19,182 matches
-
toate moștenirile. Lumea și-a dat seama, mai târziu, îndată ce a îndrăznit să nu se mai rețină, în ce măsură era interesat, stricat, inconsecvent, ignorant în toate treburile, mereu pătimaș, nestăpânit, hulitor și nebun, și în ce măsură a disprețuit, în mod public, pe stăpânul său și statul, lumea în întregul ei și treburile obștești, pentru a jertfi sieși pe toți și pe toate, trecerii și puterii sale, autorității absolute, măreției sale și zgârceniei, spaimelor, răzbu nărilor. REGENTUL O nouă tinerețe aidoma celei dintâi, multă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
după sine părerea tuturor, fie printr-o insinuare nimerită, fie printr-o trăsătură care îi intimida adversarii. La tribună era imobil; cei ce l-au văzut știu că valurile se revărsau în jurul lui fără să-l emoționeze, și că rămânea stăpân pe pasiunile sale până și în mijlocul unui noian de injurii. Îmi amintesc că l-am auzit rostind un raport asupra orașului Marsilia: fiecare cuvânt îi era întrerupt dinspre dreapta de injurii; se auzea numit, cu mare zarvă, calomniator, mincinos, asasin
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în care, în materie de instrucție solidă, ar trăda ceea ce îi lipsește: și nu-și compensează această lipsă prin elocvență: este nevoie de un anume elan al sufle tului pentru a fi elocvent, iar el este un om atât de stăpân pe sine, încât n-ar fi în stare de spontaneitate nici dacă ar vrea. Nu are ușurință în exprimare, pentru că e nevoie să scrii cu ușurință ca să poți vorbi bine, iar omul acesta, altfel atât de spiritual, nu este în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pus să fie copiate documentele, a trimis cu religiozitate originalele înapoi. Incapabil să scrie singur o singură frază, Domnul de Talleyrand lăsa munca aceasta pe seama subordonaților: când, tot ștergând și schimbând, secretarul izbutea până la urmă să redacteze depeșele pe placul stăpânului, acesta le copia cu mâna lui. L-am auzit citind, din memoriile sale începute, câteva amănunte agreabile despre tinerețea lui. Dat fiind însă că era foarte schimbător, detestând mâine ceea ce-i plăcuse astăzi, dacă aceste memorii există în întregime, lucru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o superioritate reală, în accepția autentică a acestor două cuvinte. O sumă oarecare de prosperități banale, atât de comune în viața aristocratică, nu te duce nici la doi pași dincolo de mormânt. Răul făcut puțin câte puțin de către sclav în folosul stăpânului nu este altceva decât turpitudine. Viciul, când se asociază cu crima, declasează. Presupuneți că Domnul de Talleyrand ar fi fost plebeu, sărac și obscur, asociind la imoralitatea lui doar spiritul său de salon - care nu i se poate contesta: nimeni
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să se considere că n-ai spus nimic; pentru că, dacă din nenorocire contrazicerea ta îl șoca, te zdrobea cu o brutalitate de care singur nu-și dădea seama. Obișnuința de a fi singur, de a reflecta mult, de a fi stăpân absolut în casa lui, forța naturii și a spiritului său, dar mai ales o neasemuită energie a impresiilor contribuiau mai mult la felul său de a vorbi decât pretenția de a domina și dorința de a străluci. Așa stând lucrurile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
neașteptată, smulgându-i sicriului pe cei fără de care n-am putea trăi, și pe care credem că nu-i vom mai revedea niciodată, n-ar trebui să stârnească decât bucurie, recu noștință și asentiment? Însă atunci când consolatorul se transformă în stăpân, poruncește, amenință, impune dog ma, în vreme ce ar fi trebuit să lase credința să încolțească în sânul speranței, atunci rațiunea se revoltă, dragostea, descu rajată, se închide în sine, iar îndoiala, de care în cepeam să ne dezbărăm, renaște tocmai pentru că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de la mulțime să se retragă, însă deja nimeni nu mai avea nici o putere asupra ei. Ledru-Rollin, aproape huiduit, părăsește tribuna. Zarva ia din nou avânt, sporește, prinde ființă ca să zic așa din ea însăși, pentru că poporul nu mai este destul de stăpân pe el nici măcar pentru a înțelege că trebuie să tacă o clipă pentru a atinge obiectul patimii sale. Se scurge un răstimp lung; în fine, Barbès se avântă, urcă la tribună sau mai bine zis sare pe ea. Era unul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la