14,684 matches
-
cu zi (W. Burkert, 1983, p. 7). Sistemul sacrificiului pune În mișcare mai multe elemente. În cea mai extinsă detaliere, acestea sunt: sacrificatorul, sacrificatul, modul de realizare a sacrificiului, locul și timpul sacrificiului, destinatarul sacrificiului, scopul sacrificiului, semnificațiile simbolurilor folosite, trăirile participanților (vezi discuțiile din J. Beattie, 1980, pp. 30-33; A. Baumgarten, 2002; J. Henninger, 1987, vol. XII, pp. 544-550; M. Mauss, H. Hubert, 1997). În esență Însă, o morfologie accesibilă a sacrificiului se poate Întemeia pe trei elemente: actorii (sacrificatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor sexuale, dar totodată Îl iubeau și Îl admirau. După ce l-au suprimat potolindu-și ura și realizând identificarea cu dânsul, trebuie să se fi lăsat pradă unor porniri afective exagerate (S. Freud, 1991, pp. 149-150). Ca să scape de aceste trăiri, copiii hoardei au pus În mișcare un sistem de substituiri simbolice: tatăl a fost substituit de un animal sacru - acesta a devenit totemul hoardei (ulterior clan sau trib). Cum fiecare totem era legat de un anumit grup de „descendenți”, totemul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poate oferi dragostea și Înțelegerea familiei de sânge. Într-o asemenea situație, În care Întoarcerea nu este posibilă, singura alinare stă În retrăirea clipelor de altădată, În Întoarcerea imaginară la căldura căminului și a familiei În care a copilărit. Aceste trăiri sunt exprimate prin imaginea dorului, concretizare a dragostei familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul elementelor naturii - de aici și rugămintea adresată vântului de a-i aduce semnele afecțiunii veșnice a fraților, surorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sumă de alte concepte (societas, communitas, ritual, simbol, rădăcini paradigmatice etc.) cu Încărcătură specifică, Victor Turner a Încercat extrapolarea sa la manifestări contemporane: el a interpretat din această perspectivă pelerinajele (tradiționale și moderne), revoltele populare, teatrul și ansamblul creației și trăirilor culturale. Conștient de diluarea teoretică pe care o implica o asemenea lărgire, el a propus noțiunea de liminoid pentru a defini acele situații analoage interstițiului ritual, dar care nu mai comportă nici orizontul sacral, nici obligativitatea ceremonială și nici adeziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Puterea de atracție a locului În care forțele divine se revelează, precum și speranța că, prin ajutorul acestora, indivizii și comunitățile pot scăpa de povara unor situații nefericite declanșează numeroase pelerinaje către acel centru sacru și, mai ales, nenumărate așteptări, speranțe, trăiri și transformări interioare. Centrul sacru este frecvent asociat cu o „urmă” concretă a revelației puterii divine. Povestirile despre miracolul inițial nu sunt suficiente pentru a-i asigura o permanentă actualitate. Puterea sacră este și trebuie perpetuată și „arătată” În obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
liminal În sensul dat de Van Gennep (E. Turner, V. Turner, 1978, pp. 34-35). Interpretarea turneriană a fost acceptată de numeroși cercetători și contestată de alții. Modelul liminal explică, adesea convingător, atât structura rituală a pelerinajului, cât și acțiunile și trăirile participanților la pelerinaj. Prin natura sa, pelerinajul este plasat Între diferite sisteme: În plan geografic, Între diferite țări și etnii; În plan social, Între diferite forme de organizare socială; În plan religios, Între diferite religii sau curente și mișcări religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale, crearea unui cadru ritual care oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În mod dramatic coexistența dificilă dintre comunități și statuturi, dintre solidaritate și egoism (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 71). Studiile similare ne arată nu numai că actorii pelerinajului sunt și rămân inegali În ceea ce privește statutul social și cultural sau intensitatea trăirilor religioase și a performanțelor rituale, ci și că ei sunt Înconjurați de o constelație de alți actori: În primul rând, martorii miracolelor (cei cărora li s-a arătat divinitatea sau care au asistat la un miracol făcut de aceasta ori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Un exemplu edificator este pelerinajul la mormântul și reședința lui Elvis Presley din Graceland. O etnografie (Rodman, 1996; G. Segré, 2001) a acestor pelerinaje relevă, dincolo de raționalizarea sistemului (dimensiunea comercială, organizarea birocratică, aportul tehnologiilor În construirea ritului), caracterul autentic al trăirilor participanților. Aceștia sunt confruntați, pe de o parte, cu omniprezența lui Elvis (spațiul plin de fotografii, postere, obiecte care Îl evocă; timpul saturat de permanenta difuzare a muzicii sale și de evenimente festive precum recitalurilor sosiilor sale) și, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a-l venera. Fanii se află Într-o permanentă mișcare, trăiesc multiple stări de excitare și efervescență ș...ț Numeroase evenimente, de mai mică sau mai mare anvergură, oficiale sau neoficiale, improvizate sau organizate, intervin mereu la Graceland și amplifică trăirile fanilor (G. Segré, 2001, p. 68). Pe aceleași coordonate se Înscriu și analizele lui N. Couldry (2000) referitoare fie la pelerinajele fanilor serialului de televiziune Coronation Street la studiorile Granada unde s-au filmat episoadele din serial, fie la pelerinajele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centrul râvnit, prin durata amplă, prin emoția așteptării și prin exacerbarea elementelor de diferență față de restul colectivității (mimică, vestimentație, cântec etc.); b) Întâlnirea cu idolul - caracterizată prin localizarea precisă, prin timpul limitat, prin Învalmășeală, dezordine, chiar violență și prin explozia trăirilor și generalizarea lor. Participanții la pelerinajele declanșate de prezența lui Michael Jackson la București aveau un țel bine definit: să-l vadă cât mai de aproape („pe viu”) și, dacă se poate, să-l atingă sau să obțină ceva (autograf
