. Constituie trecerea șporului din formă sporulară în formă vegetativa, ce durează până la 90 de minute. Germinarea are
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
reprezentată prin ueduri, care se umplu cu apă în timpul ploilor ocazionale. Munții din Sahara sunt: Hoggar, Tassili n'Ajjer și Tibesti cu vârful Emi Koussi (3415 m), si sunt de asemenea gropi (cratere) făcute de meteoriți, cea mai mare atingând diametrul 31 km . Fundamentul cristalin, acoperit de gresii și calcare paleozoice, mezozoice și terțiare, apare la suprafață în vest, precum și în masivele muntoase centrale. Sunt caracteristice dunele de nisip, hamadele (în zonele montane și în platourile vulcanice din Libia și din
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
analitică. Iodul formează cu amidonul, mai precis cu amiloza din acesta, un compus de incluziune de tip aduct, cu o compoziție încă necunoscută. Ca și structură, macromoleculele de amiloză adoptă o configurație de tip helix în care spațiul interior cu diametrul de 5Å este ocupat de atomii de iod care se leagă prin intermediul unor catene liniare, de culoare albastră-intensă. Prin încălzirea lui la 70-100 °C, culoarea dispare și reapare la răcire. Amilopectina din amidon, cu structura macromoleculară ramificată cu lanțuri legate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
a comparat diverse măsurători contemporane astrometrice cu cele date în lucrarea "Almagest" a lui Ptolemeu. S-a observat că stelele luminoase Aldebaran, Arcturus și Sirius s-au mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30 minute de arc (cam cât diametrul Lunii) spre sud-est în 1800 de ani. În 1868, Sirius a devenit prima stea a cărei viteză a fost măsurată. William Huggins a examinat spectrul acestei stele și a observat o vizibilă deplasare spre roșu. El a concluzionat că Sirius
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Mount Wilson Observatory, a observat spectrul stelei Sirius B și a determinat faptul că aceasta este o stea fadă de culoare albă. Această descoperire i-a ajutat pe astronomi să concluzioneze că ea era o pitică albă, a doua descoperită. Diametrul stelei Sirius A a fost pentru prima dată măsurat de către Robert Hanbury Brown și Richard Q. Twiss în 1959 la Jodrell Bank folosind un infractometru de intensitate stelară. În 2005, folosind telescopul spațial Hubble, astronomii au determinat faptul că Sirius
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
a fost pentru prima dată măsurat de către Robert Hanbury Brown și Richard Q. Twiss în 1959 la Jodrell Bank folosind un infractometru de intensitate stelară. În 2005, folosind telescopul spațial Hubble, astronomii au determinat faptul că Sirius B are aproape diametrul Pământului, 12,000 km, dar cu o masă ce reprezintă 98% din cea a Soarelui. În jurul anului 150 AD, astronomul grec din perioada romană Claudius Ptolemeu a descris-o pe Sirius ca fiind roșie, la fel și alte cinci stele
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
de partenerul său mai strălucitor, cum el este o sursă mai luminoasă de raze X. Sirius A are o masă de două ori mai mare ca cea a Soarelui. Raza stelei a fost măsurată cu ajutorul unui interferometru astronomic, oferind un diametru unghiular de aproximativ 5,936±0,016 mas. Viteza de rotație proiectată este relativ mică 16 km/s, care nu produce nici o aplatizare semnificativă a discului său. Acest lucru este în contradicție cu caracteristicile stelei de aceeași mărime Vega, care
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie. Fructul este numit "afină" și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor. Se poate înmulți prin însămânțare sau prin butași, obținuți din ramurile laterale care se înrădăcinează în turbă cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
proiectat pentru a permite o mai rapidă încărcare pe gura țevii puștilor și pentru creșterea eficacității focului. Odată cu inventarea acestui tip de glonț, pușca a devenit principala principala armă a infanteriei. era un proiectil conic fabricat din plumb, cu un diametru mai mic decât calibrul țevii de pușcă, având pe suprafața exterioară trei canale umplute cu unsoare consistentă, iar la baza inferioară având o gaură conică. Proiectul original prevedea și montarea la bază a unui dop din oțel, care ar fi
Glonțul Minié () [Corola-website/Science/303305_a_304634]
-
aferente Nilului din Egipt. Semințele și rizomii suculenți sunt utilizau în alimentație de către populația egipteană. Are rizomul gros și voluminos. Frunzele sunt mari, poliforme, la început liniare apoi lanceolate, rotunde sau cordate, de obicei pețiolate. Florile au 10 cm în diametru și sunt albe-gălbui cu miros delicat de trandafir. Floarea se află deasupra apei 4-7 zile fiind deschisă noaptea și dimineața, între orele 21-10; ziua floarea este închisă. Pedunculul floral este mai scurt și mai gros comparativ cu pețiolul frunzei. În
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
cleioasă care servește la diseminare 3. "Nymphaea candida" — nufărul alb ca neaua. O plantă mai rară în România, răspândită în apele stagnante sau lin-curgătoare din Delta Dunării și șesul Tisei. Înflorește în lunile iulie-august. Florile sunt albe, plutitoare, cu un diametru de 6-13 cm. Frunzele sunt ovate, lungi până la 30 cm, late de 25 cm. Utilizat ornamental în înfrumusețarea luciurilor de apă din parcuri și grădini publice. 4. "Nuphar luteum" — nufărul galben. Este răspândit prin apele stagnante sau lin curgătoare, bogate
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pâl, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașa, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis. Înmulțirea măceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin despărțirea tufelor existente în floră spontană
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
plantei, a căror creștere și dezvoltare depinde de aceștia. Toate rădăcinile au o creștere primară sau o creștere în lungime. Rădăcinile multor plante vasculare, mai ales dicotiledonate sau gimnosperme, adesea prezintă creștere secundară, care este, în fapt, o creștere în diametru. Creșterea secundară apare pe fondul maturizării plantei, fiind vizibilă la plantele lemnoase (arbori, arbuști).