Sorbona ădin 1812), este suspendat pentru „liberalismul luminat“ profesat de titular; a contribuit, în 1830, la căderea lui Carol al X-lea; ministru de interne ă1830), ministru al in strucțiunii publice ă1832-1837); între 1840 și 1848 a fost adevăratul stăpân al Franței, mai întâi ca ministru de externe, apoi ca prim ministru. Căderea lui, în februarie 1848, provocată de refuzul de a face reforma electorală și de conservatorismul său social, a antrenat căderea monarhiei burgheze și instituirea celei de-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a treia“, precum și alte importante măsuri în sensul liberalizării. Este demis, din nou, la 11 iulie 1799, în plină criză politică ăpeste trei zile avea să cadă Bastilia) și obligat să se expatrieze. În 16 iulie este rechemat, dar, neputând stăpâni evenimentele, părăsește țara. Este tatăl Doamnei de Stäel. ORLÉANS, LOUIS PHILIPPE JOSEPH, duce de ăSaint Cloud, 1747-Paris, 1793). Strănepot al regentului, duce de Orléans din 1785; deputat în Statele Generale ă1789), deschis ideilor noi, a ajuns deputat în Convenție ăAdunarea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Franța îl determină să promoveze o putere centralizatoare, întemeiată pe virtute și pe teroare; în martie 1794 obține de la Convenție eliminarea extremiștilor ăconduși de Hébert) și în aprilie pe cea a moderaților ăconduși de Danton); o vreme după aceea este stăpânul absolut al Franței: instaurează Marea Teroare și încearcă să impună cultul Ființei Supreme. În iulie 1794 ă9 Termidor) o coaliție a moderaților și a unor compromiși ăprintre care Fouché) reușește să-l înlăture și este ghilotinat în seara aceleiași zile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
viziuni asupra carierei, moment în care propria viziune se raportează la imaginea organizației; 3. Implementarea viziunii personale, prin precizarea obiectivelor și a principiilor generale de acțiune; 4. Feed-back-ul și susținerea permanentă a individului, până la momentul în care acesta se simte stăpân pe situație. Se pot delimita așadar cel puțin două aspecte importante. Primul vizează responsabilizarea stagiarului în ceea ce privește importanța procesului în care este implicat, a dezvoltării autonome a acestuia. Asistarea în stagiatură reprezintă doar un pas în devenirea sa profesională, unul orientativ
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
parte din conținutul coșului am devenit prieteni. Când am plecat spre stână, condus de întreg alaiul canin, am găsit în fața ei baciul făcându-și cruce ... cum de am scăpat ... ce le-am făcut ... că nici el nu-i mai poate stăpâni ... I-am reținut însă filozofia că "nici în câini nu mai poți avea încredere". Bucuros că nu s-a întâmplat nimic rău, m-a invitat înăuntru și ... în timp ce învârtea la jintița dintr-un ceaun cât un clopot de mitropolie sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe tot parcursul narațiunii. Majordomul Stevens începe prin a o detesta, ca opusul idealului de perfecțiune, conform căruia orice majordom de seamă trebuie, înainte de toate, să-și îmbogățească, să-și rafineze constant vocabularul, pentru a se putea ridica la nivelul stăpânului (în cazul de față Lordul Darlington). Flecăreala pe care o disprețuiește Stevens e o vorbă extrem de banală, însă ea ascunde o răsturnare dramatică. Viața lui Stevens își pierde sensul în clipa când trece de la un stăpân la altul (după moartea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putea ridica la nivelul stăpânului (în cazul de față Lordul Darlington). Flecăreala pe care o disprețuiește Stevens e o vorbă extrem de banală, însă ea ascunde o răsturnare dramatică. Viața lui Stevens își pierde sensul în clipa când trece de la un stăpân la altul (după moartea Lordului Darlington, noul cumpărător american îl cumpără pe majordom împreună cu domeniul). Între cele două puncte ale acțiunii, Stevens ratează iubirea alături de Miss Kenton (care a devenit între timp Doamna Ben), se dedică trup și suflet profesiei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atât încât practic nu mai există altceva pentru lector decât o așteptare niciodată împlinită. Pentru lectură decurg din acest tip de roman energic o serie de avantaje, cum ar fi: * Romanul incitant stimulează atenția și sporește inventivitatea lectorului, care e stăpân pe interpretarea lui și nu mai recurge la ajutorul criticii. Accesul la operă e nemijlocit. Ceea ce Eliot își dorea dar n-a avut (poezia ce putea comunica înainte de a fi înțeleasă) are autorul Desperado. El respinge vehement critica (Julian Barnes
