15,220 matches
-
mai apare ca un raport în care subiectul ar fi perfect detașat și neutru în fața unui obiect de studiu pasiv, ci ca o relație infinit mai complexă și nuanțată de întrepătrunderi și influ ențe reciproce. În citatul de mai sus, cuplul opozitiv calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce privirea subiectivității, singura capabilă să altereze modul în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui proces didactic. Procesul didactic este purtătorul unui mesaj, constituind un fenomen de comunicare interumană complexă. Acest proces de comunicare interumană are un caracter bilateral, având ca personaje antrenorul ș i jucătorul sau echipa în ansamblu, personaje care constituie un cuplu. În cadrul lui, antrenorul (A) are rolul de emițător (de sursă de informații), iar jucătorul (J) pe cel de receptor. La începutul emisiei (antrenamentului), atât antrenorul cât și jucătorul dispun de câte un repertoriu (R), care constă dintr-un fond de
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
se adaugă situații-tip, recurente: întâlnirea iubiților / soților despărțiți „après vingt ans”, confruntarea cu o limită, nu absolută, de obicei boala, bărbatul de sprijin fiind cel mai des medic, dacă se poate chiar fost iubit, pentru accentuarea tensiunii (narative), cadrilul cuplurilor. Întrebarea care structurează din profunzime textele este: cum își construiește / descoperă / manifestă o femeie personalitatea autentică într-o lume necruțătoare. Regăsire (1975), romanul de debut, se ocupă de o femeie care se regăsește pe sine după ce se încadrează într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul reifică statul ca actor moral. Puterea luată în serios: puterea tacită a discursurilor realiste Atît poststructuraliștii, cît și constructiviștii arată că anarhia și suveranitatea, cuplul conceptual de bază folosit de realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se referă la un fapt natural sau necesar. Dimpotrivă, aceste concepte au sens în cadrul lumii de semnificații a unei comunități internaționale a oamenilor politici. La
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ani. Nuvela avea să execute programul existenței circulare a faraonului. Sunt urmărite doar două etape: a marchizului Alvarez de Bilbao, care are încurcături fantastice cu un dublu, și mai târziu, în epoca romantică franceză, a lui Angelo și a Cezarei, cuplu cu o capacitate de atracție de ordin metafizic. Geniu pustiu, roman liric neterminat, este în fond un jurnal interior de tipul Werther, caracterizat prin urâtul negru, fantomatic. Eroul e neliniștit, caută iubiri dureroase, emoțiile crunte ale revoluției, spre a se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vești imaginare, născocite din interes și din ambiția de a fi informat, măsluitor de situații și profitor de pe urma tuturora, Stănică se așează în galeria profitorilor caragialieni și e plămădit din pasta lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu în care pasiunea erotică se desfășoară în ample evoluții este acela format de Otilia și Pascalopol... Tip de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufletească, moșierul îndrăgostit de Otilia este un personagiu nou în romanul nostru... Enigma Otiliei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
avea la vremea Revoluției, când semnifica întregul corp de cetățeni.19 Acest fapt a generat noțiunea de naționalism "civic" în opoziție cu naționalismul "etnic" care era specific Germaniei. De aici, națiunea și statul se vor uni pentru a forma un cuplu statul-națiune unde statul își avea originile în popor, hotarele națiunii determinând hotarele statului. Mai mult, s-a dezvoltat ideea normativă potrivit căreia fiecare națiune trebuia să aibă propriul stat, astfel făcând loc ideologiei naționalismului, care va duce în cele din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
al poetului este net inferioară ca volum celei poetice și este împănată cu excese. Într-o intenție de pre-ordonare oarecum contextual-comunicațională a obiectului cercetării, autoarea recurge la o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, ce mizează pe cuplul continuitate-discontinuitate, de-a lungul celor șapte ani de activitate, în raport cu specificul publicațiilor la care scrie și cu caracteristicile direct perceptibile ale discursului jurnalistului, și, prealabil analizei semiotice directe, identifică patru etape de activitate. Odată degroșat obiectul cercetării, partea a doua
