15,286 matches
-
formală (ca fenomen), ca spațiul pur și timpul pur (subl. C.), care sunt într-adevăr ceva ca forme de intuire, dar ele însele nu sunt obiecte, care să fie intuite (ens imaginarium)."147 Cele două condiții formale ale oricărei intuiții sensibile, spațiul și timpul, apar, dacă le socotim pure, adică fără nici un fel de legătură cu materialul sensibil, drept nimic. Luate astfel, ca fiind nimic, ele nu lipsesc, totuși; sensul lor este de a nu pune în formă "substanța", adică ceva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme de intuire, dar ele însele nu sunt obiecte, care să fie intuite (ens imaginarium)."147 Cele două condiții formale ale oricărei intuiții sensibile, spațiul și timpul, apar, dacă le socotim pure, adică fără nici un fel de legătură cu materialul sensibil, drept nimic. Luate astfel, ca fiind nimic, ele nu lipsesc, totuși; sensul lor este de a nu pune în formă "substanța", adică ceva. Ele însă devin "ceva" atunci când substanța este ea însăși. După cum știm din tabela categoriilor, substanța se află
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legătură semnalată, descrisă și interpretată judicativ mai sus cu analogiile experienței. Asemenea tuturor categoriilor, ca forme pure ale intelectului (sau concepte ale intelectului pur), substanța capătă deplin statut categorial numai prin aplicarea sa, prin mijlocirea schemelor imaginației transcendentale, la obiecte sensibile; iar aplicarea presupune determinări generale de timp; de fapt, categoria însăși, în aplicare, este o astfel de determinare. Substanța se leagă de schema imaginativă (schemă temporală) a permanenței timpului. Kant susține că timpului, care nu se schimbă, fiindcă se schimbă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să putem vorbi în cazul ei despre "absența" timpului? Și, mai departe, dacă putem vorbi despre aceasta, ne putem gândi și la un rol al ei de constituire fenomenală (în fenomen sau cunoștință veritabilă)? "Absența" timpului în stadiul de constituire sensibilă este clară pentru timpul pur (ca și pentru spațiul pur). Timpul este pur tocmai pentru că nu are nimic de-a face cu ceea ce e dat ca obiect sensibil. Dar fiind vorba despre timp pur și spațiu pur și, mai departe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenală (în fenomen sau cunoștință veritabilă)? "Absența" timpului în stadiul de constituire sensibilă este clară pentru timpul pur (ca și pentru spațiul pur). Timpul este pur tocmai pentru că nu are nimic de-a face cu ceea ce e dat ca obiect sensibil. Dar fiind vorba despre timp pur și spațiu pur și, mai departe, despre ens imaginarium ca "intuiție vidă fără obiect", ne-am putea gândi că sfera acesteia din urmă este epuizată de cele două "exemple". Că ens imaginarium nu este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba fără nici o îndoială despre "intuiție vidă fără obiect". Însă, pe de altă parte, amândouă trebuie să fie, ceea ce înseamnă că ele deja "sunt" (tocmai intuiții vide fără obiect), pentru a putea fi, în continuare, condiții formale ale oricărei intuiții sensibile. Prezența lor este constitutivă intuiției sensibile, dar, cumva, și absența lor este constitutivă acesteia, de vreme ce ele "sunt" deja pentru a o condiționa, în constituirea sa. Am putea spune că "absența" timpului are o asemenea funcție și că ea nu trebuie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vidă fără obiect". Însă, pe de altă parte, amândouă trebuie să fie, ceea ce înseamnă că ele deja "sunt" (tocmai intuiții vide fără obiect), pentru a putea fi, în continuare, condiții formale ale oricărei intuiții sensibile. Prezența lor este constitutivă intuiției sensibile, dar, cumva, și absența lor este constitutivă acesteia, de vreme ce ele "sunt" deja pentru a o condiționa, în constituirea sa. Am putea spune că "absența" timpului are o asemenea funcție și că ea nu trebuie nesocotită, din cauză că ar fi, cumva, "nimic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fenomenului și a cunoștinței veritabile), întrucât cheia oricărei trepte de constituire se află în treapta imediat superioară și, în final, în apercepția transcendentală ca determinare universală de timp. Cum am putea gândi sinteza dintre intuițiile pure și un material sensibil, fără intervenția ca atare a schemelor imaginației transcendentale și a categoriilor intelectului pur? Întotdeauna se află, în orice intuiție sensibilă, mai mult decât ceea ce o constituie direct; acest ceva în surplus este, raportat la structura fenomenală proprie intuiției sensibile, nimic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
