14,931 matches
-
a-i împiedica pe sarazinii conduși de Sawdan, emirul de Bari să revină în Bari după o campanie asupra orașului Capua și a Terra di Lavoro. În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui Hildebert de Camerino, în răscoala acestuia împotriva împăratului Ludovic al II-lea. Urmăriți de o armată imperială, răsculații au ajuns în Marsi, de unde s-au refugiat în Benevento, unde au fost primiți
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
Benevento, unde au fost primiți de către principele Adelchis de Benevento. Ludovic a împresurat orașul, după care Ludovic a acordar iertarea atât lui Lambert cât și protectorului său din Benevento, în schimbul loialității, în vreme ce Hildebert a trebuit să fugă mai departe, în Bari. În 866, Ludovic l-a asediat fără succes pe Landulf al II-lea, contele-episcop de Capua. Pentru continuarea asediului, împăratul i-a acordat lui Lambert comitatul de Capua. În acel moment, ducatul de Spoleto atingea cea mai mare extindere a
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
îl susținea pe Adrian ca pontif, lui Lambert i s-a retras protecția lui Ludovic. Trei ani mai târziu, Lambert s-a răsculat pentru a doua oară. Astfel, în 871, după ce împăratul și-a sporit puterea și prestigiul prin ocuparea Bari de la sarazini, Lambert s-a aliat cu principele Guaifer de Salerno, cu ducele Sergiu al II-lea de Neapole și cu Adelchis de Benevento și a declanșat revolta deschisă împotriva împăratului. Între timp însă, sarazinii au debarcat noi forțe în
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
îndulcitor, coniac sau alte băuturi, precum vermut sau lichior. nu este un cocktail, ea preparându-se în boluri și nu în mixere, apoi trebuie refrigerată, deosebindu-se de cocktail și prin faptul că se prepară în intimitatea bucătăriei, nu în baruri cu public. Este considerată o băutură de masă pentru a fi consumată acasă la gustări sau cină și nu în restaurante cu etichetă. Peninsula Iberică este locul de naștere al sangriei, ea consumându-se în Spania și Portugalia încă de la
Sangria () [Corola-website/Science/324877_a_326206]
-
dată în "Codex Caietanus". Politica română a Emiliei a fost puternic înclinată către susținerea papalității și a longobarzilor împotriva Bizanțului și a posesiunilor acestuia în Italia de sud. În 1012, Emilia a permis lui Dattus, un rebel longobard anti-bizantin din Bari, să fortifice un turn din Garigliano, în teritoriul găetan, beneficiind de trupe papale trimise de papă Benedict al VIII-lea. În 1014, la Castro Argento (de asemenea, în posesiunile ducatului Gaetei), Emilia și episcopul Bernard de Gaeta (cumnat al său
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
Capua a murit, iar drepturile de moștenire ale fiului acestuia, Pandulf, au fost încălcate, iar teritoriile au fost acordate lui Landulf, ca asociat. În 969, Pandulf Cap de Fier a fost capturat în bătălia de la Bovino. "Strategos"-ul bizantin de Bari, Eugenius, a cucerit orașul Avellino și a supus asediului Capua, apoi și Benevento. Mama lui Landulf, Aloara de Capua și arhiepiscopul Landulf I de Benevento, au preluat guvernarea în numele lui Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după eliberarea tatălui
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
i s-a dat ca misiune și încheierea păcii cu Bizanțul, care încă revendica Benevento și Capua pentru sine, provincii care se aflau "de facto" sub conducerea longobarzilor, ale căror forțe se aflaseră de curând în conflict cu Otto la Bari. Primirea sa în capitala bizantină și de această dată umilitoare și a constituit un dezastru diplomatic. Relatarea pe care a lăsat-o asupra acestei misiuni în "Relatio de Legatione Constantinopolitana" constituie poate cea mai plastică și plină de viață scriere
