14,680 matches
-
la 2 februarie 1942, cănd Horneț a plecat din Norfolk cu două bombardiere medii tip B-25 Mitchell pe punte. Pe mare avioanele au fost lansate spre surprinderea și uimirea echipajului de pe Horneț. Echipajul nu a fost conștient de semnificația acestui experiment, astfel că Horneț a revenit la Norfolk, apoi s-a pregătit să plece de luptă, si la 4 martie a navigat spre Coasta de Vest prin Canalul Panama. "Horneț" a ajuns la Alameda, California, la 20 martie 1942. La 1
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Această schimbare poate proveni de la zgomot experimental sau de fond, lipsa de acuratețe a instrumentelor etc. Acest gen de probleme sunt imposibil de evitat, chiar și în cel mai performant și dotat laborator existent. Dacă de folosește ca bază a experimentului numărul 2, rezultatul va fi complet diferit față de experimentul în care este folosit 2.0000001. Un asemenea nivel de acuratețe este practic imposibil - de exemplu, este dificil de măsurat 0.0000001 cm. Un exemplu de sistem complet dependent de condițiile
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
fond, lipsa de acuratețe a instrumentelor etc. Acest gen de probleme sunt imposibil de evitat, chiar și în cel mai performant și dotat laborator existent. Dacă de folosește ca bază a experimentului numărul 2, rezultatul va fi complet diferit față de experimentul în care este folosit 2.0000001. Un asemenea nivel de acuratețe este practic imposibil - de exemplu, este dificil de măsurat 0.0000001 cm. Un exemplu de sistem complet dependent de condițiile inițiale este aruncarea unei monede. Există două variabile în
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
un paradox temporal, în care protagonistul se lansează în căutări filozofice și alchimice ale expresiei timpului, căutând metode prin care acesta poate fi oprit sau inversat. Echipajul unei nave spațiale aflate în căutarea vieții inteligente în spațiu, participă la un experiment legat de natura timpului. Un pilot spațial eșuează pe planeta extrasolară Hefaistos. În timp ce încearcă să-și repare nava și să se ridice pe orbită, se confruntă cu vietățile locale. Jocurile de strategie online recompensează material persoanele care ating anumite niveluri
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
vitro". Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce conțin gene, dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe ADN cum ar fi promotorii, secvențe necodate și secvențe aleatoare ale ADN. Este folosită într-o largă varietate de experimente în biologie precum și o serie de aplicații practice cum ar fi producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greșit utilizat că referindu-se la identificarea locației cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică
Clonare moleculară () [Corola-website/Science/335638_a_336967]
-
serurilor și vaccinurior. Aici, doctorul Olinescu a organizat în câțiva ani o celulă de cercetare medicală, în cadrul căreia au activat și câțiva tineri medici entuziaști și capabili. S-au efectuat cercetări în domeniul microbiologiei, geneticii și imunologiei, alături de studii și experimente ce au inclus grefe de piele . În 1964 a avansat la gradul de cercetător științific III. Cercetările desfășurate la Stațiunea Dârvari au durat aproximativ un deceniu. Pe 1 iulie 1976, a devenit doctor în științe medicale, susținând teza de doctorat
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
ori cu Ordinul Lenin. Pontecorvo a adus contribuții fundamentale la fizica neutrinilor. Cu o intuiție deosebită, a anticipat "universalitatea" interacției slabe; a prezis existența tranzițiilor numite "oscilațiile neutrinilor"; a relevat importanța informației conținute în fluxul de "neutrini solari". Rezultatele unor experimente propuse de el au clarificat aspecte esențiale ale interacției slabe, cum este existența unui "neutrin miuonic", diferit de neutrinul produs în dezintegrarea beta. s-a născut la 22 august 1913, într-o familie înstărită de etnie evreiască: tatăl era un
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar reactorul NRX (bazat pe uraniu natural și apă grea) a început operațiile la 22 iulie 1947; era primul reactor nuclear construit în afara SUA. Experimentele asupra proprietăților miuonului, efectuate de Pontecorvo în Canada împreună cu E.P. Hincks, au avut caracter de pionierat: ele au sugerat ideea unei interacții slabe, cu caracter universal, care a devenit o componentă a modelului standard al particulelor elementare. Un detector de
