14,578 matches
-
o gânganie; Hagi-Tudose e un avar fantastic, delirant, care se privează de hrană și vrea să taie coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit liric, traducîndu-și sublimitățile în limbajul lui special, convins și burlesc, presărat cu "or", cu "dracul știe", cu jurăminte ("mi-e martor Dumnezeu"), sărind de la fraze pline de gravitate la ieșiri neprevăzute. Biblicei Sulamite i se reproșează că a fost "proastă" fugind de rege, lui Dumnezeu i se argumentează că tot ce face omul nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă un aer de lucru factice și stilizat în sensul grotesc și baroc al pieselor lui Crommelinck. Alte piese ale lui M. Sorbul sunt sau neînsemnate sau insuficiente. Toate poartă titluri de senzație, promițând mai mult decât dau (Coriolan Secundus, Dracul, Baronul, Don Quichotte). Romanele (O iubești?, Mângâierile panterei) sunt sub orice nivel. PROZATORI ȘI POEȚI N. N. Beldiceanu (1882-1923) și-a umplut opera în proză, moldovenizând fără savoare, cu "chipuri de la mahala", tratând subiecte mărunte și despre lume refractară: o fetiță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală de dimineață departe ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care subliniază atitudinea selectivă pe care specia o implică este exagerarea („Femeia îl scoate dator și pe dracu”). Caracteristice sunt posibilitatea aplicării la situații practic nelimitate ca număr și îmbinarea mai multor sensuri, uneori contradictorii. În circulația orală p. dobândește un mare număr de variante, prin adaos sau prin eliminare, prin nuanțări diferite în raport cu semnificația de bază sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
SÂMBOTEANU, Ecaterina (Catinca) (prima jumătate a sec. XIX-lea), traducătoare. Cu o biografie rămasă încă necunoscută, S. a fost, așa cum se poate deduce din prefața traducerii sale după Lesage (Dracul șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
patriotică întreținută de reprezentațiile teatrului românesc. Se face un elogiu al teatrului, „oglinda în care se vede triumful faptelor celor cu adevărat mari”, și al foloaselor lecturii, care „înflorește duhul” și îndeamnă la fapte bune și nobile. Traduceri: Alain-René Lesage, Dracul șchiop, pref. trad., București, [1836]. Repere bibliografice: Dicț. lit. 1900, 787. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
mi pasă mie că trăiește toată lumea, dacă mor eu.", IX, 499), fie prin încadrare diacronică a faptului particular în dimensiunile experienței și atitudinii colective, contextul paremiologic având valoare concluzivă ("Știut este: satul arde, baba...", IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
iarba reginei") (fig.1.2) atribuindu-i calități de leac antimigrenos. Tabagismul cronic se va constitui într-unul dintre principalii factori de risc cardiovasculari. Călugărul franciscan André Trevet va revendica prioritatea de a aduce încă din 1556 în Europa "iarba dracului". Amputația coapsei (fig.1.3), singura soluție “terapeutică” a epocii pentru leziuni arteriale ale membrelor inferioare a rămas multă vreme în prim-planul arsenalului “terapeutic” al acestei patologii. 1879 Felix von Winiwarter descrie trombangeita obliterantă referindu-se la această afecțiune
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
o Înfrângere Într-un meci În care echipa luptase eroic, un reporter l-a Întrebat pe Rupp dacă, după părerea lui, a juca bine este la fel de important precum câștigul. „Dacă n-ar fi important câștigul”, a mârâit Rupp, „pentru ce dracu’ au mai pus tabele de scor?”. A câștiga este important, mai ales În afaceri, unde existența companiei dumneavoastră depinde de acest lucru. Iată de ce este esențial ca fiecare angajat să „știe scorul”. O scufundare În piscină (cea cu bonusuri) Comentariul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu. Imaginea este remarcabilă: munți de foc se Înalță, plesnesc, vîrteje de fum se rotesc În jurul unei inimi de foc negru, iar dracii, desfigurați, Înoată Într-un „noroi de flăcări”: „Încep să mișuiască În vasta Încăpere, Într-un noroi de flăcări de tot desfigurați.” Noroi de flăcări e, probabil, metafora cea mai frumoasă a poemului. Ea marchează capătul procesului, semnalat mai Înainte, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i văpaia mai mare. Străpungîndu-o prin gemănare Cu tăciuni aprinși sau Înfocate Frigări, ș-În asemene stare Aflîndu-să purure va pate!... O, voi muieri pre slabe dă minte, Luați sama la heste cuvinte!” Femeia modistă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cap ziceri, proverbe despre dragoste și ură din care rău iese Întotdeauna femeia. Ea este leneșă, vicleană, vorbește mult și este de regulă mincinoasă. Ironia atinge, uneori, instituția familiei ca atare (o instituție rău făcută!): „Se uită la el ca dracu la popa. Și Îi stă ca un gunoi În ochi. Zicînd: Of! Îmi vine rău de tine. Și Mă mir ce parte ai avut, bărbate, Că toți s-au Înecat și tu ai scăpat. Și Îi stă ca un gunoi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
săptămână", "Popea, 2 scrisori trucate [...] Vulgaritatea mă indignează. Invitație acolo"; 12 dec. 1939: "Bengescu și Popea în același timp. Consternație. Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare"; "stări morbide sufletești din pricina P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană și proastă" etc. Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-au accentuat criticului și mai mult angoasa, făcându-l să mediteze cu amărăciune la zădărnicia sentimentelor omenești