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se regenerează în proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%. Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 - 12 cm, și poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei și 275g la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinindu-se de diafragmă. Frecvența cardiacă normală este de 60-80 bătăi pe
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
având totuși o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcție al bolților, cuprinde două registre suprapuse de patru și respectiv opt arce de boltă dispuse oblic și care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reușesc să reducă diametrul clopotniței. În exterior, pe fațade, aranjarea elementelor decorative ne amintește de biserica mănăstirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) și împărțirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influența goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
Craterul Barringer este o gaură uriașă aflată în mijlocul Platoului Colorado, la aproximativ vest de Winslow. Conturul craterului, format din bolovani sparți și deformați, unii aproape de dimensiunea unei case, se înalță la peste nivelul zonei întinse dimprejurul lui. Crater are un diametru de , și o adâncime de . Arizona nu trece la ora de vară, cu excepția teritoriului Navajo, aflat în regiunea nord-estică a statului. Etimologia termenului "Arizona" este disputată. Există varianta că termenul ar fi o abreviere a cuvintelor spaniole "arida zona", „zonă
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
cu antene speciale, metalice, folosit la recepționarea și la studierea undelor radio cuprinse între frecvențele de la câțiva kHz până la 3 GHz, emise de unele corpuri cerești. Cea mai mare antenă parabolica monolitica o deține radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico, cu un diametru de 300 m. Undele radio din univers (mai precis din Calea Lactee) au fost descoperite în anul 1932 de către fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950); acest eveniment a determinat dezvoltarea radioastronomiei.In cinstea lui a fost denumită unitatea de măsură
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
radiotelescop a fost construit abia în anul 1937, si anume de către inginerul american Grote Reber (1911 - 2002) din Wheaton, Illinois. În cinstea lui asteroidul 6886 a fost denumit "Grote". În 1956 se construiește în Germania primul radiotelescop mobil (cu un diametru al antenei de 25 m), supranumit „Stockert” (Astropeiler), lângă localitatea Eschweiler din regiunea Eifel (din 1999 obiect de muzeu). Cele mai multe radiotelescoape au o antenă din metal parabolica, care joacă rolul unei oglinzi concave, concentrând prin reflexie, într-un focar, undele
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
astfel de radiotelescoape obțin imagini de o rezoluție comparabilă cu imaginile telescopului optic. Există radiotelescope fixe (fixate permanent spre zenit) dar și mobile, care pot fi rotite, mărind cosiderabil domeniul de recepție. Calitatea rezultatelor obținute e influențată nu numai de diametrul antenei, dar și de sensibilitatea instrumentelor care detectează impulsurile primite. În timp ce telescoapele mari pot recepționa unde radio cu lungimile de unda cuprinse între metri și câțiva centimetri, telescoapele mai mici, ca de exemplu telescopul IRAM din Spania sau KOSMA din
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
și de sensibilitatea instrumentelor care detectează impulsurile primite. În timp ce telescoapele mari pot recepționa unde radio cu lungimile de unda cuprinse între metri și câțiva centimetri, telescoapele mai mici, ca de exemplu telescopul IRAM din Spania sau KOSMA din Elveția cu diametrul antenei de 30 m, pot recepționa unde cu lungimi de ordinul milimetrilor. Radiotelescoapele sunt utilizate și la observarea corpurilor cerești lansate de om, prin recepționarea datelor emise de sondele spațiale îndepărtate. Cel mai mare radiotelescop fix din lume este telescopul
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
cu lungimi de unda de ordinul milimetrilor este radiotelescopul de 50 m din statul federal mexican Puebla, iar cel mai mare radiotelecop "array" este Very Large Array din Socorro, New Mexico, SUA, format din 27 de telescoape fiecare cu un diametru de 25 m, amplasate sub forma literei Y. Un proiect important al radioastronomiei este localizarea hidrogenului în univers că indicator al existenței unei galaxii. În emisfera sudică acest proiect este deja încheiat; cele mai multe date au fost găsite cu ajutorul radiotelescopului Parkes
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
această să-l alăpteze pe copilaș, dar Heracles suge prea lacom și Atena este nevoită să-l înapoieze mamei sale. Calea Lactee este un gigant, având o masă de circa 750-1.000 miliarde ori mai mare decât a Soarelui și un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumină. Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii și un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după
Calea Lactee () [Corola-website/Science/302913_a_304242]
-
sunt din mai în august. Primăvara, natura se dezlănțuie. Flora Luxemburgului este caracterizată prin așezarea țării la granița dintre zonele climatice Atlantic-Europeană și Central-Europeană. În nord, se întâlnesc mulți fagi și stejari. Stejarii pot crește până la 30-45 m, cu un diametru de 1,2-2,4 m. Ei dau cantități mari de lemn dur. De-a lungul malurilor râurilor, se întâlnesc specii ca arinul negru și salcia. Lemnul de arin este galben pal către maro-roșcat, de textură fină și rezistent chiar și
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
transportate de femelă pe burtă cu ajutorul cozii. Ea blochează calea de acces cu unul sau mai multe „dopuri” de pământ, groase de 15-20 cm, pe care le bătătorește cu coada. În această izolare are loc depunerea a 2-3 ouă, cu diametrul de 1,5 cm. Incubația durează 7-10 zile, femela păstrând ouăle lângă abdomenul ei. Ieșirea puilor din ouă este asigurată de un „dinte” aflat la vârful botului, care apoi dispare. Prezența acestui „dinte” este tot un caracter arhaic, nefiind prezent
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]