final, în apercepția transcendentală ca determinare universală de timp. Cum am putea gândi sinteza dintre intuițiile pure și un material sensibil, fără intervenția ca atare a schemelor imaginației transcendentale și a categoriilor intelectului pur? Întotdeauna se află, în orice intuiție sensibilă, mai mult decât ceea ce o constituie direct; acest ceva în surplus este, raportat la structura fenomenală proprie intuiției sensibile, nimic; totuși, cum vedem, este vorba despre "ceva". Dar despre ceva ca o absență activă: anume despre "absența" timpului ca activ-constitutivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
material sensibil, fără intervenția ca atare a schemelor imaginației transcendentale și a categoriilor intelectului pur? Întotdeauna se află, în orice intuiție sensibilă, mai mult decât ceea ce o constituie direct; acest ceva în surplus este, raportat la structura fenomenală proprie intuiției sensibile, nimic; totuși, cum vedem, este vorba despre "ceva". Dar despre ceva ca o absență activă: anume despre "absența" timpului ca activ-constitutivă pentru intuiția sensibilă, în acest caz. Cea mai potrivită exprimare a acestui fapt, oarecum paradoxal, o găsim în "Estetica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât ceea ce o constituie direct; acest ceva în surplus este, raportat la structura fenomenală proprie intuiției sensibile, nimic; totuși, cum vedem, este vorba despre "ceva". Dar despre ceva ca o absență activă: anume despre "absența" timpului ca activ-constitutivă pentru intuiția sensibilă, în acest caz. Cea mai potrivită exprimare a acestui fapt, oarecum paradoxal, o găsim în "Estetica transcendentală", acolo unde Kant vorbește despre caracterul în mod necesar obiectiv al timpului ca o condiție a intuiției sensibile. Timpul nu este deci decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului ca activ-constitutivă pentru intuiția sensibilă, în acest caz. Cea mai potrivită exprimare a acestui fapt, oarecum paradoxal, o găsim în "Estetica transcendentală", acolo unde Kant vorbește despre caracterul în mod necesar obiectiv al timpului ca o condiție a intuiției sensibile. Timpul nu este deci decât o condiție subiectivă a intuiției noastre (omenești), intuiție care este totdeauna sensibilă, adică întrucât suntem afectați de obiecte, și în sine, în afara subiectului, el nu este nimic. Cu toate acestea, el este, cu privire la toate fenomenele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
paradoxal, o găsim în "Estetica transcendentală", acolo unde Kant vorbește despre caracterul în mod necesar obiectiv al timpului ca o condiție a intuiției sensibile. Timpul nu este deci decât o condiție subiectivă a intuiției noastre (omenești), intuiție care este totdeauna sensibilă, adică întrucât suntem afectați de obiecte, și în sine, în afara subiectului, el nu este nimic. Cu toate acestea, el este, cu privire la toate fenomenele, deci și la toate lucrurile care ne pot fi date în experiență, în mod necesar obiectiv."149
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experiență, în mod necesar obiectiv."149 Mișcarea aceasta a timpului între condiția sa strict subiectivă și cea obiectivă aruncă lumină asupra funcției sale constitutive pentru fenomen: el este în însăși structura acestuia, este condiția sa "formală" (de ordonare a diversului sensibil al unui fenomen în anumite raporturi 150). Într-o asemenea poziție, el este necesarmente obiectiv: se află în chiar structura fenomenului. Dar, pe de altă parte, el este, mai general, o "condiție subiectivă" (omenească) a intuiției sensibile; adică este o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordonare a diversului sensibil al unui fenomen în anumite raporturi 150). Într-o asemenea poziție, el este necesarmente obiectiv: se află în chiar structura fenomenului. Dar, pe de altă parte, el este, mai general, o "condiție subiectivă" (omenească) a intuiției sensibile; adică este o simplă posibilitate, care trece în registru de existență "obiectivă" atunci când chiar constituie fenomenul, aflându-se ca atare în structura, ea însăși obiectivă, a