14,667 matches
-
plus 20 de executanți ai crimelor respective, comisia urmând să redacteze mandatele de arestare, emițând o parte din ele, care a condus la alte arestări. O parte din mandate, emise pentru închisoarea Văcărești, au fost remise comisiei de către Prefectul Poliției, colonelul Ștefan Zăvoianu, pentru a fi emise pentru închisoarea Jilava. În data de 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un număr de 65 deținuți la Jilava, cei 33 menționați anterior, plus încă alții, care fuseseră arestați ulterior. Datorită acestui
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
dar și de următoarele, respectiv: generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei, generalul Ion Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului ÎI de Armată, Radu Păscu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei, generalul Ion Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului ÎI de Armată, Radu Păscu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autoritățile spaniole nu i-au
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
Poliției Capitalei, generalul Ion Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului ÎI de Armată, Radu Păscu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autoritățile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
plus 20 de executanți ai crimelor respective, comisia urmând să redacteze mandatele de arestare, emițând o parte din ele, care a condus la alte arestări. O parte din mandate, emise pentru închisoarea Văcărești, au fost remise comisiei de către Prefectul Poliției, colonelul Ștefan Zăvoianu, pentru a fi emise pentru închisoarea Jilava. În data de 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un numar de 65 deținuți la Jilava, cei 33 menționați anterior, plus încă alții, care fuseseră arestați ulterior. Datorită acestui
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor armatei. Ca rezultat, el a fost eliminat de la husari și transferat la un regiment de dragoni și trimis să își îndeplinească îndatoririle de poliție în satele sărace și pustii
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
Nigel Davenport și Nigel Green. Cpt. Douglas, un inginer de la British Petroleum (Michael Câine), este desemnat să lucreze pentru armată britanică în Africa de Nord supravegând combustibilii care intră în porturi. Această sarcină îi dă rangul oficial de căpitan al armatei britanice. Colonelul Masters (Nigel Green) care se ocupă de o unitate de foști pușcăriași află că trebuie să găsească un ofițer britanic care să-i însoțească pe oamenii săi într-o misiune periculoasă de 400 mile în spatele liniilor germane și care să
Joc murdar () [Corola-website/Science/332763_a_334092]
-
a fost baroneasă von Hochberg, din 1796 contesă de Hochberg. Deși căsătoria a fost considerată morganatică, în cele din urmă descendenții ei au accedat la tronul ducal și au domnit până în 1918. Louise Caroline Geyer von Geyersberg a fost fiica colonel locotenentului Ludwig Heinrich Philip Geyer von Geyersberg (1729-1772) și a soției acestuia, contesa Maximiliana von Sponeck. Ea era descendenta unei familii din Austria Inferioară supranumită "Geiger"; Walther Geiger, un administrator poștal în Viena, a fost înnobilat în Sfântul Imperiu Roman
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
articole românești privind generalul, se pretinde, că ar fi fost ndeciorat cu Ordinul Maria Terezia. Această afirmație este incorectă. Nu există nici o sursă militară austriacă, care ar confirma această aserțiune. Pe data de 8 mai 1906 ofițerul a fost numit colonel și comandant al regimentului maghiar Marele Principe al Rusiei nr. 26 de la Györ. După ce Iovescu a fost pensionat in anul 1909, a mai fost onorat, trei ani mai târziu, la 26 februarie 1912, cu titlul de general major. În tradiția
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
pentru declanșarea unei ofensive în teritoriile ocupate de Germani și a trasat ca sarcină ca acești unități „... să fie pregătiți cu trupe special antrenate din clasa vânătorilor, care să dezlănțuie un regim de teroare de-a lungul litoralului inamic.” Locotenent colonelul Dudley Clarke, un ofițer de stat major, prezentase deja o propunere de înființare unor unități de elită generalului John Dill, șeful Statului Major General Imperial. Dill, care aflase de intențiile lui Churchill, a aprobat planul lui Clarke. După doar trei
