17,663 matches
-
1936 ; <endnote id="cf. 512, p. 130"/>). „Fenomenul se petrece atât În conștiința lor, cât și a noastră”, pretinde Cioran. El teoretizează În coordonatele unui rasism halucinant „separația prăpăstioasă ce deosebește orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie ne separă, vrem nu vrem. Este ca și cum ei ar descinde dintr-o altă specie de maimuțe decât noi...” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ineficient. Regele Carol al II-lea a apelat la Gh.Tătărescu. Guvernul condus de Gh.Tătărescu a făcut o spectaculoasă schimbare de tactică, intrând în contact cu liderii partidelor de opoziție și cerându-le să treacă peste deosebirile care le despărțeau și să se unească în jurul regelui. Această „politică de reconciliere” a fost cerută de rege, care în discursul din noaptea anului nou 1940 afirma: trecem, o știm cu toții, prin vremuri îngrijorătoare, deci vremuri în care simțământul de solidaritate națională și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
au depus diferite reclamațiuni contra acestuia care nu au nici un rezultat. Un exemplu de nereguli este că în str.Pieței nr.14, este o prăvălie de coloniale a doamnei Elena Bălan, prăvălie românească, care este într-o jumătate de cameră despărțită de perete de scânduri, iar în cealaltă parte este prăvălia unui evreu. Elena Balan a făcut cereri pentru a i se da și cealaltă jumătate dar nu a primit nici un rezultat. Într-o zi a venit la prăvălia evreului avocatul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de „otrăvuri”, de vorbe mînioase, de afirmații grave și sarcasme, de caracterizări malițioase și porecle, de suspiciuni și păreri exagerate, pe care - zic unii - n-ar fi bine să le dezvăluim, cît încă mai trăiesc unele din persoanele vizate. Mă despart categoric de cei ce susțin asta. Teoria lor despre „oportunitate” e oneroasă, o prejudecată ce blochează acumulările memoriei și îndepărtează perspectiva aflării unor adevăruri. Din contra, ca istoric literar, mă consider obligat să le revelez. Nu caut însă să fiu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un maestru al evocărilor, poet, dramaturg, traducător, membru corespondent al Academiei, mi le-a acordat de la început. Eram numai un student care credea că are aptitudini de prozator. În afara diferenței enorme de statut, mai era și diferența de vîrstă: ne despărțeau trei decenii și evenimentele istorice petrecute în cursul lor. Camilar n-a ținut seama de aceste lucruri. Retrospectiv, deduc că, în apropierea noastră, mai important, poate, chiar decît literatura a fost sentimentul apartenenței la același spațiu bucovinean, pe care - trebuie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
16) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”24 august 1967”> Iubite domnule Călin, Abia acum găsesc răgaz să-ți scriu. N-am plecat nicăieri deoarece am foarte mult de lucru, iar pe 26 august încep examenele. După ce ne-am despărțit atunci, ne-am mișcat cu mult folos prin Țara de Sus iar pe 6 august am fost aici. în cartierul nostru e multă gălăgie, așa că după o săptămînă am tras concluzia că n-am fost deloc în concediu. Deocamdată lucrez
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
embrie] 1968”> Dragă Domnule Călin, 1. M-au bucurat toate veștile trimise de D-ta. în privința moravurilor gazetărești intrate în toate aspectele vieții, D ta le cunoști bine ca unul ce ai lucrat mai aproape de ele. Bine că te-ai despărțit de acestea cu un gust amar și cu hotărîrea de a nu le practica. 2. Mă bucur că ai lăsat în locul D-tale pe un tînăr bine pregătit care va urma linia sănătoasă practicată de D-ta o bună bucată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care o am. Vă întreb pe d-voastră, care cunoașteți mai bine decît mine oamenii, merită osteneala s-o trimit la Teatrul din Bacău? Dacă răspunsul va fi afirmativ, am s-o expediez imediat. Dacă nu... De cînd ne-am despărțit n-am mai văzut nici un număr din revistă, deși trebuia, după socotelile mele, să apară la sfîrșitul anului. Probabil cu o cronică la volumul Doamnei Aghata (slab) și, bineînțeles, la acela al lui Carminei Tudora (surprinzător de proaspăt) . Mi-e
