15,415 matches
-
cu un bătrân muribund, bolnav de inimă. Decompensare, precizează colegul. Compensare și decompensare. Dacă nu se produce compensarea, pacientul se pierde. Bătrânul are o fată, cu care locuiește în aceeași cameră. Fata a fost supusă, ca și alte colege de la Gară, unde lucrează, controlului ginecologic obligatoriu. Au găsit-o gravidă, au notat, acum nu se mai poate face nimic, va livra copilul Patriei, vor fi în curând trei în mica încăpere, iar colegul va trebui să se obișnuiască și cu nemulțumirile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca să cunoască tot Brooklyn-ul. E nevoie de-o viață de om ca să cunoști cu adevărat Brooklyn-ul. Și nici atunci nu reușești să afli tot. Întuneric În pădure, necuprins ca timpul Acum cîțiva ani, printre cei aflați pe unul din peroanele gării din München, lîngă rapidul elvețian gata de plecare, se găseau o femeie și un bărbat - o femeie atît de frumoasă, Încît imaginea ei avea să rămînă veșnic Întipărită În mintea celui care-o vedea, și un bărbat pe al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un gest de disperare și-i spune: Hai, fugi! E tîrziu! Atunci sperietoarea se Întoarce și urcă repede În tren, un controlor se apropie și trîntește cu brutalitate ușa În urma lui, iar trenul se pune În mișcare ieșind Încet din gară. În tot acest timp bărbatul stă aplecat la o fereastră de pe culoarul trenului și o privește, iar femeia pășește pe lîngă tren Încercînd să-l urmărească cu privirea cît mai mult. Acum trenul prinde viteză, pașii femeii se Încetinesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea să fie pentru scurt timp tovarășul de drum al acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet, cu capul plecat, cu mersul unduitor, cu pași mari și măsurați, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbească. Domnișoara Turner rupse tăcerea: — Ei, asta Înseamnă că n-o să ne mai vedem, nu-i așa? — De ce? Întrebă domnișoara Blake. Nu vă mai Întoarceți pe la hotel Înainte de plecare? — Nu, nu cred, răspunse domnișoara Turner. Ne-au dus bagajele la gară și cred c-o să mergem direct acolo la Întoarcere, adică noi, fetele din grupul meu. — Atunci Înseamnă că n-o să ne mai vedem, zise domnișoara Blake cu glasul său monoton și fără inflexiuni. De fapt, pînă cînd ajungem la Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să-și Încheie anii de muncă, să se ducă și să le caute, să stea de vorbă cu aceste făpturi a căror viață se Împletise cu viața lui. Veni și ziua aceea. În sfîrșit, mecanicul coborî din tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu Încet prin gară și ieși pe străzile orașului. Totul i se părea ciudat, ca și cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui. Veni și ziua aceea. În sfîrșit, mecanicul coborî din tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu Încet prin gară și ieși pe străzile orașului. Totul i se părea ciudat, ca și cum nu mai văzuse nicicînd orașul acesta. Pe măsură ce Înainta, sentimentul de uimire și nedumerire i se accentua. Oare acesta să fie orașul pe lîngă care trecuse de mii de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În piața liniștită, impunătoare, Într-un colț, se afla modesta cioplitorie În marmură a tatei, care Începea să se ivească din Întuneric, cu o familiaritate ciudată și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cred că nimeni nu-mi va contesta vreodată titlul de proprietar deplin, pe vecie. Așa că, la naiba cu notarul! Din categoria „Ba pe-a mătii!” Te plimbi pe stradă, te duci la piață, mergi în parc, la poștă sau la gară și continuu te intersectezi cu tot felul de oameni. Noi oamenii, cred că suntem o specie foarte ciudată, fiindcă, în general, ne autoconsiderăm drept niște genii nedescoperite încă și toți ceilalți care mișună încoace și încolo în jur într-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