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
în reacția și a indicat ca surse intense de neutrini Soarele, reactoarele nucleare și materialele radioactive produse în reactoarele nucleare. Metoda radiochimică clor-argon a fost utilizată de Raymond Davis, Jr. (Premiul Nobel pentru Fizică 2002) pentru detectarea neutrinilor solari în experimentul Homestake (1970-1994). În 1946, examinând proprietățile miuonilor produși de radiația cosmică în atmosfera Pământului, Pontecorvo a sugerat că aceștia ar fi particule de spin ½, iar în procesul de captură a unui miuon de către un nucleu atomic este emis un neutrin
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
slabe. În colaborare cu Hanna și Kirkwood, Pontecorvo a elaborat în 1949 un contor proporțional cu amplificare puternică, bazat pe o tehnică nouă. Contoare de acest tip au avut un rol determinant în detectarea neutrinilor solari în deceniile următoare, în experimentele Homestake, GALLEX și SAGE. Către sfârșitul deceniului 1940, se știa că miuonul are o viață medie de 2,2 μs dar mecanismul dezintegrării sale era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
se știa că miuonul are o viață medie de 2,2 μs dar mecanismul dezintegrării sale era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo și E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de pionierat, în care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste experimente nu au primit acordul autorităților sovietice. Urmărind o analogie cu fizica mezonilor K, Pontecorvo a ajuns în 1957 la concluzia că miuoniul (stare legată miuon-electron) ar putea
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste experimente nu au primit acordul autorităților sovietice. Urmărind o analogie cu fizica mezonilor K, Pontecorvo a ajuns în 1957 la concluzia că miuoniul (stare legată miuon-electron) ar putea fi un sistem pentru care tranzițiile particulă-antiparticulă să nu fie strict interzise. În
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
zise „oscilații”) sunt în principiu posibile. Într-un articol succesiv asupra proceselor beta inverse, scria: „Efectele transformării neutrinului în antineutrin și vice versa pot fi inobservabile în laborator dar vor apărea în mod cert, cel puțin la scară astronomică.” Rezultatele experimentului Brookhaven (1962) au confirmat existența a două tipuri de neutrini, asociați celor doi leptoni cunoscuți: "electron" și "miuon". (Când, în 1975, a fost descoperit un al treilea lepton, denumit "tau", i-a fost atașat neutrinul respectiv, detectat și el experimental
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
de vedere observațional obiectul ideal este Soarele [...] Singurul efect la suprafața Pământului ar fi că fluxul observabil de neutrini solari trebuie să fie de două ori mai mic decât fluxul total (activ și steril) de neutrini.” Odată cu primele rezultate din experimentul Homestake (1970), a apărut „problema neutrinilor solari”: fluxul de neutrini era de circa 2-3 ori mai mic decât fluxul prezis de modelul solar standard - așa cum anticipase Pontecorvo. O teorie fenomenologică a maselor, amestecurilor de stări și oscilațiilor neutrinilor a fost
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
schimbări în organizarea sinaptică și conectivitate. În momentul de față este încă neclar dacă alterările hipocampale au vreun rol în cauzarea simptomelor psihotice care sunt cele mai proeminente trăsături ale schizofreniei. Anthony Grace et al. au sugerat, pe baza unor experimente cu animale, că disfuncția hipocampală ar putea produce o alterare a secreției de dopamină în ganglionii bazali, ca urmare afectând în mod indirect integrarea informației în cortexul prefrontal<nowiki>[25]</nowiki><nowiki>[85]</nowiki>. Alții au sugerat că disfuncția hipocampală
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
