145,920 matches
-
1948, dar asasinarea sa a împiedicat acest lucru. Premiul nu a fost acordat în 1948, anul morții lui Gandhi, pe motivul că „nu exista un candidat potrivit în viață”, iar când Dalai Lama a primit Premiul Nobel în 1989, președintele comitetului a spus că acesta este „într-un fel un tribut memoriei lui Mahatma Gandhi”.
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
său - unul din primele seminarii de fizică din Rusia. În același an, în „Revista Societății Fizico-Chimice Rusești” a apărut primul articol semnat de . În anul 1916 Kapița s-a căsătorit cu Cernosvitova Nadejda Kirillovna, fiica lui K.K. Cernosvitov - membru al Comitetului Central al Partidului Cadeților. În 1918 Ioffe, în condiții foarte grele, a înființat la Petrograd unul din primele institute fizice de știință și cercetare din Rusia. Ulterior, acest institut a contribuit mult la dezvoltarea fizicii experimentale, teoretice și tehnice din
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
frontiera chino-sovietică, el a ajuns un politician de carieră. După ce a muncit în mai multe regiuni, el a fost chemat în 1960 la Moscova și și a fost promovat, protejat fiind de Leonid Brejnev, mai întâi ca membru supleant în Comitetul Central în 1966 și mai apoi, în 1971, ca membru plin. A devenit membru supleant al Politburoului în octombrie 1977, devenind membru plin în 1978. În 1965, Cernenco a devenit "Director de Personal" în Partid. Și-a continuat munca fără
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
a pus fiori reci pe spatele lui Tammany”. În ciuda încasării unei febre tifoide serioase și datorită sprijinului lui Louis McHenry Howe care a condus această campanie, Roosevelt a fost reales pentru încă un mandat și a servit în calitate de președinte a Comitetului pentru Agricultură. Experiența acumulată i-a fost o bună inspirație pentru „Nouă Învoiala” (original „New Deal”), pe care avea să-l aplice abia peste 20 de ani. În tot acest timp, a devenit mai consistent și mai progresiv în sprijinul
Franklin Delano Roosevelt () [Corola-website/Science/298390_a_299719]
-
orașul Bălți. A lucrat inițial în calitate de maistru la o întreprindere de construcții, apoi ca inginer-șef la Direcția auto și de drumuri din municipiul Bălți. În anul 1978, este cooptat ca instructor și șef al Secției industrie și transport din cadrul Comitetului orășenesc de partid Bălți, apoi ca șef al Asociației de producție “Avtodor” în anul 1984, după care, în anul 1985, devine prim-adjunct al președintelui Comitetului orășenesc de partid. Între anii 1987-1999 deține funcția de director al unui trust de
Vasili Panciuc () [Corola-website/Science/298395_a_299724]
-
anul 1978, este cooptat ca instructor și șef al Secției industrie și transport din cadrul Comitetului orășenesc de partid Bălți, apoi ca șef al Asociației de producție “Avtodor” în anul 1984, după care, în anul 1985, devine prim-adjunct al președintelui Comitetului orășenesc de partid. Între anii 1987-1999 deține funcția de director al unui trust de construcții din Bălți. Căsătorit, tată a doi copii. Este vorbitor exclusiv de limbă rusă. Din octombrie 1999, Vasili Panciuc este viceprimar al municipiului Bălți. Este ales
Vasili Panciuc () [Corola-website/Science/298395_a_299724]
-
Jaan Anvelt capturează puterea cu două zile înaintea revoluției bolșevicilor ruși la Petrograd, social-democrații radicali estonieni pierzând-o mai târziu, datorită invaziei armatelor kaiserului), revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au fost controlate de Comitetul Militar Revoluționar al Sovietului din Petrograd. Inițial, evenimentul era numit Revolta din octombrie sau Revolta de pe 25, așa cum apare în prima ediție a operelor complete ale lui Lenin. Proeminența evenimentului a fost scoasă în evidență mai târziu. Numele oficial al
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