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
cu Maria Kühnel, descendentă dintr-o familie de austrieci înstăriți, împreună avâd un fiu, Laurian Ante, cunoscut mai târziu ca scriitor, dramaturg și cineast. Al doilea Război Mondial îl găsește la comanda garnizoanei militare a județului Neamț cu gradul de colonel. După 1947 se ocupă cu reorganizarea Corului veteranilor și cu pirogravurile pe os de ren după picturile lui Nicolae Grigorescu, donate Mănăstirii Agapia. A scris un volum de versuri inspirate de participarea la Primul Război Mondial, un caiet cu versuri
Gheorghe Ante () [Corola-website/Science/333593_a_334922]
-
La 31 decembrie 1906 a fost avansat la gradul de maior, fiind numit în 1909 ca adjutant-major la Divizia 5 Infanterie. La 1 ianuarie 1911 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar la 14 februarie 1914 în gradul de colonel. Pe timpul participării Bulgariei la Primul Război Mondial a fost șef de stat major al Armatei 3 bulgară și comandant al Diviziei 6 Infanterie în campania din România în perioada 1916-1918. La 1 ianuarie 1918 a fost înaintat la gradul de
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
care a fost trimis de către Statul Major General bulgar la un stagiu de pregătire în Franța. Aici a petrecut un an servind în Regimentul 82 Infanterie dislocat în orașul Montjoi. După întoarcerea în Bulgaria, a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna în calitate de comandant al Regimentului 8 Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
părăsit Varna, îndreptându-se spre raionul de concentrare al Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare comandată de generalul Radko Dimitriev, cu obiectivul de a ataca fortăreața Kirk Kilisse. Regimentul colonelului Kiselov a fost parte a avangardei diviziei pe timpul înaintării pe teritoriul Imperiului Otoman, fiind angajat imediat în lupte grele în împrejurimile satului Seliolu. Forțele bulgare au reușit să înfrângă trupele otomane în bătălia de la Kirk Kilisse dar nu au continuat
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
satului Seliolu. Forțele bulgare au reușit să înfrângă trupele otomane în bătălia de la Kirk Kilisse dar nu au continuat imediat urmărirea acestora, fapt care a permis otomanilor să organizeze o nouă linie defensivă mai la sud, în jurul localității Lule Burgas. Colonelul Kiselov s-a făcut cunoscut prin exemplul personal și prin grija pentru menținerea unui moral ridicat în cele mai dificile momente ale luptei. Bătălia de la Lule Burgas s-a încheiat cu victoria bulgarilor dar armata bulgară a avut peste 20
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
8 Infanterie, a făcut parte din Armata 4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913, colonelul Kiselov a fost numit comandant al ariergărzii Divizie 7 Infanterie care ocupa linia defensivă. Prin rezistența dârză a forțelor pe care le conducea a reușit să asigure retragerea în siguranță a Divizie 2 Infanterie pe o nouă linie de rezistență
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
1866 cu Sevastia (Vatica) (d. 1923), fiica lui Nicolae Alexandrescu, poreclit Cafegibașa (de la funcția de cafegiu bași la curtea domnitorului Grigore Ghica), care moștenise o moșie de 1623 de hectare la Fierbinți, județul Ialomița. A avut patru copii: Nicolae, ajuns colonel, Zoe, Viorica și Margareta. Tânărul Arion s-a decis de timpuriu pentru o carieră militară. El a fost admis la „Școala de Ofițeri” din București (1855-1857), și după absolvirea ei, a urmat „Școala Politehnică din Paris” precum și „Școala de Artilerie
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
din Ministerul de Război fabricarea tunurilor comandate de Ministerul de război la „Fabrica de Armament” din Nantes. Simultan cu desemnarea sa la gardul de locotenent-colonel a devenit comandant al Regimentului Artilerie nr. 2 (1870-1875). În anul 1875 a fost avansat colonel și numit șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major (1875-1877), apoi atașat militar al Marelui Cartier General pe lângă Marelui Duce Nicolae (1877-1878), în sfârșit comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu (1881-1882). Ca șef al Serviciului Artilerie din