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sabia. Busturile celor 12 clasici: Milescu - Cantemir, Stamati - Asachi, Negruzzi - Donici, A. Hasdeu - A. Russo, Alecsandri - B.P. Hasdeu, Creangă - Eminescu. H. Mihăescu </citation> Ion Rotaru „Eu fac istorie literară și nu scriu toasturi!” Scrisorile alăturate sînt din două perioade diferite, despărțite de un deceniu și jumătate una de cealaltă. Primele opt le-am primit cînd lucram la Ateneu, următoarele trei cînd redactam Sinteze, suplimentul cultural al ziarului Deșteptarea. Din toate rezultă încercarea mea de a-l avea colaborator pe profesorul Ion
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vioaie de genul „hei rup, hei rup” ale Însăilărilor avântate spre veșnica stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pământ fără somn susține ideea că Ion Boroda este unul din puținele exemplare umane la care poezia s-a născut din suferința fizică și povara de a purta stigmatul ei pentru totdeauna: “Ion Boroda este un vizionar care nu poate despărți viața de poezie”. Ca om, Ion Boroda era de o modestie exemplară și de o generozitate și milostenie nemaiîntâlnite. Publicistic a debutat în ziarul județean “Drum” din Brașov (1970 cu o poezie “Drumul” și în revistele ieșene “Cronica” și “Convorbiri
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Rămas din 1923 orfan de război, a urmat la Iași școala primară, gimnaziul și Liceul de Aplicații. Din 1934, Octavian Davideanu a călcat pe același drum cu cel al Universității Al. I. Cuza Iași, de care nu s-a mai despărțit 66 de ani. Intrat pedagog la Liceul de Aplicații își ridica leafa de la Universitate. Student la Franceză, a renunțat după 2 ani pentru că s-a simțit neglijat. În 1936 a devenit secretar la Școala Normală Superioară, înființată de distinșii prof.
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
precedentă. Sper ca, până la urmă, învățămintele din fiecare situație să rămână undeva adunate în mine, deoarece am prea puțin timp să «procesez» informația în mod conștient - următoarea aventură, nu am nici un dubiu, mă așteaptă deja...”. Ajuns la capătul lecturii, mă despart de textul unui jurnal deosebit și rămân cu gândul la distinsa intelectuală care a jucat rolul de personaj principal într-o aventură excepțională. Deși nu am cunoscut-o personal, o admir pentru toate dimensiunile spirituale pe care și le-a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
complet ridicole: 2-3 dolari pe două feluri de mâncare cu suc și desert. Mă limitez la un suc de papaya, timp în care Chris și Grazyna nu rezistă tentației și comandă câte un fel principal cu pește. După prânz ne despărțim; eu cu Chris plecăm către Templul Luminii unde vom face prima ceremonie iar Grazyna va merge cu un alt grup la un șaman în Iquitos. Mircea Eliade Ne întâlnim cu restul grupului și pornim spre Templul Luminii. Suntem vreo douăzeci
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înainte de a auzi povestea îmi formasem ideea că Grazyna suferă intens dar nu îmi adunasem curajul să o întreb de ce. Mai curios, observasem cum în compania ei începea să mă apuce o durere subtilă de cap care trecea după ce ne despărțeam. Încercasem să-mi demonstrez că mă înșel și ideea este complet absurdă dar un ghimpe rămăsese, ascuns undeva departe. Oricum, călătoria Grazynei în Iquitos a avut drept scop găsirea unui tratament la problema care îi consuma fiecare moment din viață
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că buzele lui Chris nici nu s-au mișcat. Tresar speriată, arunc o întrebare mintală de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
patronul de la Takiwasi încă de când acesta a sosit în Tarapoto cu aproape cincisprezece ani în urmă, ba chiar mai mult, a făcut câteva ceremonii cu el prin care l-a introdus în lumea șamanică. Ajungem înapoi la hotel unde ne despărțim și aranjăm întâlnirea pentru ceremonia de a doua zi. Timpul trece rapid, în seara următoare mașina lui Jorge, cu inima desenată pe una din portiere, apare în fața hotelului la ora fixată. La volan, Iles, ajutorul lui Jorge. Ajungem la Soncco