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
13 decembrie 1918, Iași - d. ianuarie 1993, București) a fost un solist de romanțe și muzică ușoară, mai ales în perioada interbelică. a fost un cunoscut cântăreț de muzică ușoară în prima parte a tinereței. Mulți patroni de restaurante și baruri apelau la cântăreții de revistă, angajându-i să evolueze după spectacole, către miezul nopții, mizând pe popularitatea câștigată în teatre. Astfel, și Petre Gusti a fost prezent pe scenele "Alhambra", "Cărăbuș", "Gioconda", "Ion Vasilescu" etc. unde își completa salariul modest
Petre Gusti () [Corola-website/Science/324920_a_326249]
-
Iudea, a fost redenumită Palaestina. Nici o altă revoltă din imperiu nu a dus vreodată la schimbarea denumirii provinciei. Din numele „Palestina” provine și denumirea arabă a regiunii: Filistina, tradusă românește prin Palestina. Din 132 până în 136, evreii conduși de Shimon Bar Kokhba s-au ridicat la o noua mare revoltă împotriva romanilor și entitatea statală pe care au dorit să o constituie s-a numit „Israel”. Răscoala a cauzat romanilor probleme serioase, nu mai puțin decât mai cunoscuta (și mai documentata
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
hrănească un papagal ara aflat într-o cușcă cu mâncare pentru păsări dintr-un recipient purtând marca "Birdie Num Num." Bakshi activează apoi accidental un panou electric de control care controlează interfonul, o fântână (care stropește un oaspete), și un bar retractabil (pe care Bakshi îl închide în timp ce Clutterbuck stătea la el). După ce Kelso îi strânge dureros mâna lui Bakshi, Bakshi își introduce mâna într-un bol cu gheață zdrobită care conținea și caviar. În timp ce așteaptă la baie pentru a se
Petrecerea (film) () [Corola-website/Science/324949_a_326278]
-
a doua zi. Bakshi o convinge să rămână și să se distreze cu el la petrecere. Ei se întorc la petrecere în haine împrumutate când ajunge o trupă de dans rusesc. Petrecerea devine din ce în ce mai sălbatică, iar Bakshi reduce masa de la bar pentru a face loc pentru dans. El deschide accidental o podea retractabilă, cu o piscină dedesubt, determinând căderea oaspeților în piscină. Fiica lui Clutterbuck sosește cu prietenii ei și cu un pui de elefant pictat cu sloganuri hippie. Bakshi o
Petrecerea (film) () [Corola-website/Science/324949_a_326278]
-
când noul rege al Angliei Ioan Fără de Țară a fost de acord să îl predea în schimbul episcopului ales de Cambrai, capturat de către francezi. În 1210, Filip a acționat împotriva catharilor din sudul Franței, în cadrul cruciadei împotriva albigensilor, alături de Reginald de Bar, episcop de Chartres, pentru a-l sprijini pe Simon de Montfort. Filip de Dreux a fost alături de regele Filip August și în cadrul bătăliei de la Bouvines din 1214, ca și fratele său Robert al II-lea.
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
de primă mână pentru istoria normanzilor din zona medieraneană, văzută din perspectiva marii abații de la Montecassino, unul dintre cele mai importante centre culturale și religioase ale creștinătății din secolul al XI-lea. Amato descrie asediile efectuate de normanzi asupra orașelor Bari și Salerno, cucerirea de către ei a Siciliei, cariera lui Robert Guiscard (duce de Apulia), ca și punctul de vedere al scaunului papal în timpul reformei gregoriene a papei Grigore al VII-lea, fiind inserată cu elemente miraculoase și profeții.
