14,718 matches
-
și intervalul de timp necesar unui atacator pentru a lansa un atac prin forță brută de succes. Parolele sunt în general stocate în formă criptată și cei mai folosiți algoritmi sunt cei din familia SHA, SHA-1, SHA-256, etc. Atacurile cu dicționarul și atacurile prin forță brută asupra parolelor criptate pot fi accelerate prin folosirea în paralel a numeroaselor resurse de calcul GPU. HashCat este un exemplu de o astfel de resursă GPU care poate fi folosită pentru spargerea mai rapidă a
Atac prin forță brută () [Corola-website/Science/329886_a_331215]
-
mod diferit cazuri similare nu se califică ca o teorie moral acceptabilă. Termenul a ajuns popular; Singer scria că a fost un cuvânt ciudat, dar că el nu s-a putut gândi la unul mai bun. A devenit articol de dicționar în "Oxford English Dictionary" în 1985, definit ca "discriminare împotriva sau exploatarea de specii de animale de către ființe umane, bazată pe o presupunere de superioritate a omenirii." În 1994, "Oxford Dictionary of Philosophy" a oferit o definiție mai largă: "Prin
Specisism () [Corola-website/Science/329926_a_331255]
-
doar "n" (ん) sau "un" (うん) în loc de "hai". Un „nu“ direct nu este binevăzut. Dacă partenerul de discuție trage aerul printre dinții încleștați înseamnă că sunt probleme. La fel și mâna pusă la ceafă. "Chigau" (, „nu este așa”, forma de dicționar) sau "chigaimasu" (, forma politicoasă normală) se apropie semantic cel mai tare de „nu“. Bețișoarele de mâncat ("hashi" ) se deosebesc de cele chinezești prin faptul că sunt ceva mai scurte. Este o gafă să înfigi bețișoarele în orez, deoarece acest lucru
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
în 1874. Este profesor de istorie și de limba și literatura franceză la Liceul „Sf. Sava" din București. A mai predat franceza la Gimnaziul „Mihai Viteazul", la Liceul Militar și la Seminarul Nifon din capitală. Autor de manuale, al unui dicționar (1894) și al unei antologii (La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, 1895), editor și comentator al lui Buffon (Discours sur le style, 1884), istoric al literaturii franceze (Histoire de la litterature francaise jusqu'a Malherbe, 1892), Florescu a
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
de asemenea membru de onoare al asociației „România Jună”. O activitate foarte importantă, așa cum se desprinde din memoriile sale a fost hotărârea de a compune o listă a românilor din Viena. În decursul anului 1898, a făcut un extras din "Dicționarul Lehmann", care cuprindea toate adresele românești, apoi a trimis pe tinerii de la „România Jună” prin toate districtele Vienei, ca să se convingă despre identitatea românească a familiilor. A intrat personal prin mânăstirile catolice și s-a convins câte fetițe române se
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
catedră, cea de acompaniament și a rămas activ în cadrul acestei instituții până la data pensionării, în 2004. Tot aici predă un master-class permanent pentru absolvenții secției de pian, în vederea specializării în domeniul acompaniamentului. Din 1988, numele lui Guttman va apărea în dicționarul International Who’s Who in Music, printr-o prezentare cuprinzătoare a carierei sale interpretative și pedagogice. După debutul unei cariere solistice promițătoare în România, pianistul s-a axat pe interpretarea în formație de duo cameral, concertând alături de cele mai mari
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
a publicat de-a lungul timpului multe materiale controversate ce au furnizat de numeroase ori știri, figurând la principalele canale de știri din Republica Moldova precum Jurnal TV, Publika TV, Pro TV Chișinău. Printre „brand-urile” lansate de Muligambia se numără „Dicționarul MD-RO”, o satiră a limbajului utilizat de cetățenii Republicii Moldova precum și „Țara Minunilor”, o colecție de fotografii cu panourile publicitare, ziare, anunțuri, documente, ce conțin greșeli de ortografie. Controversata tematică a sitului a provocat numeroase amenințări la adresa administrației, unele dintre care
Muligambia () [Corola-website/Science/327608_a_328937]
-
dintr-o căsătorie anterioară. Ieronim, un alt important teolog al perioadei de început a creștinismului, susține deasemenea doctrina pururei feciorii a Mariei, dar argumentează ca acești "adelphoi" erau copiii unei surori a Mariei , pe care Ieronim o identifică ca fiind . Dicționarul Oxford al bisercilor creștine menționează că un cercetător modern, pe care nu îl numește, sugerează că acești bărbați erau fii lui Cleopa(fratele lui Iosif conform lui Hegesippus) și ai (nu neapărat o soră a Mariei, mama lui Isus). Doctrina
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