înlocuirea Guvernului provizoriu al lui Kerensky cu guvernul bolșevic al lui Lenin mai mult ca o prăbușire a primului, decât ca un rezultat al acțiunii celui de-al doilea. Fapt istoric este totuși că Lenin a impus, în 10 octombrie, Comitetului Central al partidului, reunit într-o formă incompletă (12 membrii din 21), planul unei insurecții armate, fără a preciza însă o dată precisă la care aceasta urma să aibă loc. Din cei 12 membri ai C.C. prezenți, zece au votat pentru
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
prezenți, zece au votat pentru propunerea lui Lenin și doi împotriva ei (Kámeniev și Zinoviev), fapt care face ca decizia să fi fost adoptată de o minoritate a plenului. Unii istorici consideră de aceea mișcarea ca o lovitură leninistă în Comitetul Central al Partidul bolșevic, care a precedat lovitura de stat propriu-zisă. În presa bolșevică au avut loc după 10 octombrie confruntări epistolare între Lenin și ceilalți membri marcanți ai conducerii partidului care nu erau de acord cu declanșarea unei acțiuni
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
încă temători ca urmare a represiunii suferite după revolta eșuată din iulie, iar populația proletară în general era blazată și epuizată, în ciuda nemulțumirii generalizate și a sentimentului că situația nu mai putea dura prea mult. În 16 octombrie chiar, reprezentanții Comitetului Militar Revoluționar (organism bolșevic înarmat), ca și membrii Sovietului Petrogradului (dominat și el de bolșevici), comitetele de fabrică și sindicatele participante, toți au avertizat contra riscurilor unei revolte care să aibă loc înaintea Congresului Sovietelor (Întregii Rusii). Este relativ neclar
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
general era blazată și epuizată, în ciuda nemulțumirii generalizate și a sentimentului că situația nu mai putea dura prea mult. În 16 octombrie chiar, reprezentanții Comitetului Militar Revoluționar (organism bolșevic înarmat), ca și membrii Sovietului Petrogradului (dominat și el de bolșevici), comitetele de fabrică și sindicatele participante, toți au avertizat contra riscurilor unei revolte care să aibă loc înaintea Congresului Sovietelor (Întregii Rusii). Este relativ neclar motivul pentru care Lenin a insistat pe declanșarea unei insurecții armate înainte de deschiderea Congresului Sovietelor, în ciuda
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
intenționează să abandoneze capitala în mâinile dușmanului, a căpătat credibilitate din momentul în care presa a relatat despre îndemnurile lui Rodzianko, adresate primului ministru, de a abandona capitala pentru a închide astfel Congresul Sovietelor. La 22 octombrie (după calendarul iulian) „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Lev Davidovici Troțki a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, care atunci era capitala Rusiei, oraș azi numit în rusă Sankt-Peterburg și în românește Sankt Petersburg. Temându-se de presiunea crescândă din partea maselor în sensul acordării
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
vindea surplusul de recoltă la piață putea fi clasificat în mod automat drept culac. Mai târziu această listă a fost extinsă pentru a cuprinde și deținerea unor facilități industriale, precum joagăre sau a pământului pentru închiriat. În același timp, ispolkomurile, (comitetele executive ale sovietelor locale) ale republicilor, regiunilor (oblast) și teritoriilor (krai), au primit dreptul să adauge propriile criterii în funcție de condițiile locale. Începând din 1928 a apărut criza de alimente în orașe și în armată. Guvernul sovietic a încurajat formarea cooperativelor
Culac () [Corola-website/Science/298396_a_299725]
-
Elveția]], fiind condamnat în țară (în contumacie) la muncă silnică pe viață, în baza simulacrului de Decret-lege din 21 apr. 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război. În exil a fost președintele Comitetului Național Român (1950-1975), calitate în care înființează Fundația universitară Carol I și publicația Voința Românească. A mai fost și președintele delegației românilor în exil la Adunarea Națiunilor Europene Captive. De sorginte urlățeană a fost și criticul de artă [[Aurel D.
