19,920 matches
-
din instinct, când prezența sa e limitată la funcțiile trupului. Lipsa unei viziuni cosmice duce la monstruos. Fără o aspirație spirituală, omul e doar un animal. AMN: Deși nu văzuseră spectacolul, diverse voci din teatrul românesc se scandalizau și te acuzau că ți s-a dat posibilitatea celor mai oribile, celor mai imorale extravaganțe, și ai folosit-o! Scandalizările și acuzațiile lor erau total nejustificate, proiectul fiind integral american. Singura participare a românilor fusese să dea din coate pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un doctor la pacienții săi. Le observă rănile, le vede boala, dar nu distant, ci cu delicatețe, nu Îi tratează cu răceala științifică de laborator, ci cald, plin de compasiune. Îi vede și Îi Înțelege așa cum sunt, fără să-i acuze. În scrisori, Cehov insistă mereu că personajele lui nu sunt nici eroi, nici ticăloși, și ne dă astfel o sugestie extrem de prețioasă. Prima oară când am montat la Tokyo Pescărușul, cu actori japonezi, nu mi-a fost ușor să urmez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
théories égalitaires du plus mauvais goût“ (au Îndrăznit să expună teorii egalitare de cel mai prost gust); a spus că era prea târziu să comande alte costumații și că fiicele ei nu s-au mai dus la bal; l-a acuzat pe le huissier și pe acoliții lui că ei stăteau tolăniți pe scaune moi În timp ce pe doamne le-au invitat să șadă pe niște scaune tari; s-a plâns de asemenea, furioasă și vehementă, că le huissier chiar Îl amenințase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de asta, modul lui de exprimare consta Într-o combinație complicată de franceză, engleză și italiană, limbi pe care le vorbea cu mult mai multă ușurință decât limba lui maternă. Când recurgea la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
toate școlile, se făcea permanent schimb de replici obscene și informații erotice. Fiind bun la jocuri, nu m-ar fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi străduit atât să-mi mântuiască sufletul. Mă acuzau că nu mă adaptez mediului Înconjurător; că „bravez“ (Îndeosebi presărând tezele mele de rusă cu termeni englezești și franțuzești, care Îmi veneau spontan În minte); că mă bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară a pumnului, ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce deținea pe atunci gradul de căpitan, izbutise să-și aducă vasul distrugător lângă vasul-amiral În flăcări și să-l salveze pe comandant. După ore, am aflat că revista aparținea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar ori de câte ori, din cauza acelei harababuri, corespondența noastră era Întreruptă, Tamara se comporta de parcă ar fi așezat livrarea corespondenței În aceeași categorie cu fenomene naturale obișnuite - cum ar fi vremea sau mareea, care nu sunt afectate de Îndeletnicirile omenești - și mă acuza că nu-i răspund, când de fapt În acele luni n-am făcut altceva decât să-i scriu și să mă gândesc la ea - În ciuda multor trădări. 5 Fericit este romancierul care reușește să introducă o scrisoare de dragoste adevărată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care am Învățat să mă simt ca acasă, cu aceeași ușurință cu care am Încetat să pun bara la cifra 7, extrovertiții și cosmopoliții În fața cărora se Întâmplă să menționez aceste chestiuni din trecut, Își Închipuie că glumesc sau mă acuză dimpotrivă de snobism, când eu susțin că În aproape o cincime de secol petrecută În Europa Occidentală, n-am avut, printre puținii germani și francezi pe care i-am cunoscut (În majoritate proprietărese și literați) mai mult de doi buni
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și plimba frumoasa insectă, fluturând anemic din aripi, ușor schilodită, de o lesă ca pentru spiriduși (probabil un produs derivat al numeroaselor lecții de aleasă broderie predate la orfelinat). M-ai acuzat deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
brutală, este îngenuncheată. În apărarea blândului Iisus, au aprins ruguri ce te sufocă prin fumul de carne arsă... În ipocrizia lor, "să nu păcătuiască vărsând sânge" cum scrie la Biblie, îi frig pe jăratec. Oricine îndrăznește să gândească liber este acuzat de erezie, vrăjitorie, dat pe mâna "Măicuței Inchiziții". Nu faptele rele ale omului îi înspăimântă, cât ideile noi, "ideile periculoase ce infectează omenirea". Îi ard pe rug, dar ei nu-și dau seama că nu s-a făurit lanț să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și citește cu glas mare, în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea, ca și cum ea ar fi vinovată, să înceteze - dar este peste puterile ei s-o facă. Acum nu se mai poate opri. Îi impută întârzierile lui evident infidele, la care el, după ce încearcă mai întâi să se justifice, ripostează dur, acuzând-o, culmea, pe ea. Spre cinstea lui nu a înjurat-o și nu a lovit-o niciodată. O lovea însă, când confruntarea lor atingea apogeul, întotdeauna cu același cuvânt, un cuvânt ce mi-a obsedat copilăria și care mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la Facultatea de Filologie din București din acei ani n-o putea susține. În ce îl privește, acesta din urmă auzise de Pasternak. Era, oricum, profesor. Ceea ce nu-l împiedica să se războiască și el cu autorul romanului Doctor Jivago, acuzat de la catedră că și-ar fi trădat nu numai patria și literatura, ci și - nu se știe de ce - chiar pe Maiakovski. Pasternak era prezentat ca un fel de jalnic impostor care ar fi încercat acum (atunci) să i se substituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în acei ani pentru că iubirea noastră a fost mai tare decât istoria, pentru că am știut să ne păstrăm libertatea interioară în toată dimensiunea ei oceanică și am refuzat să fim niște „supuși” în relația cu puterea. Nimeni nu ne poate acuza că nu am fost demni. Iar pe soția mea nimeni nu o poate acuza că nu a fost curajoasă. Căci aproape toate femeile țării, nu numai disidentele, au fost curajoase în epoca de tristă amintire. Eram prea conștienți de valoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