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toți bărbații și și-au găsit pe plac tocmai în Ispania, un târtan, jidov spaniol, și l-au luat de bărbat, cu carele pe la 1844, venind aice, și-au vândut toate moșiile și țiganii și s-au dus la praznicul dracului". 68 Potrivit celor mai avizați exegeți (ca Michael R. Booth ș.a.), în melodramă nelegiuitul e reperabil scenic prin mustața pe care o poartă element vizual menit să codifice distribuția "triunghiulară" a personajelor. 69 Frecventarea cinematografului reprezintă un simptom caracteristic stilului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: * Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș” la el și acesta tremură de frică. * Cutremurele sunt pedepsele trimise de Dumnezeu asupra oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Când se cutremură pământul, se bat dracii în mijlocul lui. * Dacă pământul se cutremură, este o dovadă că nu mai poate suferi păcatele oamenilor și caută să mai scape de ele. * Se produce cutremur și atunci când cei 2 pești - pe care stă pământul - dau din cozi. * Pământul plutește
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ș.a. Ipostaza lirică tradiționalistă - Frumusețile zilnice (1967), Nopțile risipitorului (1969), Teama de oglinzi (1971), Vânătoarea de seară (1975), Murind pentru prima oară (1980), Cu inima în palmă (1981), Poeme pentru mama (1984) - este însoțită la M. de o alta parodică - Dracul verde (1972), Parodii de la „a” la „z” (1975), Cetiți-le ziua (1976), La munte și la mare... (1980). Romanul Patima (1972), care împreună cu altul, intitulat Umbra, alcătuiesc ciclul Semnul șarpelui (1974), se așază în linia romanescă inaugurată de Ioan Slavici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
o apologie a „craiului munților”. SCRIERI: Izvorul, București, 1962; Partid, făuritor al vieții (în colaborare cu Rusalin Mureșanu), Timișoara, 1966; Frumusețile zilnice, București, 1967; Nopțile risipitorului, București, 1969; Șoapte, București, 1970; Memoria pergamentelor, București, 1971; Teama de oglinzi, București, 1971; Dracul verde, Iași, 1972; Patima, București, 1972; Țară de dor, București, 1973; Semnul șarpelui, București, 1974; Parodii de la „a” la „z”, Cluj-Napoca, 1975; Vânătoarea de seară, București, 1975; Cetiți-le ziua, București, 1976; Întâmplări cu scriitori, I-II, București, 1979-1982; La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
8 oct. 1949) * „Nu e departe vremea când munceam pe-ogor străin slugă la chiabur ori la boierul hain am fost de toate, tăietor de lemne și păzitor de vaci și-am Înjurat domnii trimițându-i la o mie de draci. (Ă). Dar vremea s-a Întors cum s-ar Întoarce o apă-n cale domnii s-au făcut galbeni la față și au fost cuprinși de jale chiaburii au Început să privească sângeros totul li se părea pe dos (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la ură de clasă, sunt Însă apte să Îmbrățișeze cu o tandrețe bărbătească masa muncitorilor. «Măi fraților, măi uitaților, măi tovarăși!», sau să cuprindă torențial colectivitatea activă și peisajul muncii socialiste de la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spre stil crud. Când Marin Preda Își Începe nuvela În ceață din volumul Întâlnirea din pământuri cu «Uitați-vă la el, sări-i-ar bolboșile ochilor! De ce tăceți din gură? Îi sparg capul ăluia care s-o apropia de mineăal dracului să fiu dacă nu pun mâna pe un par și vă zbor!» și continuă astfel În tot capitolul I al nuvelei, el vrea să-și «epateze» cititorii cu Îndrăzneala de a fi reprodus În scris, cu toate amănuntele fotografice, instantaneul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal, ce lipsă de bon ton; poporul Franței v-a trimis la dracu! Doar ați venit cu surle de războiă poporul Însă - naiba să-l mai știe - nu vrea măcel! Ei! Dacă nu vrea el, ce-i facem, mister, ca să fie?» (Eugen Frunză, Sub steagul vieții, E.P.L.A., 1950). Jebeleanu a găsit - la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și literare. A mai colaborat și la alte ziare și reviste craiovene („Presa Olteniei”, „Jurnalul”, „Cugetul românesc”, „Tribuna Olteniei”, „Vatra” ș.a.), semnând de multe ori Fanu sau F. Bossun, dar și cu inițialele F.B. sau cu pseudonimele Vladimir Arbore, Vlad Dracu, Vlad Țepeș. Cele câteva volume de proză editate de B. (Scrisori din satul meu, 1937, Fata din pădure, 1942, A fost într-o toamnă, 1947, Acolo cântă apele, 1962, Zbor în amurg, 1976, Poveștile Jiului, 1980) certifică, prin tematica lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
merită Să fie încolțit (refren) Acest om rău plin de greșeli V-a ruinat complet Pe voi toți, oameni de la țară Punîndu-vă impozite.(refren) Fiți pregătiți, Încărcați-vă bine muschetele, Înarmați-vă cu halebarde Cu sulițe și platoșe (refren) "La dracu, își spuse Pierre Nu vreau să lipsesc de la asta! Pentru că mi-am vîndut pămînturile Ca să plătesc dările". (refren) Coulas își luă spada Și niște pietre în mînă, Spuse: "trebuie în capcană Să-l prindem pe acest neom!" (refren) Guillaume își
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
că vrăjile lui n-au să aducă nimic bun pentru corabia noastră. Mie nu-mi place deloc tipul, să știi, Stubb. Ai băgat vreodată de seamă că are un dinte canin sculptat ca un cap de șarpe? Ă Dă-l dracului! Nu mă uit niciodată la el. Dar dac-o să-l văd în vreo noapte întunecoasă, rezemat de parapet, fără nimeni pe-aproape, uite ce-o să-i fac, Flask! Și, făcînd un gest ciudat cu amîndouă mîinile îndreptate spre mare, adăugă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de un elefant înhămat la o cabrioletă. Tii, cum mai zboară roțile pe cîmp cînd te trage-un elefant! E drept că-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]