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
evenimente din istoria românilor, cum au fost Unirea Principatelor din 1859 și războiul de Independență de la 1877-1878, au fost primite cu mare bucurie și viu interes în Țara Moților și mai ales în Câmpeni. Aici a luat naștere chiar un comitet condus de Ion Patitia și Mihai Adreica care a colectat bani, alimente și îmbrăcăminte pentru răniții armatei române. Tot la Câmpeni au avut loc în 1881, manifestații în sprijinul mișcării memorandiste, iar în 1918 s-a creat aici o gardă
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului "" în "Revista contemporană". În numărul din luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a apărut trecut printre numele scriitorilor care formau "„comitetul redacțional”". Un moment esențial l-a constituit colaborarea la "Revista contemporană", la 4 octombrie 1874, cu trei pagini de poezie semnate "I. L. Caragiale". Gazetăria propriu-zisă și l-a revendicat însă de la apariția bisăptămânalului "Alegătorul liber", al cărui girant responsabil a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
1896 a condus "Epoca literară". Din 1899 a început să publice la "Lupta", "Luceafărul", "Românul", "Convorbiri". Din 1899 a susținut la "Universul" seria de "Notițe critice", care a oferit materiale volumului "Momente". Prin articolul "", de la 19 noiembrie 1899, a indispus comitetul teatral din care el însuși făcea parte. Ziarul "Die Zeit" din Viena a publicat, la 3 aprilie 1907, sub semnătura "Un patriot", prima parte din scrierea politică "". Spre deosebire de Eminescu, care vedea în gazetărie o misiune civică directă, Caragiale și-a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
de Junimea și publicată în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale), a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile. După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la "Timpul", dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, l-a numit director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar la întâlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
adunare națională secuiască a avut loc în 15-16 octombrie 1848 sub conducerea guvernatorului interim, contele Imre Mikó, la care sunt prezente 30-60 de mii de persoane înarmate. Aici se adoptă următoarele acte: jurământul de credință față de guvernul ungar, respectiv față de "Comitetul maghiar de apărare a țării" (Országos Honvédelmi Bizottság) condus de Lajos Kossuth, după dizolvarea de către împărat a dietei de la Pesta; mesajul de mulțumire către Lajos Kossuth; un apel, proclamație la pace cu titlul: "Frați și concetățeni români și sași". În mijlocul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
relațiile cu Regatul Unit (în primul rând apoi ) și, în cele din urmă, relațiile cu Uniunea Europeană. Malta are un sistem de guvernare locală din 1993, bazat pe Carta Europeană a Autonomiei Locale. Țara este împărțită în , fiecare regiune avand propriul Comitet Regional, servind ca intermediar între nivelul administrației locale și cel al guvernării naționale. Regiunile sunt împărțite în , din care există în prezent 68 (54 în Malta și 14 în Gozo). Șaisprezece „cătune”, care fac parte din consiliile locale, au propriul
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
servind ca intermediar între nivelul administrației locale și cel al guvernării naționale. Regiunile sunt împărțite în , din care există în prezent 68 (54 în Malta și 14 în Gozo). Șaisprezece „cătune”, care fac parte din consiliile locale, au propriul lor Comitet Administrativ. Cele (cinci pe insula principală) servesc în primul rând unor scopuri statistice. Fiecare consiliu este alcătuit dintr-un număr de consilieri de la 5 la 13, în funcție de și relativ la populația pe care o reprezintă. Un primar și un sunt aleși
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
revoluționare, albastru, alb și roșu. Stindardele tricolore au fost utilizate de unele unități poloneze de gherilă în timpul Revoltei din Ianuarie. Drapelele alb-roșii au fost fluturate pentru prima oară la o demonstrație patriotică în ziua de 3 mai 1916 în Varșovia. Comitetul de organizare a explicat participanților alinierea corectă a culorilor, cu banda albă deasupra celei roșii. Chiar și așa, mulți demonstranți au venit cu drapele ce aveau roșul deasupra. La 1 august 1919, la aproape un an după redobândirea independenței de
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
Kravcenko, în timpul marilor epurări din 1937-39 își "toarnă" eficient colegii, camarazii și câțiva superiori mai neîndemânatici, astfel că profitând de "golurile" create, este numit director al Institutului metalurgic din Dnieprodzerjinsk. În 1939 este repartizat la Dnipropetrovsk ca Prim-secretar al Comitetului regional de partid, însărcinat cu industria de armament. În decursul celui de-al doilea război mondial este însărcinat cu evacuarea industriilor din Dniepropetrovsk spre Ural, orașul căzând în mâinile nemților la data de 23 august 1941. Comisar politic de brigadă
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
politică va fi continuată de succesorul său Dmitri Gladky. După moartea lui Stalin în 1953, Nikita Hrușciov îl numește pe Brejnev șef al directoratului politic pentru armată și marină, cu gradul de general locotenent, apoi, în 1955, Prim-secretar al Comitetului central al Partidului în Kazahstan. În februarie 1956 Brejnev este promovat la Moscova secretar general la ministerul apărării, însărcinat cu industria de armamant și cosmonautică. În iunie 1957 îl susține pe Hrușciov în lupta sa pentru putere împotriva troicăi compuse
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
la ministerul apărării, însărcinat cu industria de armamant și cosmonautică. În iunie 1957 îl susține pe Hrușciov în lupta sa pentru putere împotriva troicăi compuse din Viaceslav Molotov, Gheorghi Malenkov et Lazar Kaganovici. În 1959, Brejnev este numit secretar al Comitetului central al P.C.U.S. apoi pe 5 mai 1960 președinte al Prezidiului Sovietului Suprem, adică șef al statului. Până în 1963 (criza sovieto-americană din Cuba), Hrușciov deține realitatea puterii ca secretar general al Comitetului central al P.C.U.S., dar ulterior, nomenclatura începe să
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]