acestuia. Ca posibilitate, el nu este "ceva"; ba da: ens imaginarium, adică un fel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă, adică aceea de nimic, este întărită de Kant prin afirmația că timpul poate fi luat ca idealitate transcendentală: în sensul că, pe de o parte, el nu poate fi nimic dacă se face abstracție de condițiile subiective ale intuiției sensibile sau dacă îl raportăm la lucrul-în-sine (el nu poate fi, prin urmare, decât "realitate empirică"), iar pe de altă parte, că el este ceva tocmai ca o condiție formală a intuiției sensibile (este, am putea spune din nou, doar "realitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se face abstracție de condițiile subiective ale intuiției sensibile sau dacă îl raportăm la lucrul-în-sine (el nu poate fi, prin urmare, decât "realitate empirică"), iar pe de altă parte, că el este ceva tocmai ca o condiție formală a intuiției sensibile (este, am putea spune din nou, doar "realitate empirică"). Însăși calitatea de "condiție de posibilitate" a timpului (și a altor "forme") are de-a face cu ceea-ce-este "ceva" și cu ceea-ce-este nimicul. Timpul joacă între aceste două poziții, condiționând astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de acestea, pentru a completa, spune Kant, cu necondiționatul (ca unitate rațională) tocmai condiționatul; Ideile transcendentale nu se raportează direct la obiecte sensibile, ci la categoriile intelectului. A face parte în această modalitate din structura constitutiv-judicativă a fenomenului nu înseamnă a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune Kant, a fi doar regulativ. Ceea ce îndreptățește afirmația că funcția regulativă asigurată de Ideile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen și pentru obiecte în genere. Pornind de la toate acestea, ne putem întreba: are vreo legătură timpul cu operațiile raționale? Pentru a răspunde, trebuie stabilite întâi aceste operații. În mod sigur nu poate fi vorba despre sinteze care implică obiecte sensibile, așa cum se întâmplă în cazul în care operează intelectul (și chiar imaginația transcendentală). Dar să fie vorba despre un fel de analitică aplicată unor concepte care nu-și au sursa în intelect (mai bine zis, nu fac parte din tabela
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii. Fenomenul orice constituire fenomenelă nu este, așa cum s-ar putea crede, opusul aparenței
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii. Fenomenul orice constituire fenomenelă nu este, așa cum s-ar putea crede, opusul aparenței; acești doi termeni nu pot
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de vedere operațional, analitica și dialectica transcendentale kantiene, ca părți ale logicii transcendentale, aceasta din urmă în mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De aici faptul că ceea ce contează în cea mai mare măsură nu este legat, în orizontul precizat, de formele logice (concepte, judecăți de orice fel, tipuri de raționamente etc.) sau de alte elemente constitutive ale discursului, cum ar fi conținuturile sensibile și noetice, adevărul etc., ci de probleme, interogații, chestionări. Filosofia însăși, prin analitică și dialectică, și-a însușit acest principiu, l-a înlăuntrizat, prezentându-se pe sine ca un domeniu mai degrabă aporetic decât apofantic, mai degrabă "nedumerit" decât propriu-zis
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predilect cu timpul. Și nu doar atât, ci uneori timpul ocupă o "poziție" fundamentală în reconstrucția filosofică, așa cum e cazul la Kant, unde timpul nu este doar o intuiție pură (alături de spațiu), ci și "agentul" punerii în relație a materialului sensibil cu categoriile intelectului și, cumva, însăși apercepția originară; în a doua sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu' judecății și când în sprijinul acestei teze este invocat Aristotel, invocarea aceasta este ilegitimă și, mai cu seamă, conceptul elin al adevărului este greșit înțeles. Adevărul', în sensul grec, și deci mai originar decât amintitul logos, este aisthesis, perceperea sensibilă pură a ceva." Martin Heidegger, Ființă și timp, p. 44. În același sens, a se vedea: Ibidem, § 44 "Dasein, stare de deschidere și adevăr". În acest ultim context, Heidegger susține nu doar că un asemenea sens nu este prezent la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]