Amato de Montecassino () [Corola-website/Science/324439_a_325768]
-
Antipati da Cusira) a fost catepan bizantin de Italia de la anul 1008 până la moarte. Originile sale sunt armenești. A fost martorul primei revolte a longobarzilor împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. După ce fusese "strategos" al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor al lui Alexios Xiphias, care fusese ucis în luptă cu un an înainte. La puțină vreme, la 9 mai 1009, o răscoală antibizantină a izbucnit în Bari, sub conducerea negustorului Melus, care s-a
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor al lui Alexios Xiphias, care fusese ucis în luptă cu un an înainte. La puțină vreme, la 9 mai 1009, o răscoală antibizantină a izbucnit în Bari, sub conducerea negustorului Melus, care s-a răspândit rapid în alte orașe. Curcuas nu a trăit destul pentru a fi martorul deznodământului final al acestor tulburări, anume instituirea dominației normanzilor asupra întregului sud al Italiei. El a fost ucis într-
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
poziția de forță majoră în sudul Italiei. Îndată după numirea sa în funcția de catepan de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului în decembrie 1017, a adresat solicitarea de a primi întăriri împotriva insurgenților longobarzi conduși de Melus din Bari și a susținătorilor normanzi ai acestuia. Cererea a fost îndeplinită, prin trimiterea de la Constantinopol a unui detașament de elită din garda varegilor. Confruntarea dintre cele două armate a avut loc pe râul Ofanto, în apropiere de Cannae, locul celebrei bătălii
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
seriilor de open-mic. În scurtă vreme, a ajuns să prezinte seara de open-mic și să deschidă spectacolele celor de la Trupa Deko. Mai tărziu a fondat Trupa Cealaltă cu care a susținut spectacole timp de doi ani pornind din cluburi și baruri de dimensiuni reduse (50-100 de persoane) pentru a ajunge la spectacole mari (500-1000 de persoane) atât în București, cât și în țară. Noaptea Devoratorilor de Publicitate l-a avut ca prezentator, iar el a luat parte la numeroase evenimente corporate
Tiberiu Popovici () [Corola-website/Science/324460_a_325789]
-
anului 1130, Roger a primit de la antipapa Anacletus al II-lea avizul pentru înscăunarea deplină ca rege al Siciliei. În deceniul următor, Roger a fost reținut multă vreme de numeroasele rebeliuni care aveau loc din partea principalilor săi vasali: Grimoald de Bari, Robert de Capua, Rainulf al II-lea de Alife, Sergiu de Neapole etc. În 1139, prin tratatul de la Mignano, Roger al II-lea a obținut recunoașterea regatului său și din partea suveranului pontif legitim. În același timp, prin acțiunile amiralului său
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Argyrus sau "Argyros" (n. cca. 1000, Bari-d. 1068) a fost un nobil logobard, fiul lui Melus din Bari, din sudul Italiei, devenit ulterior general bizantin și catepan de Italia. După înfrângerea tatălui său, care se răsculase împotriva dominației bizantine în sudul Italiei, în bătălia de la Cannae din 1018, Argyrus și mama sa au fost capturați de trupele bizantine
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
și în care papa Leon al IX-lea însuși a căzut captiv. Argyrus a fost catepan până în anul 1058. Foarte puține date se cunosc asupra lui ulterioare acestei date. Se presupune că el ar fi murit în anul 1068 la Bari, Vieste sau Atella. Înainte de a muri, el a dăruit abației de la Farfa niște veșminte de mătase, care încă există.
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
Northmannicum", Maurex (Mambrica/Mambrita) a comandat o flotă care a reușit să dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu contele Geoffroi și cu Robert Guiscard
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu contele Geoffroi și cu Robert Guiscard. În jurul anului 1076, potrivit cronicarului Bryennios, Maurex l-ar fi găzduit pe viitorul împărat Alexios I Comnen la moșia sa
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
el, dar fără rezultat. Totuși, înainte de a pleca spre Normandia, normanzii au promis că vor face cunoscută nevoia de luptători pentru sudul Italiei. Ca element al conducerii longobarde independente a sudului Italiei, Guaimar a sprijinit răscoala condusă de Melus din Bari împotriva autorității bizantine. După înfrângerea lui Melus din anul 1011, Guaimar a primit vizita catepanului bizantin Vasile Mesardonites, in October, după care însă i-a acordat adăpost lui Melus. Guaimar era nominal vasal al împăratului romano-german Henric al II-lea
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
de Capua în trei rînduri. Din februarie 1016 până în 1022, el a domnit în asociere cu vărul său Pandulf al II-lea. În 1018, catepanul bizantin de Italia Vasile Boioannes a distrus armata longobardă, răsculată sub conducerea lui Melus din Bari și aliată cu normanzii aventurieri din sudul Italiei în bătălia de la Cannae. This Această izbândă a condus la recunoașterea bizantinilor ca stăpânitori ai regiunii de către toți principii din Italia de sud, care anterior juraseră supunere împăraților occidentali. Dintre principi, Pandulf
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
cu trupe recrutate de la Spoleto și din regiunea Marche, sub conducerea ducelui Alberic I de Spoleto. La rândul său, Imperiul Bizantin a participat la coaliție prin trimiterea unui puternic contingent recrutat din Calabria și Apulia sub comanda "strategos"-ului de Bari, Nicolae Picingli, conducătorul themei Longobardia. Ioan al X-lea însuși a condus "milities" din Lazio, Toscana și Roma. Prima acțiune s-a desfășurat în nordul regiunii Lazio, unde mici cete de jefuitori sarazini au fost atacate prin surprindere și distruse
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]