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unui discurs politic fiind dependentă nu doar de gradul de transparență, de inteligibilitate a mesajului, ci și de statutul celui care îl enunță. Limbajul și politica se împlinesc una prin cealaltă, își sunt substanță în mod reciproc, iar permanența acestui cuplu generează mișcarea pe firul istoriei: dobândirea puterii presupune cucerirea dreptului la cuvânt, iar pierderea acesteia generează dispariția legitimității discursului (un exemplu îl oferă cazul regimurilor totalitare, în care cuvântul devine apanajul conducătorului, fiind refuzat tuturor celorlalți). 1.4. Limbajul politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
telegraful, care relativizau și fragmentau aceste două coordonate, conducând, implicit, la anihilarea spațiului prin timp. În mod contrar, Fr. Jameson atribuie trecerea de la modernitate la postmodernitate unei noi crize care s-ar fi petrecut în modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp, dar în care acum prevalează categoriile spațiale, în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernitatea reprezintă o condiție a postmodernismului, fundamentul pe care prima îl instituie trebuie să poată fi din principiu criticabil și contestabil, instituind astfel o dialectică interesantă între stabil și subversiv. Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trimite la un un fenomen interactiv și planetar, în care termeni care nu se exclud de tipul mit și tehnologie, margine și centru își arogă un loc important (un loc la fel de important este acordat Internetului în configurarea discursului postmodernității). Oricum, cuplul postmodernism postmodernitate este deja unul "clasic" în dezbaterile asupra contemporaneității. Inclusiv oponenții fenomenului postmodern folosesc această distincție în scrierile lor de pildă, Terry Eagleton, un cunoscut critic ce intenționează să argumenteze "iluziile", contradicțiile și erorile postmodernismului, clarifică chiar din începutul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
continuitate, una de coexistență și codependență, apropiată într-o oarecare măsură de anumite interpretări ale conceptelor în viziunea lui Lyotard. De asemenea, dacă luăm în considerare și alte definiții ale metonimiei, alte indicii surprinzătoare sunt puse în evidență în legătură cu acest cuplu conceptual. Astfel, din perspectiva oferită de Du Marsais, în metonimie "relația existentă între obiecte este de așa natură încât obiectul de la care a fost împrumutată denumirea subzistă independent de cel pe care îl sugerează, neformând împreună cu acesta un ansamblu"152
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oferită de Du Marsais, în metonimie "relația existentă între obiecte este de așa natură încât obiectul de la care a fost împrumutată denumirea subzistă independent de cel pe care îl sugerează, neformând împreună cu acesta un ansamblu"152; această definiție transpusă asupra cuplului nostru conceptual ar sugera că deși postmodernismul a împrumutat o parte din denumirea sa de la modernism, el reprezintă o entitate teoretică și practică independentă de modernism. În acest din urmă sens, este clar precizată paradigma rupturii de modernism, din moment ce cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernism, din moment ce cele două noțiuni nu converg către definirea unui tot unitar, ci împărtășesc cel mult o continuitate de ordin terminologic. După cum se poate observa din această sumară analiză a relației dintre modernism și postmodernism sub semnul metonimiei, complexitatea acestui cuplu conceptual și a legăturii lor este evidentă. Pe de o parte, postmodernismul poate fi interpretat ca o parte a modernismului, subliniindu-se continuitatea celor două curente, iar pe de altă parte poate fi privit în discontinuitate față de modernism, căruia îi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi interpretat ca o parte a modernismului, subliniindu-se continuitatea celor două curente, iar pe de altă parte poate fi privit în discontinuitate față de modernism, căruia îi accentuează criza esențială, rămânând însă în interiorul aceluiași univers de discurs. Dorind să depășească cuplul continuitate ruptură în care, în linii mari este așezată discuția modernism versus postmodernism, Gianni Vattimo propune și o a treia perspectivă, în care "post-" semnifică o "revenire", o "convalescență", un soi de eliberare dintr-o greșeală de ordin cultural 153
