15,136 matches
-
pentru apărarea drepturilor poporului român, culminează cu studiul "Basarabia", publicat în martie 1878. Eminescu redactează materialul ca un memoriu ce ar fi servit delegației române care însă nu va fi primită la masa tratativelor, în timpul Congresului de la Berlin. Jurnalistul critică dur politica anexionistă a imperiilor vecine și prezintă argumente în favoarea păstrării Basarabiei. Poziția lui Eminescu privind retrocedarea Basarabiei generează îngrijorarea conducerii publicației conservatoare, care solicită sprijinul lui Maiorescu pentru a tempera elanurile gazetarului. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ș.a. Gruparea preia conducerea Timpului, susținându-l în continuare pe Eminescu în funcția de redactor șef, în ciuda opoziției unor membri conservatori. I.C. Brătianu, prim ministru în guvernul liberal, adresează conservatorilor invitația de participare la proclamarea regatului. Eminescu atacă în termeni duri alianța dintre conservatori și liberali, condamnând nestatornicia oamenilor politici în rânduri pline de ironie și aciditate: Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o zi pe alta? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță, să ne
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
românilor aflați sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea se caracterizează printr-o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională și prin intensificarea mișcării unioniste din principate. Idealul unirii devine nucleul dur al gândirii politice din această epocă, oferind principala sursă tematică a discursului publicistic al vremii. Susținând că "libertatea nemărginită a presei înfățișează adeseori cele mai mari primejdii, rătăcind și corumpând opinia publică într-un grad încât să ajungă a preda
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolele sale și ilustrând concepția economică a jurnalistului. Critica la adresa pătrunderii dominației străine exprimă în fond temerea gazetarului în ceea ce privește pierderea identității naționale, iar raportarea la contextul social-istoric al epocii devine și în acest caz imperioasă pentru a putea înțelege afirmațiile dure ale jurnalistului: "Dar ce mai la deal la vale? Orice etnolog străin, german ori francez, a recunocut și va recunoaște că, în cea mai mare parte, pătura superpusă acestui popor e neromână. Neromână nu cu legea civilă, nu cu dreptul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fără apel și nuanțări ale atitudinii adoptate de jurnalist. A declara antisemit pe autorul articolului "În contra maltratării evreilor", publicat în Curierul de Iași, la 29 septembrie 1876, pare, cel puțin la prima vedere, o nedreptate. Fără a escamota afirmațiile extrem de dure pe care jurnalistul le face la adresa evreilor, cărora le reproșează refuzul de a se adapta la specificul țărilor în care se stabilesc, precum și natura îndeletnicirilor economice, trebuie să subliniem că, de cele mai multe ori, judecățile de acest gen au fost influențate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
recunoașterii Independenței, abolirea articolului 7 din Constituția noastră de la 1866, prin care li se interzicea evreilor dreptul de a dobândi cetățenie română, pentru că nu erau "de rit creștin". Ingerința în treburile interne ale statului provoacă înverșunarea jurnalistului, conducând la afirmații dure: "Oricât s-ar zice, între noi și evrei este o deosebire de rasă, care nu ne permite nouă s-avem față de dânșii în împrejurări de onoare decât dispreț. Noblesse oblige"287. "Ni pare rău de acei puțini evrei cari, prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
societatea românească, excepție făcând evreii nou-sosiți în valuri masive, într-un interval de timp relativ scurt și care au probleme de integrare. Țărănimea și clasa muncitoare, numeric restrânse, se află în plin proces de evoluție. Muncitorii au un regim foarte dur, ziua de muncă ajungând și la 16 sau 18 ore, situație consemnată de Eminescu în Curierul de Iași, din 12 decembrie 1876: "Muncind 12-14 ore pe zi, aceste zile lungi și negre nu sunt întrerupte nici de duminici, nici de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează printr-o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională, prin intensificarea mișcării unioniste din principate. Idealul unirii devine nucleul dur al gândirii politice din această perioadă, oferind principala sursă tematică a presei din epocă. Sub domnia lui Al.I. Cuza, este elaborată pentru prima dată o lege a presei (1862), care prevede desființarea cenzurii și libertatea de exprimare a presei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conservatorii numesc redactor-șef pe I.A. Cantacuzino, în februarie 1878. Libertatea de gândire și de exprimare a lui Eminescu îi va aduce mari neplăceri: jurnalistul intră în conflict cu Al. Lahovari, un influent lider conservator, ajungând să formuleze critici dure la adresa junimiștilor. Începând cu ianuarie 1882, Gr.C. Păucescu preia conducerea ziarului, iar în data de 16 februarie 1883, Eminescu demisionează din funcția de redactor-șef. Vorbind despre activitatea desfășurată de Eminescu la Timpul, Nicolae Iorga afirma: "Mihail Eminescu își luă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
români, iar presa acelei perioade slăvește, într-o serie de articole publicate pe parcursul lunii decembrie 1877, actele de vitejie ale ostașilor români pe front. Polemicile însă nu întârzie să apară, iar publicațiile conservatoare, ilustrate de Timpul și România liberă, atacă dur guvernul liberal, acuzat că a dat dovadă de neprevedere în raporturile cu Imperiul Țarist. Nedreptatea pe care Rusia o face României, prin încheierea armistițiului cu Imperiul Otoman, în 23 ianuarie 1878, trezește indignarea și afirmațiile virulente ale presei conservatoare. Figura
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolelor, pentru că întrebările jurnalistului nu pot fi niciodată identice cu cele ale interpretului. La nivelul direcțiilor tematice înregistrate de articolele semnate de Eminescu, am remarcat existența unor invariabile. În acest sens, unitatea de neam și apărarea valorilor naționale reprezintă nucleul dur al mesajului jurnalistic eminescian, iar aspectele privind situația țărănimii, chestiunea evreiască, politica internă și externă, concepția despre stat, teoria "păturii superpuse", viziunea asupra progresului ș.a. sunt subordonate celor două direcții tematice. Manifestându-se în direcții multiple, de la articole pe teme
