145,175 matches
-
cu vântul eteric ipotetic, Hoek se aștepta ca lumina într-un circuit să fie întârziată cu 7/600 mm, în raport cu celălalt. Acolo unde această întârziere reprezenta un număr întreg de lungimi de undă, el se aștepta să vadă interferențe constructive; acolo unde această întârziere reprezenta un număr semiîntreg de lungimi de undă, el se aștepta să vadă interferențe distructive. În absența antrenării, așteptările sale erau ca spectrul observat să fie continuu cu aparatul orientat transversal față de vântul eteric, și să prezinte
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
1650-1651). În 1647, Schyrleus a publicat un grafic lunar cu un diametru de 19 cm. Se poate ca el să fi petrecut ceva timp în Italia, dar este sigur că a murit la Ravenna. Nu se știe de ce se afla acolo în acel timp. El este creditat cu aducerea în dicționarul științific al termenilor „ocular” și „obiectiv” (așa cum sunt folosite în optică). Craterul lunar Rheita este numit după el. Prin extensie, valea lunară Vallis Rheita, unde se află craterul (în capătul
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
spune, de către un tratat similar al lui Oregius (Agostino Oreggi, Cardinal, d. 1635), așa cum susține Zöckler, sau de "Confessio catholica" a lui Johann Gerhard (d. 1627), așa cum presupune Eckstein. Dar "Confessio catholica" are un scop diferit, înscris pe prima pagină; acolo se află lungi pasaje din cele șaisprezece cărți "De Incarnatione Verbi" de Pétau. Relația cu Oregius a fost examinată în detaliu de către François Oudin în "Mémoires de Trévoux" (iulie 1718, pp. 109-133). El își exprimă părerile cu deplină libertate, de
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
teatrele și cinematografele. În stațiile terminus, unde trenurile sunt bidirecționale, este avantajos ca peroanele centrale să fie folosite pentru îmbarcare, iar cele laterale pentru coborâre. Acest lucru permite trenurilor să intre în stație la oricare din linii și să rămână acolo până la următoarea cursă. Pasagerii care se îmbarcă nu trebuie astfel să cunoască dinainte de la ce linie pleacă următorul tren în care intenționează să se îmbarce. Stația Sé a metroului din Săo Paulo este un exemplu recent. Line 1 Albastră (Linha
Soluția spaniolă () [Corola-website/Science/336686_a_338015]
-
care dau spre peronul central se deschid, iar pasagerii coboară. Apoi ușile se închid și se deschid cele spre peroanele laterale, de îmbarcare. În Franța, principiul este aplicat la peroanele Liniei B ale stației Jean Jaurès a metroului din Toulouse, acolo unde se întâlnesc liniile A și B. În sistemul londonez London Underground, stația Loughton a fost proiectată inițial ca un exemplu, în acest caz pentru a permite conexiunea cu peroanele la care sosesc trenurile din vecinătate. Actualmente, stația nu mai
Soluția spaniolă () [Corola-website/Science/336686_a_338015]
-
și botanistului elvețian Jean-Pierre Étienne Vaucher (1763-1841) care l-a încurajat pe tânărul student să-și concentreze atenția în principal pe botanică. A terminat studiile sale la Paris, unde a găsit primul loc de muncă într-un ierbar din oraș. Acolo a documentat multe sute de plante. În același timp a început să se ocupe cu un nou sistem de clasificare a familiilor de plante. Deja la vârsta de 20 de ani a devenit membru al Asociației de Fizică și Științe
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
medicină al universității din Montpellier, iar, trei ani mai târziu, a preluat conducerea acesteia. Revenit la Geneva în 1816, a preluat un an mai târziu, a fost însărcinat cu conducerea facultății de istorie naturală (botanică și zoologie) la universitatea de acolo (până în 1834). Tot în 1817 a fondat grădina botanică a orașului ("Jardin botanique des Bastions"). Între anii 1830 și 1832 a fost rectorul universității din Geneva. Dar Candolle a fost și un om politic. Astfel a fost membru al parlamentului
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Parlamentul Argentinei. În 1873 el a fondat ziarul "La Democracia". Opt ani mai târziu, el a făcut o altă călătorie la Montevideo, unde, ca director de ziar, a rămas până în 1882, când s-a mutat definitiv la Buenos Aires. Odată ajuns acolo, el a renunțat la conducerea ziarului "La Democracia", trecând ca director la ziarul "La Tribuna Nacional, "dar, nefiind o publicație fondată de el, a decis să înființeze și să conducă în 1891 un alt ziar nou: "La Tribuna". A condus
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