știut să ne păstrăm libertatea interioară în toată dimensiunea ei oceanică și am refuzat să fim niște „supuși” în relația cu puterea. Nimeni nu ne poate acuza că nu am fost demni. Iar pe soția mea nimeni nu o poate acuza că nu a fost curajoasă. Căci aproape toate femeile țării, nu numai disidentele, au fost curajoase în epoca de tristă amintire. Eram prea conștienți de valoarea noastră umană, de marea șansă de a ne fi întâlnit pentru a lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mântuirii? Puține lucruri par la început în favoarea lui. Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu ! Fraza imediat următoare ne informează că „lumea zeflemistă” (care o fi fost aceea ? junimiștii ? socialiștii ? căci și unii și alții erau, dragă Doamne, „cosmopoliți” și mai erau, oroare, și oameni de spirit) se agățase de stindarde străine (adică exact acuza care se aducea acum un secol celor ce ridicau cultura românească la nivel european). Așadar, în esență, conștient sau nu, autorul preia rolul lui Cațavencu. „Nu voiu, stimabile, să știu de Europa d-tale !” Alergia la Caragiale se traduce de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după un timp unii dintre ei au raportat neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să fie pedepsiți cei vinovați. Unul dintre reclamanți a ajuns la colonel și colonelul a venit în control. În fața soldaților, căpitanul i-a acuzat că „mârlanii nu se mai satură de țuică și că spun minciuni” și ca dovadă i-a propus colonelului să-i miroasă, că toți miros a țuică. Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
el a pus mâna lui frumoasă peste mâinile mele spunând numai: „O să fie bine, ai să vezi!”. În trenul urât, cu vagoane rău mirositoare, am fost treziți la miezul nopții de vameșii de la graniță, care ne-au scotocit în bagaje, acuzându-ne parcă pentru tot ce nu făcusem. După plecarea lor eram epuizați, murind de sete. Profesorul Papu mi-a oferit puțină țuică, am băut, discutând apoi până în zori despre Ecleziast. Era vorba despre un text pesimist, negând viața. Autorul lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cultul morții, care a pus stăpânire pe noi în aceste zile de doliu. A spus că Iisus a introdus în lume acest cult, nepotrivit naturii omenești iubitoare de viață. I-am spus glumind: „Atenție, vorbind de rău despre Hristos, te acuz de antisemitism!”. Andrei a înghițit bine această glumă, zâmbind și el. Octombrie În fine, ceva m-a scos din letargia mea: călătoria la Kristianstad (în Scania), la proprietatea Wanas, unde se ține o seară de muzică și poezie. Am dormit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe care fantezia omului mic le poate inventa, descurajând interlocutorii. În aceste condiții, mă simt dator să comunic cititorului faptul că am ocolit unele neîmpliniri care oricând pot apărea într-un spectacol. Fiind permanent în interiorul Operei, aș fi putut fi acuzat că pledez pro domo. Era și acesta un risc. Mi-am asumat aceste răspunderi până când vor apare tineri pregătiți să scrie cronici la concerte sau spectacole. În același timp, prin intervenții directe în interior, în timpul repetițiilor, s-au evitat unele
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
puțin norocoase în privința vocilor calitative de soprane lirice, cum am avut ocazia să constatăm prin schimburile de soliști. Cred că la statura ei înaltă se recomandă mai multă economie în gesticulări laterale cu brațele (observația este necesară, ca să nu fiu acuzat de entuziasm excesiv în stimularea unui debutant care, după cât se vede, nu este un oarecare). Fiind foarte tânără, mă încred în experiența ei viitoare, când va trebui să sporească incisivitatea exprimării în beneficiul discursului dramatic mai convingător (are disponibilități). Drumul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
grijă la nuanțele solicitate de dirijorul Valeriu Gâdei.Cred că aceasta a fost șansa dirijorului, întrucât am asistat anterior la unele spectacole în care am remarcat interpretări de rutină când, la solicitările vizibile ale dirijorilor titulari ce nu pot fi acuzați de lipsă de profesionalism, nu răspundeau cu dăruire.Aici ating o constatare pe care voiam de mult să o remarc asupra acestui colectiv orchestral (mult ocrotit de către conducere), care nu răspunde uneori pe măsura încrederii acordate și a valorilor individuale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Vasea Zaharov la care viitorul nu însemna nimic nici măcar gramatical și nici altfel. Pe Fenea am întâlnit-o mai târziu la Ismail. Lucra la serviciul sanitar ca dactilografă. Nu mi-a spus nimic dar din privire am înțeles că mă acuza pentru intrarea în viața ei a nenorocirii cu numele Vasea. Gata. Două femei erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții s-a nimerit lângă un medic. Acesta a observat că frumoasa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]