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deoarece, "din punct de vedere semiologic, écriture este un mijloc de expresie fără limite, un instrument mult mai puternic decât comunicarea orală. Ceea ce sociologia poate să aducă scriiturii este posibilitatea de a sonda rațiunile profunde ale puterii"243. Așadar, studierea cuplului terminologic propus presupune un adevărat nucleu interdisciplinar drept garanție a unor înțelegeri și contextualizări adecvate. În ceea ce privește relația dintre phone și logos, scriere și memorie, scriere și putere, rămân ca puncte de referință mitul lui Theuth 244 și definiția lui Aristotel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în legătură cu concepte precum performativitate, performanță, acte de limbaj. Dominique Maingueneau reamintește că valoarea conceptului de discurs a fost apropiată în filosofia clasică de aceea a logos-ului grec, cunoașterea de tip discursiv opunându-se celei de tip intuitiv. Maingueneau reliefează cuplurile de opoziții clasice în care discursul se regăsește, atât pentru a arăta complexitatea conceptului, cât și pentru a-i putea contura o descriere cât mai amplă. Astfel, discursul se opune frazei, fiind o unitate lingvistică superioară, care este construită dintr-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizării la sensuri derivate. Astfel, utilizând termenul de discurs ne putem referi la o poziționare în interiorul unui câmp discursiv, la un anumit tip de discurs, la o anumită funcționare a limbajului etc. A treia serie de opoziții este desemnată de cuplul discurs text, astfel încât discursul este conceput drept includerea unui text în contextul său, context înțeles și de Jean-Michel Adam ca reprezentând setul de condiții de producere și de receptare ale discursului. A patra poziționare este dată de discurs versus enunț
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și în respingerea opoziției dintre centru și margine, precum și într-un model energetic, care își asumă construirea unui anumit tip de scriitură sau antiteorie în care cuvintele își pierd sarcina lor inițială, ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
război", adică întreaga perioadă reprezentată de Cicero, Quintilian, Erasmus, dar și de Toulmin, Perelman sau Habermas, pentru care dezbaterea este de o importanță capitală atât pentru dezvoltarea filosofiei, cât și a vieții social-politice). Această clasificare poate fi regăsită și în cuplurile teoretice care au circulat în diverse etape, privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai degrabă consecințele sale. Chiar dacă Herman Parret descoperă o logică a seducției, aceasta este în special aplicabilă etapei estetice și interpretării date de Baudrillard Jurnalului seducătorului și ea nu poate fi generalizată. Jean Baudrillard nu are drept punct de plecare cuplurile de opoziții detectate de Derrida, deoarece pentru strategia seducției nu este necesară răsturnarea și deplasarea lor, ci tensionarea acestora. Mai mult, deconstrucția a fost asimilată inclusiv teoriilor literare, fiind acum o modalitate de analiză textuală, în timp ce seducția aparține doar unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, pp. 28-34. Sesizăm în diferențierea terminologică realizată în legătură cu acest cuplu conceptual că autoarea introduce discursul filosofic în interiorul postmodernității. În sensul (general) în care în stabilirea unei epoci este indispensabilă o reflecție de ordin filosofic, ni se pare acceptabilă această includere, în sens particular, credem că discursul de tip filosofic, alături de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și facilităților pentru serviciile de prevenție și absența unei politici adecvate în acest sens și a ghidurilor standard). Alti factori de risc cardiovascular. Tipul de personalitate - efectele stressului mental asupra performanței vasculare periferice (apreciată prin rezistența vasculară periferică, elastanța arterială, cuplul ventriculo-arterial) au fost recent investigate. Există dovada statistică a asocierii tipului de personalitate A cu boala coronariană. Nu s-a investigat această asociere cu arteriopatiile obliterante periferice. Depozitele de fier ale organismului - cantitățile de fier din depozite cresc imperceptibil în
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Ă cuvântul japonez care desemnează efortul. „Numele meu nu are nici o Însemnătate”, remarcă el. „Tot ceea ce contează este efortul.” Într-adevăr, dorința și efortul sunt inseparabile ca ingrediente-cheie ale succesului, fie el pe stadion sau la birou. Împreună formează un cuplu de forțe care ne ajută pe noi, În calitate de indivizi și de companii, să ne depășim capacitățile. La angajarea de personal, am avut succes de-a lungul anilor insistând pe două calități: dorința de a Învăța și dispoziția de a lucra
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]