să spună: Am luptat la Arnhem”, o predicție care se pare că a fost confirmată de mândria soldaților care au luat parte și de dorința unora dintre cei care nu au participat la această bătălie să pretindă că au fost acolo. După evacuarea din timpul Operațiunii Berlin, soldații au primit ca niște eroi în Anglia. A fost publicată în scurtă vreme o listă a 59 de militari decorați (dintre cei 2.000 care s-au reîntors) și aceștia au fost primiți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
avea trei frați: Katerina, Ioannis și Xenofon. El a lucrat ca păstor pe terenurile familiei la Katafygi, a devenit tăietor de lemne. Persecutat de turci, a plecat mai târziu la Palaiochori, Halkidiki, unde a trăit în perioada 1889-1911, petrecându-și acolo cei mai importanți ani ai vieții sale. A lucrat ca miner pentru o companie franceză ce exploata mina din Gisvoro (Γήσβορο) și a devenit prieten cu maistrul Giannis Kalkounis (Γιάννης Καλκούνης). A fugit la scurtă vreme cu Eleni, fiica lui
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
zdruncinat echilibrul sufletesc, iar Zorbas a părăsit orașul Palaiochori, plecând la Eleftherohori, Pieria, la numai 8 km de Kolindros, unde trăia fratele său, medicul Ioannis Zorbas. În 1915 s-a hotărât să devină călugăr și a plecat la Muntele Athos. Acolo s-a întâlnit cu Nikos Kazantzakis, iar cei doi bărbați au devenit prieteni apropiați. Ei au plecat împreună în peninsula Mani, încercând în perioada 1916-1917 să organizeze exploatarea unei mine de lignit la Prastova, în sudul Peloponesului. Experiențele trăite acolo
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
Acolo s-a întâlnit cu Nikos Kazantzakis, iar cei doi bărbați au devenit prieteni apropiați. Ei au plecat împreună în peninsula Mani, încercând în perioada 1916-1917 să organizeze exploatarea unei mine de lignit la Prastova, în sudul Peloponesului. Experiențele trăite acolo au stat la baza întâmplărilor povestite mai târziu de Kazantzakis în romanul " Viața și timpurile lui Alexis Zorba", tradus în limba română sub titlul "Zorba Grecul" și adaptat în filmul american "Zorba Grecul "(1964), nominalizat la Premiul Oscar, în care
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
prăbușirea unor galerii fac ineficientă exploatarea, iar cei doi se gândesc să arendeze o pădure montană de pini ce aparținea mănăstirii din vecinătate și să coboare buștenii printr-un funicular. Zorbas pleacă la Candia pentru a cumpăra materialul necesar, zăbovind acolo o perioadă mai lungă. Naratorul o consolează în acest timp pe Bubulina, spunându-i că bătrânul ei amant vrea să o ceară în căsătorie și s-a dus să comande haine de nuntă. Zorbas sosește în sat în Săptămâna Patimilor
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
doar numele eroului său și locul de desfășurare a acțiunii. Scriitorul a întreprins în toamna anului 1914 și în anul 1915 un pelerinaj la Muntele Athos, împreună cu poetul și dramaturgul Anghelos Sikelianos (1884-1951), în căutarea „conștiinței pământului și a neamului”. Acolo l-a cunoscut pe minerul Gheorghios Zorbas, un om simplu și idealist ce se hotărâse să devină călugăr. Cei doi bărbați au devenit buni prieteni, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei, iar Zorbas l-a convins pe Kazantzakis să se
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
posturile odată cu înfrângerea lui Venizelos în alegerile din 20 noiembrie 1920. Războiul Greco-Turc se încheie dezastruos pentru greci în 1922, care trebuie să repatrieze aproximativ un milion și jumătate de compatrioți din Asia Mică. Aflat în Serbia, Zorbas îl cheamă acolo pe Kazantzakis într-o scrisoare din 17 iulie 1922, propunându-i să se retragă într-o chilie unde să se gospodărească împreună. Scriitorul avea să explice câteva decenii mai târziu, în prologul cărții "Zorba Grecul", rolul important pe care l-
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
1928 în Teatrul Alhambra din Paris, lăudând experimentul sovietic. Protestele de stradă ce au loc ulterior determină autoritățile franceze să-l amenințe pe Kazantzakis cu anchetarea penală și pe Istrati cu deportarea. Istrati a călătorit în Grecia, a avut parte acolo de o primire triumfală și a fost expulzat în februarie 1928, fiind acuzat de agitație comunistă. Cei doi se reîntâlnesc din nou în URSS, la Kiev, în aprilie 1928, iar în iunie 1928 au discuții la Moscova cu Maxim Gorki
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
fost scris de Kazantzakis pe insula Eghina (aflată la o oră și jumătate de portul Pireu). Primul popas pe insulă al scriitorului avusese loc în iulie 1925, iar farmecul și liniștea locurilor l-a determinat să revină ulterior. A petrecut acolo iarna anilor 1930-1931, redactând un dicționar francez-grec, în colaborare cu Pandelis Prevelakis. După mai multe peregrinări prin străinătate, Kazantzakis revine în Grecia și cumpără la 15 iunie 1935 un teren pe insula Eghina, pe malul mării, unde-și va construi
