17,773 matches
-
prin poezie (Cursul scurt!), de la finele culegerii sale: "Așa cum, pentru a fi stăpînit și slugărit în voie, țăranului i s-a luat pămîntul spre a nu mai avea nici un punct de sprijin și a-și pierde umilit și obligat să fure sentimentul onoarei, poporului, în întregul lui, i s-a răpit Scriitorul, prin compromiterea imaginii lui. Scriitorul nu ca scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
implicare, la aflarea adevărului, pentru a nu repeta Răul prin care am trecut. Îndemnîndu-ne a nu ne pierde memoria, prin Diagonalele sale, marea conștiință civică care este Monica Lovinescu pledează pentru urgența procesului comunismului, altfel, sîntem atenționați, riscăm să ne furăm viitorul. [Convorbiri literare, nr. 8 (92), august 2003] TRAGEDIA PITEȘTI La începutul lunii august din acest an a plecat dintre noi pentru totdeauna unul dintre ultimii supraviețuitori ai "experimentului" Pitești (cum este supranumită "reeducarea" deținuților politici în închisoarea de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai complicate abstracțiuni decît să tragă o linie dreaptă între două puncte. Se străduia totuși să țină pasul cu tovarășii de muncă și ar fi reușit, probabil, dacă porumbul ar fi fost singura plantă de pe acel ogor. Numai că pămîntul, furat apelor prin îndiguiri recente, continua să hrănească o mare varietate de buruieni, dintre care pălămida și pirul se numărau printre cele mai docile. Adevăratul război se ducea împotriva stufului. Pe cît de înaltă îi creștea tulpina, pe atît de adînci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fapt, nu, nu ! Tot continentul, râde Pribeagu. Mda, v-a luat Dumnezeu mințile, e clar. Sau băutura ? — Dumnezeu ne-a dat mințile, dragă prietene. Băutura, ce-i drept, ni le-a cam luat. Dar domnișoara frumoasă fără nume ne-a furat dragile noastre inimioare. Dacă nu mergem la Răcaru, o să rămânem ologi pe viață, de regret. Abia o să respirăm și-o să ne mișcăm tot mai greu în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o mai întâlnim măcar o dată pe muza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în care se întreceau, nu au depășit niciodată prietenia și res- pectul pe care și-l purtau atât unul altuia, cât și celorlalți interpreți. Cristi chiar stătea de vorbă cu fiecare la un păhărel, încercând să învețe cât mai mult, furând intonații sau expre- sii faciale, analizându-le fiecare notă, fiecare ridicare din umăr, văzând dacă se potrivește și cu ridicarea vocii, notând ce-i place publicului, la ce exultă oamenii, pe ce chei, note sau cuvinte anume, iar când ajungea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chiar el îi invita la concerte și mai apoi rămânea cu ei până dimineața, dându-le de băut și filosofând despre viață și artă. Poeți, textieri sau compozitori, pe toți îi trata ca pe niște sfinți, de la care încerca să fure secretul succe- sului și al nemuririi. Citea întruna, citea istorie, citea filoso- fie, citea romane și volume de poezie, orice îi cădea pe mână, fie că le găsea în librării, fie că le primea chiar de la autori, la vreun eveniment
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Știrbu pe străduță... — Te bengav ! râde țiganul. Ia, liniște, liniște ! Ja ! și toți sunt numai ochi și urechi. — La Cățelul fără puță, când se-așază noaptea mare, și luna pe cer răsare... Iac-apar niște trăsuri ! De-nchiriat, nuuu să le furi, că departe n-ai ajunge, vine Știrbu și te-mpunge. — Iaaa, râd cu mare veselie țiganii. Îți alegi una de vrei, plătești ca să și o iei, și face semn cu degetul pe obraz. Pui doi cai la fiecare, unul mic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vindeau, puține, niciodată de-ajuns pentru toți, la preț dublu sau triplu. Toți deveniseră, din oameni simpli, mari comercianți. A văzut micuțul Cristian cum se pot îmbogăți unii peste noapte, când alții mureau de foame. A văzut cum li se fura măruntul orbilor cerșetori din pălării și nu putea face nimic, pentru că, dacă doar ridica glasul, ar fi fost pocnit de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
