16,850 matches
-
fel de epidemie dăduse peste noi; ne molipseam unul de la altul și era ușor de căpătat boala, căci niciodată nu se întâmplase să fie la Iași atâta sex frumos disponibil ca atunci. Eram tocmai în epoca cea de cumpănă a tinereței când trebuia, vrând nevrând, să trecem prin această încercare, cum trec copiii prin boala pojarului. Toți aveam vreme de pierdut și inimă de cheltuit; prin urmare, ne găseam în cele mai bune condițiuni de a cădea în laț. Așadar, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau ale asfințitului, mă uitam pe mine însumi și mă simțeam dus pe altă lume. Ei bine, cum stam așa cu privirea rătăcită în albastrele depărtări, fără voie gândul meu se întoarse spre trecut și prinse să reculeagă amintirile din tinerețe, care ca frunzele uscate au rămas în urmă ca cararea vieței. Multe din aceste scumpe amintiri le-am dat jertfă prin un șir de volume tipărite; totuși unele au ramas uitate, mistuite în fundul memoriei, căci eu nu mi-am înregistrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care se numește amoriul a fost [cea] care întăi și întăi m-a împins pe câmpul literilor unde mi-am rătăcit pașii tinereții și unde am întâlnit mulți spini și puțini trandafiri. Iată povestea încuscrirei mele cu arta. Eram un copilandru de 16 ani și viitoarele musteți întârziau de a răsări, în ciuda nerăbdărei mele. Peste drum de casa noastră părintească din Folticeni locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ei! Ce pacat că nu mai sunt și astăzi în stare de a merita acest ponos!... Cred că nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
altceva decât baza evoluției Vieții. În fața evoluției inevitabile a mediului, Viața nu va putea opune propria sa evoluție, astfel Încât va veni o vreme când un mediu complet nou va fi populat cu specii Îmbătrânite (că și speciile au o naștere, tinerețe, maturitate, bătrânețe și moarte), adică specii incompatibile cu noul mediu. Ce mai urmează? Moartea Vieții! Ce ar fi de făcut? A accepta măcar acum un compromis În selecție: să păstrăm o populație sălbatică suficient de mare a speciei pe care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
romantic În raporturile sale cu restul lumii: revolta față de mediul social și economic, dar venerația față de natură. Nici Eminescu nu face excepție, opera sa evoluând Între aceste două atitudini. Profetul, răzvrătitul social, căutătorul prin filosofie a adevărului absolut, din poezia tinereții cedează locul contemplatorului naturii, Însă după ce Eminescu face cunoștință cu furnicarul orașului În care e nevoit să poarte lupta pentru existență. Și se refugiază, firesc, În natura pe care o cunoscuse În copilărie. Dar ce elemente conține acea natură? Două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe de făcut, dacă timpul ar mai fi avut răbdare...
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
sale. Școala primară oferea prea puțin pentru educația cetățenească a tinerilor muncitori. De aceea pedagogul german considera necesară prelungirea școlarității cu încă 3 clase (școala supraprimară clasele V-VII), continuarea procesului de educație cetățenească în perioada adolescenței și a primei tinereți, pînă dincolo de încheierea stagiului militar. În concepția lui Kerschensteiner, educația cetățenească cuprinde două aspecte: 1. înțelegerea de către tinerii muncitori a rolului statului; 2. cultivarea vredniciei personale. Ambele aspecte se pot realiza prin ceea ce el a numit școala muncii (Arbeitsschule). Într-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naționale. Așa cum se va vedea, fiecare dintre reprezentanții acestei tendințe SIMION MEHEDINȚI, ONISIFOR GHIBU, I. I. GABREA (63) aduc alte argumente în sprijinul ideii de constituire a unei pedagogii românești. Marele geograf român SIMION MEHEDINȚI (1868-1962) a manifestat încă din tinerețe un interes deosebit pentru problemele educației (64). Concomitent cu publicațiile sale de specialitate, care l-au impus ca pe cel mai de seamă geograf al nostru, S. Mehedinți a scris o serie de lucrări cu caracter pedagogic care îl situează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