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lume în care "atât de multe lucruri nu erau cum trebuie să fie"522. Jurnalistul nu ezită să amendeze acțiunile oamenilor politici, liberali și conservatori, deopotrivă, atunci când acestea sunt guvernate de interese personale. Nestatornicia oamenilor politici este atacată în termeni duri de jurnalist: Suntem comedianți cari ne batem de florile mărului pentru petrecerea și câștigul străinilor ce trăiesc aci? Suntem păpuși, îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu adevărul: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și se pot vedea detritusuri cazeoase aderente încă la perete. Din punct de vedere histologic, este alcătuit din celule necrozate, fibrină și vase de neoformație. Spre deosebire de abcesul cald, leucocitele polimorfonucleare sunt extrem de rare, dacă nu absente; b. stratul extern este dur, rezistent, presărat cu noduli gălbui-cenușii. Acest strat, nu este bine delimitat de țesuturile vecine, în care trimite prelungiri între mușchi și în lungul axelor vasculare. Histologic, se evidențiază leziuni bacilare proliferative active și foliculi tuberculoși. Prin aglomerarea mai multor foliculi
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
va prezenta semnele generale de inflamație. Evoluție: Odată constituit, abcesul rece poate avea două modalități evolutive: spre vindecare spontană, prin închistare, transformare fibroasă sau calcificare, transformânduse astfel într-un mic vestigiu fibros, manifestat clinic printr-un nucleu de mici dimensiuni, dur, și indolor; cel mai adesea, abcesul rece crescând în volum, infiltrează pielea care devine roșie-violacee, aderentă la abces, apoi se subțiază și în cele din urmă se ulcerează, realizând o fistulă ce va permite evacuarea unui puroi grunjos de cazeificare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
sau orice alt corp traumatizant. După o perioadă de latență care se poate întinde de la câteva luni la câțiva ani, încep să apară primele simptome de boală. Simptomatologie: Simptomele apar la locul de inoculare, sub forma unei nodozități bine limitate, dure, care în curând se va acoperi de o flictenă care se va ulcera și va crea mici orificii fistuloase prin care se scurge puroiul grunjos caracteristic. Încet, tumora crește în dimensiuni, apar noi gome, se dezvoltă în profunzime și în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
un rol pionier În colonizarea de noi medii de viață; ei sunt primii care s-au putut instala pe nisipuri, stânci, acoperișuri, pereți vechi Însoriți. Mușchii sunt primii pionieri ai instalării pe soluri mobile (nisipuri) și se formează pe soluri dure după licheni, care le furnizează un substrat mai suplu. Părțile moarte ale tufelor de mușchi constituie primul humus pe care pot să se dezvolte alte plante, Îndeosebi angiospermele. Așadar, În prima etapă, strategia evolutivă a constat În a transfera activitatea
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
carbon pătrunde greu În plantă, de aceea fotosinteza este redusă și plantele cresc Încet, având și un metabolism de tip special: fixează dioxidul de carbon noaptea când, deși stomatele sunt deschise, transpirația este minimă. Sclerofitele limitează transpirația prin frunze mici, dure, uneori cu spini, având stomatele localizate În șanțurile feței superioare (la graminee) sau În criptele feței inferioare (la Nerium); toate sclerofitele au cuticulă groasă și metabolism de tip special: țin stomatele deschise ziua, deci transpirația este intensă (plantele apărându-se
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
în jurul unui centru unic principiu, semnificație, spirit, viziune asupra lumii, formă de ansamblu; o istorie generală, în schimb, ar urma să desfășoare spațiul unei dispersii"16. Astfel, istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că nu sunt interesați de periodizare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune prin critica logocentrismului, observă similaritatea dintre metaforic și filosofic, ambele având înscrise în ele însele ideea morții lor. Metaforele "stinse", care asigură baza retoricii metafizice, și care sunt corespondentele metaforelor moarte din vocabularul tradițional, vor conduce la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stilul surprinzător pe care l-a profesat eclectic, provocator, ludic l-a făcut recunoscut pentru ceea ce se cheamă "efectul Baudrillard": scrierile sale ori au făcut mulți adepți, transformându-l într-un "guru" al contemporaneității, ori au dat naștere unor critici dure, care le-au anihilat orice pretenție de relevanță. După cum bine remarcau Chris Rojek și Bryan S. Turner, "fără nici o îndoială, Jean Baudrillard este una dintre cele mai importante figuri care activează în mod curent în domeniul sociologiei și studiilor culturale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de masă? Dar într-una a simulării generalizate și a "democratizării" tuturor valorilor? Dar într-una a globalizării și a restructurării politice în suprastructuri de tipul Uniunii Europene? În acest nou context trebuie să înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este împotriva culturii, eu sunt pentru...". Chiar dacă este dificil de definit o noțiune de talia culturii, pentru Baudrillard, cultura înseamnă în primul rând singularitate, un tip special de singularitate care își construiește un limbaj propriu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cel puțin în context britanic"570, dar completează mai apoi că nu întotdeauna argumentele organizate în jurul procedeelor retorice au și forța ideatică dorită, unele dintre ele rămânând doar la un stadiu decorativ. Deși unele dintre ideile sale au primit critici dure, fiind catalogate drept irelevante, Rojek și Turner ridică problema academiei și a "osificării" unor tradiții de gândire, din moment ce fiind o figură controversată și neînscrisă în direcția oficială a cercetării academice, opera sa a cunoscut un succes important și, în acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]