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e deloc pe placul autorului. Rămășițele zilei răstoarnă ierarhia nobiliară engleză, oglindind-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă precisă. În metrou era mai cald decât în iad, trenurile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de oameni în individualitatea lor ca aparținând unei anumite comunități, unui anumit teritoriu. Unele dintre ele au fost experiențe reușite; altele se soldau cu drame, ca preț plătit pentru exercitarea a ceea ce, ulterior, și-a revendicat omul ca aură de "stăpân" (lider) al animalelor, al naturii, capabil să vegheze asupra lor, să decidă unde și cât să se vâneze, ce să se cultive, etc. În ceea ce îi privește pe oameni ca ființe avînd o viață socială cu o dinamică aparte, investirea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
altă parte, sunt luate în considerare efectele alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om Dumnezeu, un om cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Raționalismul hegelian a fost o reușită a cunoașterii, cu influență favorabilă asupra cunoașterii științifice, cu deosebire asupra celei psihologice, unde omului i se dădea șansa de a sparge limitele propriei sale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca parte a naturii, fiind de astă dată abordat din perspectiva acțiunilor și relațiilor interumane, cu toate influențele posibile pe care aceste raporturi le pot suporta. Prin urmare, învățătura sofiștilor se centrează pe profilul conduitei cetățeanului ca parte a cetății, stăpân de sclavi, membru onorabil al instituțiilor statului. Era societatea care pretindea membrilor ei unele aptitudini aparte: să fie organizatori de întruniri, unde să ia cuvântul în fața celorlalți cetățeni din cetate, să le cunoască nevoile sociale și să le insufle o
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
socială proprie cetăților antice nu putea dăinui și a fost preschimbată într-o alta, dominant rurală, a comunităților sătești, între care legătura era asigurată de orășele târguri (burguri), total diferite de cetățile antice. Vechea ordine democratică a cetății, dominată de stăpânii de sclavi, a fost transformată în alta, clădită pe relațiile dintre feudali și masa de țărani producători de bunuri materiale. Deși la fel de analfabeți ca sclavii, iobagii erau considerați membrii ai comunității, liberi și cu responsabilitate individuală pentru activitățile și muncile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la cer la fel ca al nobilului. În cer nu există nici o diferență între sufletul iobagului și cel al feudalului. Ordinea socială medievală acordă iobagului acest drept de a fi liber, față de semeni, față de natură, față de nobil. Îl are ca stăpân pe feudal, pe Pământ, iar în Cer, stăpân îi este cel Atotputernic, Dumnezeu, în fața căruia nobilul și iobagul sunt egali, sunt robi ai Săi. Aceasta corespunde unei ordini sociale și a lucrurilor diferită, în care forța feudalului este păstrată și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cer nu există nici o diferență între sufletul iobagului și cel al feudalului. Ordinea socială medievală acordă iobagului acest drept de a fi liber, față de semeni, față de natură, față de nobil. Îl are ca stăpân pe feudal, pe Pământ, iar în Cer, stăpân îi este cel Atotputernic, Dumnezeu, în fața căruia nobilul și iobagul sunt egali, sunt robi ai Săi. Aceasta corespunde unei ordini sociale și a lucrurilor diferită, în care forța feudalului este păstrată și multiplicată prin intermediul invocării existenței unui Atotputernic, prin intermediul bisericii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
natură, pe de altă parte, sunt luate în considerare efectele alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om-Dumnezeu, cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Conștiința omului este un produs al dezvoltării, care corespunde unui proces gradual unde, spre deosebire de sistemul lui Kant, omului i se oferă posibilitatea de a sparge limitele propriei sale condiții fizice și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]