corporație. Anumiți comentatori traduc Ganesha prin „Stăpânul trupelor divine” sau „Domnul formelor sau categoriilor create”, cum ar fi elementele. Ganapati, un sinonim pentru Ganesha, este compus tot din "gana", care înseamnă grup și "pati" care înseamnă domn sau conducător. un dicționar sanskrit antic, conține opt sinonime ale lui "Ganesha: Vinayaka, Vighnarăja" (echivalent cu "Vignesha"), Dvaimătura (Cel care are doua mame), "Gaṇădhipa" (echivalent cu "Ganapati" and "Ganesha"), "Ekadanta" (cel care are un colț de fildeș), "Heramba", "Lambodara" (cel care are pântecul mare
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
Ulterior, termenul s-a definit în relație ce evoluția democrației moderne, astfel ca după 1945, când toate tarile au devenit egale, ambasadorul a devenit folosit de toate tarile care mențineau relații diplomatice (Convenția de la Viena pentru relații diplomatice, 1961); în dicționarul Oxford se consideră că diplomația reprezintă conducerea relațiilor internaționale prin negocieri, metode prin care aceste relații se reglementează, la aceasta participând ambasadorii și trimișii. În Evul Mediu, țările române - considerate, sub raport juridic, din veacul al XVI-lea, state vasale
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
că nu voi avea destulă forță.’’ Astfel arată mărturisirea unui scriitor, pătruns de munca sa. O muncă care întradevăr a fost extenuantă, având în vedere dimensiunile romanului. O muncă a cărei răsplată, nu se știe sigur dacă va veni. În ,Dicționarul analitic de opere literare românești’’, Ștefan Borbely descrie romanul ca fiind ,fabulos ca bravură stilistică și compozițională, reprezintă ca realizare, o acută introspecție cosmotică, în registru postmodern: în substanța cărții, ideaticul, fiziologicul, amintirea, visceralul halucinant, visul și realismul se amestecă
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
Unele părți din dezbaterea contemporană academică menționează că moralitatea de seducție depinde de impactul pe termen lung asupra persoanelor în cauză, mai degrabă decât actul în sine, și nu pot desfășura în mod necesar conotațiile negative, exprimate în definiții de dicționar. Seducția este un motiv popular în istorie și ficțiune, atât ca un avertisment cu privire la consecințele sociale de a te angaja într-un astfel de comportament sau să devii victima acestuia, cât și ca o admirație pentru această abilitate puternică. În
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
azi scris "vraiment") în loc de "uraiement" care fusese pronunțat [vrɛ.ə.mɑ̃]. În secolul al XVII-lea se continuă polemicile dintre tradiționaliști și reformiști. Propunerii de simplificare a lui Pierre Richelet i se opune Academia Franceză cu prima ediție a dicționarului său. De acum înainte, fiind o instituție a monarhiei absolute, ea are cuvântul cel mai greu de spus în materie de standardizare a limbii franceze. Deși în general este tradiționalistă, acceptă și preconizează moderat îmbunătățiri și simplificări ale scrierii. În
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
este tradiționalistă, acceptă și preconizează moderat îmbunătățiri și simplificări ale scrierii. În acest secol se generalizează folosirea accentului circumflex pentru unificarea notării vocalelor lungi, de exemplu "âge" „vârstă” în loc de "aage". În secolul al XVIII-lea, ediția a III-a a Dicționarului Academiei aduce o serie de simplificări datorită abatelui d’Olivet. Printre altele se renunță la scrierea unor litere consonantice care nu se mai pronunță, mai ales s, dar se marchează dispariția lor printr-un accent circumflex deasupra vocalei care le
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
pronunță, mai ales s, dar se marchează dispariția lor printr-un accent circumflex deasupra vocalei care le precede. De exemplu "estre" „a fi”, pronunțat cândva [ɛstrə], se scrie de acum "être", fiind pronunțat [ɛːtr]. Odată cu ediția a IV-a a Dicționarului Academiei se elimină confuzia dintre i și j, precum și dintre u și v. În 1832, Academiei i se atribuie oficial rolul de garantă a standardului limbii, iar ortografia se instituționalizează. Apariția ediției a VI-a a Dicționarului Academiei reprezintă o
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
IV-a a Dicționarului Academiei se elimină confuzia dintre i și j, precum și dintre u și v. În 1832, Academiei i se atribuie oficial rolul de garantă a standardului limbii, iar ortografia se instituționalizează. Apariția ediției a VI-a a Dicționarului Academiei reprezintă o ultimă reformă, printre altele cu adoptarea transcrierii ai ca în "mais" „dar” a vocalei /ɛ/ transcrisă până atunci oi în terminațiile verbale "-ais, -ait, -aient" și în nume de popoare ca "Français". Tot în secolul al XIX
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