făurit omul nou de tip comunist, așa s-a creat societatea românească a epocii de aur comuniste în care vrând dar mai ales nevrând, am trăit și eu ca milioane de români din țară, sacrificarea celor mai frumoși ani ai tinereții noastre. Acum 35 de ani, lucram la o întreprindere producătoare de rulmenți. Era acolo un inginer chimist, foarte bine pregătit, inteligent, prezentabil, cu o ținută corectă, cu o înfățișare care impunea respect, mereu cu haină și cravată, aproape întotdeauna cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o casă goală, încape orice, în ea fiecare obiect nou își află locul. La o casă plină de mobilă și diferite alte obiecte, e greu să mai găsești un locușor pentru un nou obiect casnic sau decorativ. De aceea, în tinerețe e ușor de asimilat, ușor de învățat cuvinte străine, formule, versuri și melodii, dar cu cât trec anii și cu cât memoria e mai încărcată, cu atât memorarea elementelor noi e tot mai dificilă. Eu de pildă, îmi amintesc cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sunt legi „ilegale”? Cum rămâne cu „statul de drept”? Cine, unde, când și cu ce drept a stabilit legile acestea internaționale, care nu au fost acceptate sau măcar făcute cunoscute tuturor țărilor și popoarelor din lumea largă? Am văzut în tinerețe un film intitulat „Umbre albe”, în care un explorator american ajuns în nordul înghețat printre locuitorii eschimoși, a fost găzduit de un vânător în iglu-ul său. Acesta, conform tradiției locului, i-a oferit străinului toată ospitalitatea tradițională a poporului
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și de mentalitate. Dar până când? Până la un colaps financiar, la ruinarea sănătății sau la mari conflicte cu legalitatea, adesea luând calea pierzaniei prin prostituție, droguri sau, mai modern, cu „etnobotanice”. Cândva, însă, vine momentul adevărului. Anii cei mai frumoși ai tinereții s-au pierdut în vânt, foștii prieteni de petrecere, unii s-au retras, alții au capotat pe undeva prin periferiile societății. Cu sănătatea șubrezită, aflați în mijlocul drumului fără nici o meserie, fără nici o pregătire școlară, fără nici un mijloc de a-și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
trebuie să știi să renunți la unele satisfacții momentane neimportante, trebuie să înțelegi că un viitor solid și sigur se construiește cu ordine și disciplină, cu trudă, piatră de piatră și cărămidă de cărămidă. Fiecare vârstă și fiecare an al tinereții este potrivit pentru o anumită activitate, nu trebuie sărit peste nici o treaptă. Nu întâmplător studiul este prevăzut în perioada tinereții, când memoria și capacitatea de asimilare au performanța maximă. Și timpul fiind scurt, trecător și ireversibil, trebuiesc bine alese preocupările
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
construiește cu ordine și disciplină, cu trudă, piatră de piatră și cărămidă de cărămidă. Fiecare vârstă și fiecare an al tinereții este potrivit pentru o anumită activitate, nu trebuie sărit peste nici o treaptă. Nu întâmplător studiul este prevăzut în perioada tinereții, când memoria și capacitatea de asimilare au performanța maximă. Și timpul fiind scurt, trecător și ireversibil, trebuiesc bine alese preocupările pentru care urmează să sacrificăm acest timp. Un exemplu concludent este computerul, scula asta modernă și minunată fără de care nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înțelepciune, care spunea cam așa: „Copilule, nu căuta zadarnic primăvara trandafiri, căci nu vei găsi. Mai târziu vor fi pretutindeni. Primăvara culege ghiocei și viorele care mai târziu nu vor mai fi”. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Granița Tinerețea mea am trăit-o în condiții severe, cu multă muncă și cu puține bucurii, am schimbat multe locuri de muncă în multe orașe, am luptat din greu ca să obțin o locuință pentru familia mea proaspăt întemeiată, dar eram mereu crunt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îmi scot pălăria și îmi înclin fruntea în fața „Omului de Rând” de azi, de ieri și din totdeauna. Doamne ajută. Badea Gheorghe Rădăcini Sunt multe lucruri pe care le prețuim abia atunci când le-am pierdut. Așa facem, de pildă, cu tinerețea, pe care o risipim cu inconștiență până când nu o mai avem mare înțelepciune se află