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
M. Bahtin, 1974, p. 13) Carnavalul a fost conceput pentru a servi ca o paradigmă sau model pentru Întreaga lume modernă sau postmodernă. ș...ț El reprezintă antistructura creatoare În raport cu modernitatea mecanică. Carnavalul este opusul fanteziei sau falsului: el solicită trăiri adevărate, triste sau fericite. În esență, el este vesel și nu ne putem Înșela asupra autenticității fericirii care radiază pe fețele participanților sau În cântecele lor. Nimeni nu se poate simți stânjenit În lumea multidimensională a carnavalului. (V. Turner, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
noilor ideologii, prezentându-le În plină acțiune, ca entități vizibile, sonore, de necontestat (1977, pp. 166-167; vezi și S. Lukes, 1977, p. 68). Aceste interpretări se sprijină pe unul dintre postulatele cercetării antropologice consacrate universului ceremonial: acela că ritul oferă trăiri unice prin intensitatea lor, care fixează adânc În conștiințele indivizilor: simboluri, valori și norme fundamentale pentru o anumită comunitate. În consecință, plasat În contextul vieții politice, ritul are capacitatea de a transfera aceste atribute asupra entităților constitutive ale relațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuvintele lui Mary Douglas (1975, pp. 102-103): Un rit este un act simbolic, care Își extrage semnificația dintr-un set de simboluri. De la planul fizic la cel personal, de la cel social la cel cosmic, marile ritualuri creează Întotdeauna unitatea În trăiri. Ele afirmă ierarhia și ordinea. ș...ț Mesajul oricărui rit este că nimeni nu poate scăpa de modelele care dictează ordinea vieții sociale. În sfera riturilor politice consensuale pot fi incluse numeroase manifestări, asociate, În esență, modelului riturilor de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
XII, 1974-1995), autobiografia Hronicul și cântecul vârstelor, piesa Anton Pann, romanul Luntrea lui Caron, precum și lucrările filosofice Aspecte antropologice și Ființa istorică. Opera literară și cea filosofică ale lui B. au crescut într-o osmoză perfectă, versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum piesele de teatru izvorăsc din conflictele pe care gânditorul le-a surprins, reflectând asupra sensurilor unor eresuri locale. La rândul lui, sistemul metafizic construit de poet vădește o mare anvergură imagistică și acordă o încredere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
comică a lui Caragiale, politica și familia sunt temele centrale. Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei lumi este inautenticitatea trăirilor. Ambele sunt "mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei postbelice. În mod firesc, noțiuni relaționate absurdului precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor, cu fenomenologia lui Husserl și cu eseistica lui Camus, dar și cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai morfologiei sale tradiționale acțiune, personaj, dialog nu sunt aboliți, ci modificați esențial. Acțiunea neunitară, logic nemotivată sau statică este, deci, substituită printr-o "nonacțiune", personajul, oglindire a individului "fără calități", fără biografie, anodin, apatic și amorf, definit doar prin trăirea propriei angoase, este înlocuit prin "nonerou" sau "antierou", iar straniul dialog nonconversațional și noncomunicativ din dramele absurde nu poate fi numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezgustul, Eugen Ionescu îl produce deliberat, forțează limitele posibilului pentru a crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căldură pe Întinsul bolții cerești. Dintotdeauna, tabloul a fost copleșitor În măreție și puritate. Momentul magic al ieșirii astrului printre cețurile reci, cearceafuri transparente ale nopții, Îți creează o stare euforică, transcendentală. Totul respiră ordine, disciplină și armonie cosmică!!! Asemenea trăiri puternice le-am avut și la Varanasi, Într-o umilă barcă de lemn, cârmuită de un hindus fanatic, În așteptarea Înfriguratei victorii a luminii, ce se năștea aprioric din valurile sfântului Gange, dar și pe plaiurile noastre În Apusenii carpatini
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
limitele a ceea ce este permis, mulțumindu-ne cu o aurea mediocritas care manifestă concilierea precară dintre două forțe antitetice asigurând durata universului numai prin neutralizare reciprocă”737. Nu ne putem Îndoi de buna dozare a sacrului și profanului, și nici trăirea lor decentă În viața lui homo religiosus. În lumea postmodernă se vorbește tot mai mult de desacralizarea sacrului și sacralizarea profanului. În Occidentul modern se discută de „absența lui Dumnezeu” și de uitarea heideggeriană a chiar „absenței lui Dumnezeu”, de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În fața unei noi cărți. O nouă călătorie povestită. Pentru că autoarei Îi place acum să povestească, În scris, aproape la fel de mult cât să călătorească. Aplică astfel, În stil personal, un cunoscut adagiu camusian: pentru Oltea Rășcanu Gramaticu, există „ un timp al trăirii (călătoriei) și un timp al mărturiei(că a călătorit)”. Mărturiile ne-o dovedește autoarea pentru a patra oară/ carte au rolul nu doar de a informa, ele trebuie să intereseze, să captiveze, să aibă nerv, fior, să transmită emoție, și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
că omenirea e În impas. Așadar, cartea de față este o plăcută desfătare intelectuală a simțurilor estetice, o Împlinire spirituală față de o lume deja luată În stăpânire În mod științific și afectiv. E vorba de o savoare captivantă a unei trăirii unice ale autoarei. De aceea, curiozitatea și cutezanța ei față de aceste civilizații misterioase Îi dau libertatea de a le descifra tainele, de a le Înțelege și, mai ales, de a retrăi acele clipe de revelație cu pasiune și nobil simțământ
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]