calitatea manuscrisului și asigurările sale că nu a intenționat să-i jignească pe creștini prin scrierea sa a depășit rezervele editorului. Harper l-a lăudat ca fiind „cel mai frumos manuscris care a fost adus vreodată la această editură. Un experiment îndrăzneț de a-l face pe Cristos un erou care a fost încercat de multe ori și a eșuat întotdeauna”. Harper and Brothers i-au oferit lui Wallace un contract prin care ar fi câștigat zece procente din drepturi de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
de căutare la altitudine semnala vânătorilor prezența unui bombardier. Bateriile de artilerie antiaeriană aveau ordinul să deschidă focul de fiecare dată când o țintă fusese identificată, chiar și atunci când propriile avioane de vânătoare se aflau în luptă cu bombardierele. Aceste experimente au încetat în august 1939. Ca răspuns la ofensiva RAF din 1940, Josef Kammhuber a primit ordinul să dezvolte defensiva de noapte. În următorii trei ani el a dezvoltat un sistem sofisticat numit de britanici Linia Kammhuber. Kammhuber a început
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
economiei. Utilizarea sa contemporană a fost dezvoltată de către John Rawls în lucrarea O Teorie a Dreptății. Acesta reprezintă o metodă echitabilă care să asigure dreptatea principiilor admise, oricare ar fi acelea; să determine moralitatea anumitor probleme (ex: sclavia) prin următorul experiment: participanții se află în poziția originară, adică „nu cunosc anumite tipuri de realități particulare. În primul rând, nimeni nu-și cunoaște locul pe care îl ocupă în societate, clasa, poziția, sau statutul social; nimeni nu știe ce șansă a avut
Vălul ignoranței () [Corola-website/Science/332720_a_334049]
-
fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe a Franței a organizat în 1819 un concurs pentru a elucida natura luminii. Între membrii juriului se găsea fizicianul francez Siméon Denis Poisson, care
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Biot, Pierre-Simon Laplace și Joseph Louis Gay-Lussac. Inginerul constructor Augustin-Jean Fresnel a participat la concurs cu o nouă teorie ondulatorie a luminii. Poisson a analizat atent teoria și, ca o modalitate de a demonstra că e greșită, a propus un experiment. Mai exact, Poisson a dedus că una din consecințele teoriei lui Fresnel era că umbra unui obiect în formă de disc ar trebui să aibă în centrul ei un punct luminos. Prin comparație, teoria corpusculară are consecința că umbra trebuie
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
sticlă. Spre surprinderea tuturor, punctul luminos de la centrul umbrei a fost observat și astfel teoria ondulatorie a primit un argument foarte puternic. Fresnel a cîștigat concursul, spre dezamăgirea lui Poisson, al cărui nume a fost dat fenomenului pentru ideea de experiment. Pentru rolul jucat de Arago în verificarea experimentală a fenomenului acesta mai este numit și "pata lui Arago", iar denumirea "pata lui Fresnel" este folosită uneori pentru a-l onora pe autorul teoriei ondulatorii. Mai tîrziu Arago a descoperit că
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
descoperit că fenomenul mai fusese descris cu un secol înainte de astronomii Joseph-Nicolas Delisle și Giacomo Filippo Maraldi. Deși întîmplării acesteia i se dă adesea în istoria fizicii importanța unui moment crucial, la momentul respectiv lucrurile au fost probabil privite altfel. Experimentul propus de Poisson pentru a respinge teoria lui Fresnel și verificarea experimentală realizată de Arago abia au fost menționate în treacăt în raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
privite altfel. Experimentul propus de Poisson pentru a respinge teoria lui Fresnel și verificarea experimentală realizată de Arago abia au fost menționate în treacăt în raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel și pe eleganța matematică a teoriei sale. De altfel teoria corpusculară avea să aibă încă multă vreme susținători. Teoria lui Fresnel și experimentul propus de Poisson nu au avut un rol atît de decisiv pe cît poate părea
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel și pe eleganța matematică a teoriei sale. De altfel teoria corpusculară avea să aibă încă multă vreme susținători. Teoria lui Fresnel și experimentul propus de Poisson nu au avut un rol atît de decisiv pe cît poate părea. La începutul secolului al XX-lea Albert Einstein avea să propună o nouă teorie a luminii în care aceasta e atît undă cît și particulă
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]