satisfăcându-i totodată orice capriciu legat de orchestre, de scenă sau de amenajarea restaurantului. Iar când se întâmpla asta, atunci patronul cu care colabora venea cu o ofertă dublă sau chiar mai mare față de rivalii săi, care doreau să-i fure trubadurul. Astfel, contractele își dublau sau triplau cifrele peste noapte. Rămânând ani de zile la Grand și la La Fayette, care erau situate în aceeași clădire, câștiga într-o singură seară cât alții se chinuiau câteva luni la zece cârciumi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu nume exotic, ba că o modistă de lux, la care numai înstăriții aveau acces, iar cântecul ar fi fost lansat spre a o convinge să se lase de meserie și să se căsătorească cu cel a cărui inimă a furat-o definitiv, Cristian Vasile. Mituri și povești se nășteau peste noapte și dispăreau la fel de repede, iar tangoul, cu fiecare legendă născocită, era și mai iubit și mai ascultat, cu inima în corzi. Dacă era văzut cu o duduie, a doua
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
enorm. — Vă mulțumesc. — Nu, eu vă mulțumesc că ați scris-o ! Ei, și dacă, să zicem, vine un nemernic care nu vă are la suflet, din nu știu ce motiv, că pot fi destule, de la invidia succesului la faptul că i-ați furat poate iubita într-o toamnă și dumneavoastră nici nu știați, râde Cristi. Bun, și el vă desființează, da ? Ce valoare are opinia unui individ față de sentimentul puternic pe care îl are cititorul când termină de citit ultima pagină ? Mai contează
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe unde Dumnezeu nu a mai trecut de mult, cum sunt atâtea astfel de locuri uitate în lume, cuiva îi este foame și cuiva îi este frig. Cineva se roagă pentru ziua de mâine și altcineva moare în singurătate. Cineva fură o pâine, iar cineva plânge de o durere numai de el știută. Undeva răul își face de cap, jucându-se cu destinele oamenilor, luându-le mințile și otră- vindu-le sufletele. Undeva dreptatea și lumina sunt doar pilde auzite din bătrâni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
călătorie, aș spune de studii. Deși avea aproape zece ani de carieră, zece ani de când pusese prima dată piciorul pe scenă și în care înregistrase cât alții-ntr-o viață sau poate chiar două, deși nimeni nu putea să-i fure primul loc al oricăror topuri sau liste, la cei aproape treizeci de ani pe care urma să-i împlinească în câteva luni, Cristi încă era convins că mai erau atâtea de încercat și descoperit, încât se vedea, ca întotdeauna, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dorobanților și Ștefan cel Mare. Aici își reia cu un elan nemaiîntâlnit cariera, la celebra Roata lumii, spre mirarea unora care îl văzuseră deja decăzut și disperarea patronilor, pentru că a golit din nou sălile marilor grădini și restaurante din oraș, furându-le publicul care îl urma pretutindeni. L-am văzut la Roata lumii, pe Calea Dorobanților. Era o forfotă de lume elegantă, oglinzi multe, miros de bogăție, reflectoare care dădeau o lumină de basm, chelneri în frac, flori și pate de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dulce e ea. Să cântăm, să dansăm Și de toate să uităm, Beți și voi, fiți vioi Nu știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a se amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote de râs și aplauze, apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli toți să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941 intră în război pentru a-și recupera teritoriile furate de URSS : Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța. Iadul se dez- lănțuie în țară, iar Cristian Vasile știe exact ce are de făcut. Astfel, spre sfârșitul verii lui 1941 se înrolează în trupele artistice ale Ministerului de Război, ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
primitivă, de tipul feudalității târzii, cum a fost ea istalată În România de cei doi dictatori - Dej și Ceaușescu! Romanul meu, Într-un tiraj de treizeci de mii de exemplare, nu s-a vândut, ci, cel mai adesea, s-a furat sau a fost vândut pe sub mână, iar Manolescu, singurul care a apucat să scrie o cronică „incendiară”, a fost interzis de semnătură câteva luni la România literară. Un triumf, mai puțin al meu, deoarece după această dată eu am Început