în spusele lui Tagore „în viață pierdem ani, iar morții îi cerem clipe”... Așa facem cu sănătatea noastră, cu frumusețea noastră, adesea cu averea, cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să știm pentru că prin intermediul ceasului, deci al orei, ne putem sincroniza cu tot restul lumii, cu mersul trenurilor, cu zborul avioanelor, cu programul școlilor, al birourilor, al restaurantelor, al programelor de televiziune, a manifestărilor sportive și multe, multe altele. În tinerețea mea, a avea un ceas era o raritate, un lux, un vis, o dorință înrăzneață. În anii adolescenței, pe când eram elev la Liceul Șaguna, adică prin anii 1950 - 1954, în clasa noastră doar doi elevi aveau ceasuri de mână. Unul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
150 ceasuri de mână, peste 50 zeci de ceasuri de buzunar, de masă, de perete, analoage, digitale, automate, vorbitoare, reglate prin unde radio (eroare o secundă la 300.000 ani). Este rezultatul greutății de a-mi împlini un vis în tinerețe. Oamenii de aici însă nu ar putea pricepe toate acestea. Aici tinerii moștenesc sau primesc totul gratis, cadou, și case, și automobile, despre ceasuri nici nu mai încape vorba. Dar toți aceștia nu știu să se bucure de ceea ce au
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sufletească, de refacere, de împărtășire cu cei apropiați a tuturor bucuriilor și necazurilor, și asta o face să fie pentru noi unică în lume. Mergând mai departe, vom înțelege de ce țara în care ne-am născut, în care am trăit tinerețea, în care am muncit, am iubit, am suferit, și ne-am bucurat timp de o viață, este unică în lume pentru fiecare dintre noi, chiar dacă nu toate lucrurile merg strună în ea. E cunoscută zicala: „Fie pâinea cât de rea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
deci fără venituri, de multe ori doar elevi de școală medie, nu îi pot întreține. Unii îi definesc pe toți aceștia ca fiind „naufragiații dragostei”. Poate că unii mă vor considera demodat, dar îm amintesc cu multă nostalgie, cum în tinerețea mea, sentimental gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile celorlalți oameni. Acest
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îi pot întreține. Unii îi definesc pe toți aceștia ca fiind „naufragiații dragostei”. Poate că unii mă vor considera demodat, dar îm amintesc cu multă nostalgie, cum în tinerețea mea, sentimental gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile celorlalți oameni. Acest sentiment de taină avea strălucirea lui numai de noi văzută, reprezenta o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
noroc, și ceva din trupul femeii, de care te vei putea bucura abia după cununie. Iată o imagine curată, frumoasă, morală și profund umană, o lecție pe care ne-o oferă tradiția și înțelepciunea populară. Acum, ca și în vremea tinereții mele, tinerii se află în fața unui mare pericol. Dorința sexuală se confundă adesea cu iubirea și se procedează la dragoste fără iubire. Se fac astfel și căsătorii pripite, la care după consumarea fazei de dragoste fizică, cei doi soți se
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
slujbei înhumării. În viața tineretului au fost multe exemple de nenorociri datorită acestui „ce-o să zică lumea”. Tineri care nu reușeau sau nu erau admiși la examene de admitere, ori erau eliminați din anumite școli, ajungeau la sinucideri. În vremea tinereții mamei mele, la Brașov, un verișor de al ei, Ioniță, a vrut ca după absolvirea liceului să meargă la o școală militară. Îl împiedica însă faptul că în ultimul an de liceu, dirigintele clasei lui, i-a scăzut nota la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lui Kara Mahmud Bushati. Acțiunile lui Pasvanoglu și ale lui Ali Pașa au influențat foarte mult evenimentele ulterioare din Balcani. Pasvanoglu a devenit unul dintre cei mai distructivi dintre toți liderii locali puternici, calități dovedite încă din timpul aventuroasei lui tinereți; cînd Poarta i-a executat tatăl, a fugit și s-a alăturat unei cete de bandiți. Mai tîrziu însă, între 1787 și 1792, a slujit în armata otomană, după care a revenit la viața de proscris. Din cartierul lui general
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]