termenii mei ar putea părea hazardați, dar eu l-am cunoscut pe acest om. Salvarea mondială era în mâinile lui. De cum sosi în monstruosul oraș, Ionică începu să alerge și, în nici trei zile, își cumpără o garsonieră în Piața Gării, la etajul I. Cum era gospodar cu tradiție, puse cu mâna lui faianța și cele șase vase de W.C.. Apoi se privatiză... Joi, 28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iarnă lungă și grea. ...treaba mergea strună. Secretarul de stat Scileanu își făcuse abonament pe un an la camera roșie. Când avea vreo urgență chema șoferul, traversa în goană Pța Victoriei, Pța Matache și frâna scrâșnit la clubul din Pța Gării. Din păcate, ca după orice anotimp strălucitor, frunzele fericirii lui Ionică începură să pălească. De prin noiembrie, cineva - naiba mai știe cine - veni cu îndemnul de a se realiza o emisiune TV cu audiență națională. Motivul? „Să vadă țara, domle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zâulica cu nepoțăii. Dacă la sfârșât mai mierjî încâ o turî, atunci chiar cî mi-o pus Dumniezău mâna-n cap! când se entuziasma, o lua pe botoșănească. Târziu îmi dau seama că am uitat-o pe madam Ciolpan în gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din Cluj. Mergem la gară. Ghinion - C.F.R.-ul e în grevă. Nu mișcă nici un tren mai devreme de o săptămână. Dar ar putea ține și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
devreme de o săptămână. Dar ar putea ține și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
japonez. O țin pe Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt bulgari. Aleargă cu salturi mari, de cangur, trec de Gara Basarab și se afundă în zare. Nu cred că o să reziste mai departe de Giurgiu. Începe să plouă. C XVII După deparazitare, Tubu nu mai iese de sub birou două zile. Cosmin se teme să nu fi făcut acolo vreun scurtcircuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umflat sânii și am niște pofte teribile. Gândul la sânii ei umflați mă face să-mi pierd o clipă capul, dar îmi revin repede. Ce mă fac? Dacă mă atinseseră blestemele lui madam Ciolpac, pentru că o lăsasem să aștepte în gară cu valiza doldora de bani? Viața mea era încheiată. Pe de altă parte, nu o puteam împinge către un avort. Convingerile mele religioase de ortodox amator mă împiedicau să-i spun simplu: dă-l afară! Din dilemă m-a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mănânce prăjeli, iar uleiul era ferm interzis în salata de roșii. Protestele ei se auzeau până în uliță, căci viața fără Trandafiri și colesterol ce farmec mai poate să aibă? După o săptămână își făcuse bagajul - am condus-o la gară. Am făcut apel tot la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curse, cravașe. Compartimentul umplut, trenul a făcut un salt înainte, unul înapoi, și a început să se zgâlțâie spre Moldova. Simultan cu noi a demarat și personalul de la linia alăturată. Am văzut că se îndrepta spre Ploiești. După ce am depășit gara Basarab, din el au început să sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bandajate în foi de varză: dacă ai ști, Leo, cum mă dor încheieturile de la reumatism. Dar unde sunt fetele, Cuculeana și Cristina? Că au plecat de-o oră să te aștepte. I-am zis că nu găsisem pe nimeni în gară. S-a supărat: s-or fi oprit la Cristina, să tragă tutun și să se uite la serial, la Dallas. Și doar le-am zis să stea cu ochii pe ceas! Dintr-o cameră a ieșit și taică-meu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo înțepeneam. Am pierdut și Dallas-ul din cauza lui, răbufni și soră-mea, un soi de butoiaș cu chică oxigenată. De dimineață taică-meu sună la spital și-l anunță pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i se îndreptaseră ca niște radare către sursele de energie universală. L LII La ora opt eram înapoi în București, vesel să-mi umplu plămânii cu gaze de eșapament, urechile cu mii de claxoane și înjurături. Am lăsat bagajele în gară și m-am dus direct la liceu. Mai târziu am vorbit și cu Sabina - mă așteptase două ore în gară. I-am zis că, din greșeală, m-am urcat în alt tren. Am realizat fatala eroare doar când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]