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Gavrilo Princip la Sarajevo pentru a-l asasina. Fiecăruia i-a fost dat un revolver sau o bombă și o mică fiola de cianură. Ei au fost instruiți să se sinucidă după ce arhiducele Franz Ferdinand v-a fi ucis. Pentru colonelul Dimitrijević era important că ei să nu aibă posibilitatea de a mărturisi cine a organizat asasinatul. Grabež, Nedjelko Čabrinović și Gavrilo Princip sufereau de tuberculoză și conștientiza că nu vor mai avea mult de trăit, ceilailți patru urându-l pe
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]
-
lupte pe pantele Munților Harghita, atingând la sfârșitul etapei aliniamentul: muntele Cucului(1.558 m) - vârful Olișca Mare (1.374 m) - imediat vest Bixad. În scopul asigurării flancului drept al Armatei de Nord, a fost constituit, la 10 septembrie, "Detașamentul „Colonel Constantin Colori”", format din Regimentul 85 Infanterie și trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor și Broșteni. Din cauza evoluțiilor de pe frontul de sud, la 8 septembrie, Marele Cartier General a
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Brigada 1 Husari (Landsturm), ocupând aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100 m) - Lunca Bradului - 12 km est Praid - imediat est Vlăhița - Sânpaul (în valea Homorodul Mare). Divizia 14 Infanterie și-a reorganizat la 10 septembrie 1916 forțele în două grupuri "„Detașamentul Colonel Colori”" și "„Detașamentul Căliman”" cu misiunea asigurării flancului drept al armatei, interzicerii acțiunilor inamicului dinspre Bilbor și Toplița și izgonirea forțelor inamice de pe dealul Negri și vârful Pietrosul. Ca urmare a finalizării cu succes a acestor operații, forțele diviziei au
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Bătălia de la Saumur a avut loc în ultima fază a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, când cadeții Școlii de ofițeri de rezervă de cavalerie comandați de colonelul Charles Michon s-au apărat de-a lungul râului Loara la Saumur și Gennes. Cadeții și militarii altor câteva unități militare care se retrăgeau din fața înaintării germane, au ținut piept timp de două zile invadatorilor. Dat fiind faptul că bătălia
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
înaintării armatei germane spre sudul țării. Loara, date fiind așezarea, lățimea și adâncimea sa, trebuia sădevină un obstacol major împotriva înaintării Wehrmachtului. Sectorul dintre Candes-Saint-Martin (Indre-et-Loire) și Le Thoureil (Maine-et-Loire) a fost repartizată Școlii de cavalerie de la Saumur comandată de colonelul Charles Michon. În acest sector se aflau patru poduri care constituiau puncte de traversare de importanță crucială pentru germani. Pe data de 15 iunie 1940 însă, cadeții școlii de cavalerie au primit ordinul de evacuare a Saumurului și deplasarea spre
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Michon. În acest sector se aflau patru poduri care constituiau puncte de traversare de importanță crucială pentru germani. Pe data de 15 iunie 1940 însă, cadeții școlii de cavalerie au primit ordinul de evacuare a Saumurului și deplasarea spre Montauban. Colonelul Michon a refuzat însă să se retragă și și-a organizat subordonații pentru apărarea sectorului inițial repartizat școlii. Evacuarea a vizat numai personalul necombatant al școlii de cavalerie. În aceeași zi, Maxime Weygand a anunțat că refuză depunerea armelor de către
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
distrus, ceea ce a permis în celor din urmă germanilor să traverseze Loara. La data de 17 iunie 1949, mareșalul Pétain a adreasat un mesaj armatei franceze cerându-le să înceteze luptele pentru a permite negocierea unui armistițiu. În aceste condiții, colonelul Michon și-a convocat ofițerii pentru ca să le explice situația. Cu toții doreau să continue rezistența armată în ciuda resurselor limitate și să se sacrifice pentru onoarea armatei francezei. Această acțiune urma să aibă loc în condițiile în care germanii ajunseseră deja la
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]