144,219 matches
-
din dreapta parlamentară, cum a reamintit Jean d'Ormesson primind-o în Academia Franceză. Într-un discurs în fața deputaților, ea a susținut că „avortul trebuie să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu majoritari în Adunare, în acest caz. Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
susținut că „avortul trebuie să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind în ajutorul deputaților de centru favorabili legii, dar nu majoritari în Adunare, în acest caz. Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi instituții cu prea slabă activitate, a reechilibrat conturile Institutului
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Filip de Hesse cu Martin Luther a avut loc în 1521, la vârsta de 17 ani, la Dieta de la Worms. Acolo el a fost atras de personalitatea lui Luther, deși la început era prea puțin interesat de elementele religioase ale adunării. Filip a îmbrățișat protestantismul în 1524, după o întâlnire personală cu teologul Philipp Melanchthon.<br> Filip a refuzat să fie atras în liga anti-luterană a lui Georg, Duce de Saxonia, în 1525. Prin alianța sa cu Johann, Elector de Saxonia
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
și a format profesori până când a fost închis în cele din urmă în 1859 În 1849, după Primăvară Națiunilor, Senatul Imperiului Rus a decretat că rectorul ar trebui mai degrabă să fie numit de către ministrul instrucției publice decât ales de către Adunarea Universității. Cu toate acestea, Piotr Pletniov a fost reales rector și în cele din urmă a devenit cel mai longeviv rector al Universității din Sankt Petersburg (1840-1861). În 1855 studiile orientale au fost separate de Facultatea de Istorie și Filologie
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
Facultatea de Istorie și Filologie , și cea de-a patra facultate, Facultatea de Limbi Orientale, a fost inaugurat pe 27 August, 1855. Un decret al împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei adoptat la 18 februarie 1863 a restabilit dreptul adunării universității de a-și alege rectorul. A fost înființată, de asemenea, Facultatea de teorie și istorie a artei ca parte a Facultății de istorie și filologie. În 1924 universitatea a fost redenumită Universitatea de Stat din Leningrad după orașul omonim
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
refuză să plece de la putere la cererea Suveranului. Ca urmare, în perioada august 1945 - ianuarie 1946, Regele declanșează „greva regală”, refuzând să semneze legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul 88 din Constituție spunea, printre altele, că Regele „poate refuza sancțiunea sa”). La 8 noiembrie 1945, cu
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
când atenția majorității populației României era îndreptată spre sărbători și activități de familie curente. Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamării Republicii, care nu aveau dreptul legal să voteze în locul membrilor Camerei. Chiar și așa, cvorumul necesar nu a fost atins
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă. După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
deputaților. Dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută a voturilor, primii doi clasați se înfruntă din nou într-un al doilea tur, iar câștigătorul este desemnat cel care obține cele mai multe voturi. Între 1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea Deputaților. În 1946, Senatul a fost abolit printr-un amendament guvernamental la Constituția din 1923, iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
este desemnat cel care obține cele mai multe voturi. Între 1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea Deputaților. În 1946, Senatul a fost abolit printr-un amendament guvernamental la Constituția din 1923, iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea Deputaților. În 1946, Senatul a fost abolit printr-un amendament guvernamental la Constituția din 1923, iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
1923, iar parlamentul a devenit unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
unicameral. Legislativul se numea Marea Adunare Națională. Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern: Președinții interimari sunt evidențiați cu
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
ca Marc Slonim și Marco Slonim; 23 martie 1894 - 1976) a fost un om politic, critic literar, cărturar și traducător rus. A fost membru al Partidului Socialist Revoluționar și, în 1917, a servit ca deputat al PSR pentru Basarabia în Adunarea Constituantă Rusă. El s-a alăturat guvernului de la Samara în primele faze ale Războiului Civil, opunându-se atât bolșevicilor, cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe. Desemnat să facă parte din Delegația Externă a partidului său, Slonim a susținut, fără
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
evidențiat contrastul existent între unitatea bolșevicilor și nehotărârea și fracționismul eserilor. A fost încă activ după Revoluția din Octombrie, care a plasat Rusia sub administrația exercitată de Consiliul Comisarilor Poporului dominat de bolșevici. Slonim a devenit candidat al eserilor pentru Adunarea Constituantă Rusă la alegerile din 25 noiembrie 1917, concurând în sud-vestul provinciei Basarabia. A obținut mandatul de deputat în urma victoriei zdrobitoare a eserilor, devenind, la vârsta de 23 de ani, cel mai tânăr parlamentar. Câteva zile mai târziu, Basarabia s-
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
devenind, la vârsta de 23 de ani, cel mai tânăr parlamentar. Câteva zile mai târziu, Basarabia s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească și și-a format un guvern propriu, rămânând indecis viitorul său ca parte componentă a Rusiei. Alegerile pentru Adunarea Constituantă au fost haotice, iar rezultatele nu au fost consemnate în totalitate. Slonim era prezent în Adunare în dimineața zilei de 19 ianuarie 1918, când bolșevicii au dizolvat-o prin forță și a deschis focul asupra mulțimii de susținători. Pentru
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a proclamat Republica Democratică Moldovenească și și-a format un guvern propriu, rămânând indecis viitorul său ca parte componentă a Rusiei. Alegerile pentru Adunarea Constituantă au fost haotice, iar rezultatele nu au fost consemnate în totalitate. Slonim era prezent în Adunare în dimineața zilei de 19 ianuarie 1918, când bolșevicii au dizolvat-o prin forță și a deschis focul asupra mulțimii de susținători. Pentru o vreme s-a refugiat în Statul Ucrainean, ajutându-l pe Grigori Zilboorg să scoată un ziar
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
susținători. Pentru o vreme s-a refugiat în Statul Ucrainean, ajutându-l pe Grigori Zilboorg să scoată un ziar clandestin care i-a înfuriat atât pe bolșevici, cât și pe naționaliștii ucraineni. El a fugit mai târziu la Samara, unde Adunarea Constituantă își formase propriul guvern contrarevoluționar denumit „Comisia Membrilor”. S-a alătura acestei comisii, iar apoi, după fuziunea acesteia cu Guvernul Provizoriu panrus, s-a mutat la Omsk. Pe măsură ce Războiul Civil Rus se extindea în întreaga țară, Slonim a urmat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
din aprilie 2004 până în august 2007. Președintele Thabo Mbeki a respins-o din Cabinet pe 8 august 2007, după care și-a menținut rolul ca membru al parlamentului, reprezentând Congresului Național African. Pe 25 septembrie 2008, a devenit vicepreședintă a Adunării Naționale, slujind în această calitate până la demisia din Parlament la începutul lunii mai 2009. Ea a fost membră a Partidului Comunist Sud African din 1984.
Nozizwe Madlala-Routledge () [Corola-website/Science/337669_a_338998]
-
Rubens. La acest conac a presupus istoricul de artă Barbu Brezianu că s-ar fi declanșat vocația lui Nicolae Grigorescu spre arta picturii, privind în copilărie împreună cu tatăl lui colecția marelui boier valah. Lenș nu a precupețit niciun efort în adunarea averii, folosindu-se de orice mijloace pentru a-și atinge scopurile. Astfel, a obținut de mai multe ori concesiunea serviciilor poștale, existând în acest sens mențiuni documentare care atestă că în anul 1824 statul român îi datora peste un milion
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]