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
în ) este cea mai importantă arteră din estul centrului orașului Rotterdam din Țările de Jos. Bulevardul Maas este situat de-a lungul râului Meusa Nouă, pe malul de vest al acestuia, și se întinde de la Portul Vechi și până la "Honingerdijk", acolo unde strada devine "Abram van Rijckevorselweg". Bulevardul Maas oferă o vedere ideală a panoramei orașului în zona marelui cot al Meusei. Până în 1953, în locul Bulevardului Maas se afla gara de cale ferată Rotterdam Maas. După inundațiile din 1953, în zonă
Bulevardul Maas (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336733_a_338062]
-
vânătoare RAF și viitorul președinte al Ciprului, Glafkos Clerides. Cu toate acestea, după producerea programelor în limba greacă pentru BBC World Service în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a ajuns la școala Old Vic și s-a bucurat acolo de o scurtă carieră teatrală sub numele Michael Yannis, înainte de a începe să lucreze la filme. Având probleme în a găsi un post de regizor în industria britanică de film, Cacoyannis s-a mutat în Grecia și în 1953 a
Michael Cacoyannis () [Corola-website/Science/336739_a_338068]
-
au condus, în miez de noapte, la o fermă din apropiere, a unei familii de țărani pe nume de Maria; ei credeau că acesta ar fi fost un loc sigur pentru a-i ține. Mussolini și Petacci și-au petrecut acolo restul nopții și cea mai mare parte a zilei următoare. În seara zilei capturării lui Mussolini, , lider al partizanilor socialiști din nordul Italiei, a anunțat la Radio Milano:Căpetenia acestei adunături de delincvenți, Mussolini, galben de ranchiună și de frică
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
o dubă și transportate către sud la Milano. La sosirea în oraș, în primele ore ale zilei de 29 aprilie, au fost aruncate pe jos în , o piață suburbană de lângă . Alegerea locației nu a fost întâmplătoare. Cincisprezece partizani fuseseră împușcați acolo în august 1944, ca represalii pentru atacurile partizanilor și pentru raidurile de bombardament ale Aliaților, iar trupurile lor au fost apoi lăsate în văzul publicului. La acea dată, Mussolini se spune că ar fi spus „vom plăti scump pentru sânge
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
de curs, care a afirmat: "Am să-l trec mai departe, pentru că el îmi este interesant. Voi lucra cu el". În 1952, a absolvit Școala Teatrală B. V. Șciukin și tot atunci a intrat în serviciul la Teatrul Academic Vahtangov. Acolo a s-a recomandat ca un talentat actor de dramă, după ce a jucat, în special, rolul lui Trilețkii în "Piesa fără titlu" de A. P. Cehov. În lumea filmului este din 1953. Primul său rol a fost cel al războinicului din
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
a făcut parte din Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit). Printr-o bulă de aur a împăratului Vasile I, dată în anul 885, "Sfântul Munte" (Muntele Athos) a fost proclamat un loc al călugărilor și nu s-a permis stabilirea acolo a persoanelor laice, agricultorilor sau crescătorilor de vite. Cu sprijinul împăratului Nicefor al II-lea Focas, a fost fondată curând Mănăstirea Marea Lavră. Astăzi, peste 2.000 de călugări din Grecia și din alte țări ortodoxe ca România, Moldova, Georgia
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
pe frații Castano. Agentul Peña începe să lucreze cu Los Pepes, care îi omoară pe Valeria și Fernando Duque. Pablo încearcă să-și trimită familia în Germania, dar nu este primită, așa că este adusă înapoi în Columbia, la un hotel, acolo unde este protejată de guvern. După ce La Quica și Blackie sunt prinși, Escobar fuge împreună cu Limon la casa tatălui său, acolo unde Pablo își serbează ziua. Când Pablo încearcă să-și contacteze familia, DEA și poliția îl triangulează prin radio
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
să-și trimită familia în Germania, dar nu este primită, așa că este adusă înapoi în Columbia, la un hotel, acolo unde este protejată de guvern. După ce La Quica și Blackie sunt prinși, Escobar fuge împreună cu Limon la casa tatălui său, acolo unde Pablo își serbează ziua. Când Pablo încearcă să-și contacteze familia, DEA și poliția îl triangulează prin radio și îl înconjoară pe un acoperiș. Pablo este împușcat de două ori, dar rănile nu sunt serioase, așa că Trujillo îl împușcă
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]