au păstrat consoanele finale nepronunțate. De exemplu, m din "faim" „foame” este prezent și în "famine" „foamete”, "famélique" „famelic” și "affamé" „înfometat”. Pe lângă aceasta, imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu "faim" vs. "fin" „fin” vs. "feint" „prefăcut”. După apariția dicționarului din 1835 al Academiei, propunerile de reformă în sensul simplificării prin apropierea grafiei de pronunțare nu încetează, dar apar în condițiile în care ortografia este deja foarte bine fixată, inclusiv în masa tot mai mare a oamenilor școlarizați. Apar multe
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
totuși le conține. Preconizează în rezumat următoarele: Rectificările provoacă în Franța o reacție adversă de mare amploare, iar Academia revine asupra acceptului său, afirmând că va aștepta să constate în ce măsură intră acestea în folosința utilizatorilor înainte de a le adopta în dicționarul ei. Rectificările rămân recomandări, în documentele oficiale și în lucrările scrise ale elevilor și studenților fiind acceptate ambele variante. În unele țări francofone precum Québec, Belgia și Elveția, rectificările sunt mai bine primite, nefiind nici aici obligatorii. Corectoarele informatice țin
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
clase sociale ale statului turc. Din cauză că era un membru activ al organizației "Tinerii otomani" în 1865 va fi obligat să fugă în Franța pentru a scăpa de represaliile guvernului. În Franța își va canaliza toate eforturile pentru a realiza un dicționar al limbii turce, activitate pe care o va continua și odată cu revenirea în Istanbul în 1869. Moare în 1871 înainte de a termina alcătuirea unui asemenea dicționar de o importantă însemnătate la acea vreme.
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
de represaliile guvernului. În Franța își va canaliza toate eforturile pentru a realiza un dicționar al limbii turce, activitate pe care o va continua și odată cu revenirea în Istanbul în 1869. Moare în 1871 înainte de a termina alcătuirea unui asemenea dicționar de o importantă însemnătate la acea vreme.
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
de argint, încât a fost demonetizată. În 1843, "kurușul" de argint alături de "lira de aur" au format un sistem bimetalic. Lira turcească a apărut în 1870. Această monedă a fost înlocuită cu "noua liră turcească", în . l este explicat în Dicționarul Academiei, coordonat de Sextil Pușcariu între anii 1906-1944, astfel: „cea mai mică monedă turcească de argint de pe vremuri, valorând în țările românești (în secolul al XVII-lea) a șasea parte dintr-un "potronic de argint" și a douăsprezecea dintr-un
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
între anii 1906-1944, astfel: „cea mai mică monedă turcească de argint de pe vremuri, valorând în țările românești (în secolul al XVII-lea) a șasea parte dintr-un "potronic de argint" și a douăsprezecea dintr-un "florint de argint"”. În "Noul dicționar universal al limbii române" citim: „aspru, aspri m, veche monedă turcească de argint, care a circulat și în țările române: "Mircea cel Bătrân plătea Turciei în 1383 un tribut de 3.000 aspri."” Această veche monedă turcească de argint a
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
în secolul al XVII-lea, și 1/80 dintr-un leu (cu alte cuvinte, o "lăscaie" sau o jumătate de "para"), la începutul secolului al XIX-lea. În lucrarea istoricilor Ovid Sachelarie și Nicolae Stoicescu, "Instituțiile feudale din țările române. Dicționar", autorii scot în evidență faptul că valoarea monedei "aspru" a variat în timp, mai ales după ce, în secolul al XVI-lea, turcii au pus în circulație și "aspri de cupru" (care în Țara Românească apar în 1566), valorând jumătate din
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
cupola; și în al raportului dialectic unu - multiplu. Menhir - găvan - dom: iată o suită de termeni care se apropie poate și mai mult de bazele operei în discuție. Plecăm de la „găvanele“ primei personale, din 1985 (vezi definiția într-un vechi dicționar, copiată integral de autor pe o foaie de hârtie, cu toată bogația-i semantica), de la ansamblul „megalitic” de la Scânteia, ajungem la cupolele din elemente cioplite în lemn, la structurile împletite din nuiele, la proiectul ceaunului metalic plutitor (fotografie & intervenție pictată, refăcut
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
bogația-i semantica), de la ansamblul „megalitic” de la Scânteia, ajungem la cupolele din elemente cioplite în lemn, la structurile împletite din nuiele, la proiectul ceaunului metalic plutitor (fotografie & intervenție pictată, refăcut mai tarziu pe calculator), ni se aduce aminte - vezi același vechi dicționar - că „găvanul” face trimitere și la sexualitatea feminină. O relație mai degrabă oximoronică, în spirit postmodern, conectează „menhirele” de simpozion cu cele ale consumismului: tuburile de ruj. În sfârșit, o cupola vie, meduză, a stat ca model formal în centrul
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]