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultimele decenii ale dictaturii comuniste, au amplificat enorm acest „dublu joc” al cetățeanului față de putere, ce ajunsese la forme absurde, de fapt: nerușinate! Și România s-a Împărțit În două, cei care sufereau, cei mulți, și trebuiau să Învețe să fure și să mintă cât mai bine - sub ochii copiilor care ne priveau mirați! - ca să supraviețuiască - vai, cum! -, și cei care „conduceau”, unu-două milioane, și aceștia, prinși În formele militare, de coercițiune mai ales, administrative și politice, care „descopereau” o nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu regele și guvernul refugiate la Iași și ocupată de Nemții și Ungurii lui Wilhelm al II-lea, părea În pragul destrămării - așa cum urma „să pară” și parțial chiar „să fie!” În toamna lui ’40, cu Basarabia și Nordul Bucovinei furate de Sovietici și Nordul Ardealului de Ungurii lui Horty! -, această imensă și aproape insuportabilă bucurie și-a arătat roadele În anii ce urmau să vină: cele pozitive, se’nțelege, dar și cele pernicioase, negative. Deoarece, oricât ar părea de paradoxal
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor trăiri, atâtor „vieți” trăite Într-una și... sensul! Sensul ei real sau părelnic, cel pe care unele religii ni-l fură, alungându-l „dincolo”, În transcendent, promițându-ne, parcă, și o „altă perspectivă” din acel „suiș” urcat de noi, alta decât cea pe care o avem sub ochi și sub picioare, sclipind de atâtea culori, forme și Învățăminte. Nu, nu vreau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea dejistă, care a distrus și mutilat țărănimea și clasa burgheză, și cea ceaușistă, care a creat amestecul barbar de populații și ne-a izolat Încă o dată de valorile europene, mințind și manipulând cu propriile noastre valori istorice -, am fost furați de ceea ce este poate În primul rând emblema omului: demnitatea! Bucuria libertății de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de tortură „de catifea” ce au devenit stațiunile de reanimare, a devenit o „non-existență”, iar muribundului i s-au răpit acele privilegii care făceau ca În trecut el să se poată regăsi În mijlocul familiei și prietenilor, onorat pentru ultima dată, furat nu numai el, dar și ceilalți, de un ritual vechi, unul din acele ritualuri nespectaculare pe care se reazimă echilibrul social, dacă nu chiar psihologia noastră. Cine să „ne’nvețe a muri?!...” Când eram tânăr, foarte tânăr, ca și alții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
par dispuși să renunțe la Vlad țepeș al lor. Cruzimile lui sunt puse pe seama rațiunii de stat. Vlad țepeș a reușit la vremea lui, chiar dacă prin mijloace extreme, să asigure ordinea și dreptatea. Nimeni nu mai Îndrăznea pe atunci să fure În țara Românească, nimeni nu Îndrăznea să-l nedreptățească pe altul: și-ar fi ocupat repede locul În pădurea de țepi a domnitorului. Ce vremuri! „Cum nu vii tu, țepeș Doamne?“ este o invocație bine cunoscută printre români, datorată poetului Mihai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
E deprimat de când am venit aici și nu-l văd jucându-se. - Păi dacă l-ai lovit cu piciorul noaptea trecută... - Hei, a vrut să mănânce un calup de unt am exclamat, ridicându-mă în picioare. Apoi a încercat să fure pâinea aia de pe poliță. - De ce oare vorbim despre câine? se răsti ea, întorcându-se în sfârșit spre mine. După o clipă de tăcere echilibrată am sorbit din nou din suc și mi-am dres glasul. - Deci ți-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nadine. - Chestia e... acum era fățiș sarcastică - chestia e că trebuie să știi asta ... A întins o mână sub bancă și am rămas înmărmurit când am văzut-o că scoate o sticlă de vin aproape goală. Nadine pur și simplu furase o sticlă de Chardonnay Stonecreek de la recepția cu părinții și o trăgea la măsea în curtea școlii. Turnă ce mai rămăsese în paharul de plastic. Poate că aș fi izbucnit în râs dacă n-aș fi fost din ce în ce mai îngrijorat din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]