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de revoltă împotriva influenței ei, ci un act de fidelitate : fidelitatea față de spiritul ei e cea care mi-a călăuzit gîndirea de la aservire la independență. Acesta e darul suprem pe care ți-l fac marii critici : te învață să te desparți de ei. Nu pretind nici o secundă că această culegere se poate compara, fie și în glumă, cu ale ei ; și cu atît mai puțin cu ale unui AndrØ Bazin, la care fiecare articol (deși scris în același regim cronicăresc în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
motiv de a vă cumpăra bilet la 5 succese mari pentru 5 filme mici, un pachet de scurtmetraje lansat pe ecrane de Metropolis Film, cu sprijinul CNC. Tavi (șerban Pavlu) și Iulia (Oana Ioachim) sînt doi soți care s-au despărțit, dar care au rămas în ceea ce amîndoi consideră a fi relații amiabile de dragul fetiței lor de patru ani, Alexandra. Tavi e în relații bune și cu bărbatul (Mimi Brănescu) care i-a luat locul în apartamentul Iuliei și al mamei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
porno scriitoarea Milena, care pare să-și desfășoare o bună parte din activitățile literare (cum ar fi cititul din propria carte sau compunerea de denunțuri împotriva tovarășului Stan) echipată în pornoneglijeu. Ian și Milena au fost împreună, dar s-au despărțit acum un an și Ian nu ratează ocazia de a-i aminti pornomotivul despărțirii lor : Anul trecut eram nebun și acum ai nevoie de nebunia mea... , continuă el s-o hărțuiască (da, se presupune că Ian e un personaj pozitiv
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
le place s-o citească pe Austen, ci pentru cei cărora le plac romanțele de epocă în care tineri bine îmbrăcați își aruncă priviri tot mai arzătoare la serate literare, pe terenuri de crichet și în săli de bal, se despart într-o haltă de diligență în timp ce copacii se despoaie melancolic în jurul lor și se reîntîlnesc peste ani, cînd tîmplele li s-au albit, dar flăcările din ochi nu li s-au stins. Probabil că n-ar trebui să fiu atît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
SUA, 2007), de Tim Burton Sweeney Todd spune povestea unui bărbier din Londra victoriană, victimă a unei odioase nedreptăți, care, după ani de rătăciri, se întoarce acasă, hotărît să se răzbune nu numai pe judecătorul care din gelozie l-a despărțit de soția și fetița lui, ci pe întregul oraș. în acest scop își redeschide vechiul salon și se asociază cu plăcintăreasa de la parter : el taie gîturile clienților, ea face din ei plăcinte. ̨ n scurt timp, o jumătate de Londră
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ridică la înălțimea romanului, ci că nu se ridică la înălțimea altor combinații cinematografice de dragoste și război, cum ar fi Pacientul englez. Dragostea sa e falsă. Războiul său e fals. Asta provine parțial din lipsa de timp. După ce sînt despărțiți brutal de mărturia falsă a lui Briony, îndrăgostiții nu mai au parte nici în film, nici în roman decît de două întîlniri, dar dacă McEwan ne poate convinge de dragostea lor descriind gîndurile intime ale fiecăruia în cuvinte precise, care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a lor e mult mai rea. Așa scrie în caietul său eroul filmului, un băiat de 16 ani pe nume Alex (Gabe Nevins). Alex nu e neapărat un copil defavorizat. Are o mamă și un tată, deși aceștia s-au despărțit. Merge la școală, deși tot ce i se întîmplă acolo pare să ajungă la el ca printr-un vis. Iese cu o fată drăguță, deși atunci cînd e cu ea o privește ca de la mare distanță. După cum se confesează el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care cele două își unesc puterile împotriva tiranului, îl dau afară din castel și umplu zidurile de graffiti gen Zonă liberă de feudalism sau Kilometrul 0 al modernității. Dar nu se întîmplă nimic de felul ăsta. Bess care s-a despărțit de soțul ei și care depinde de bunăvoința ducelui ca să-și poată revedea copiii nu-și uită nici o clipă interesul și, la final, povestea nu face bum, ci face fîs într-o manieră care pare fidelă vieții reale. Filmul care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]