14,648 matches
-
în manuscris în castelul Clos-Lucé, dăruit artistului de renascentistul rege Francisc I și situat aproape de vestitul Ambroise a cărui nouă arhitectură aparține autorului Giocondei (tablou oferit regelui în 1516). Principiul medical al lui Leonardo da Vinci (m.1519) era că experimentul bine interpretat trebuie să descopere legile de funcționare ale organelor, asigurând astfel buna cunoaștere a corpului uman. Caietele sale cu desene și note, pe care Albert Dürer le-a folosit pentru Anatomia sa, au fost descoperite în 1784, în Biblioteca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
totul modernă, axată pe experiență și demonstrație. Contrastant, pe alocuri fantastic, de multe ori vizionar, acest spirit tulburător, și deschizător de căi spre viitorul unei medicine noi, edificată pe raportarea omului la natură și a universului la om, în care experimentul și laboratorul își vor spune cuvântul. Stilul său aforistic, pe alocuri amalgamat, datorită prea întinsului său orizont de cunoaștere este incitant și provocator. Ca medic al minerilor din Tirol și ca cercetător prin ateliere și alte locuri de muncă, Paracelsus
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin obiectivele și finalitatea sa, este unul din pilonii principali care stă mărturie confluenței culturilor între popoare situate pe teritorii geografice diferite. MEDICINA îN SECOLUL AL XVII-lea EUROPEAN RENAȘTEREA CONTINUĂ ÎN NOI CONDIȚII În sec. al XVII-lea anatomia, experimentul, cunoașterea prin rațiune și simțuri, ca și atenția acordată filosofiei și științelor fundamentale , se bucură de același interes ca în Renaștere, dar acest secol se vrea mai coerent, mai organizat cu un mai mare efort de sistematizare, modernizare și intelectualizare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și de aprofundare a cunoașterii directe: metoda inductivă înseamnă observare, analiză, comparare, experimentări, concluzionare, definire, regulă, lege care guvernează fenomenul sau seria de fenomene. Prieten cu medicii, el crede că știința lor va prelungi viața. Cunoașterea științifică prin simțuri și experiment, susținută și de credinciosul filosof, matematician și fizician Blaise Pascal (1623 - 1662), în prezența metodei inductive, deschide noi orizonturi medicinei. O metodă nouă, eficientă, înseamnă mai multe cunoștințe și mai exacte, de unde și nevoia de sistematizare a acestui secol. Un
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
exist - cuget - mă îndoiesc. Descartes este atent și la zestrea embriogenetică, foarte cercetată și azi. El a fost un prieten și admirator nedisimulat al celebrului Harwey ca și John Locke și Newton față de Sydenham, medici de care vom vorbi. Observarea, experimentul, metoda inductivă, dubitorul, propus de Descartes sunt fructificate cu discernământ de medicii timpului, fără a le absolutiza și aplica în mod exclusiv, întrucât gândirea sistematică medicală nu poate renunța la deducție pe care Harvey o utilizează cu succes în explicarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pe Annibal Albertini care, la începutul secolului scoate tratatul: „De affectionibus cordis“ în care semnalează și insuficiența respiratorie datorată dereglărilor circulatorii. Dar William Harvey, este un savant complet al circulației sanguine, întrucât el cercetează, descrie, explică pe bază de experimente atât mica circulație cât și marea circulație, scăpându i doar mici detalii. Harvey face studii literare în Anglia, la Universitățile Canterbury și Cambridge, după care, se îndreaptă spre renumitul centru de studii medicale din Padova Italiei, avându-l ca magistru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cordis et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste secole, stârnește reacții pro și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de observații și experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Traité d’optique iar Denis Papin ia mările în stăpânire cu invenția sa, vaporul. Folosit pentru a furniza energie defibratorului (ca și în alte scopuri) acest generator electrostatic de tip Ramsden a fost unul din instrumentele care au evoluat din experimentele lui Galvani privind mușchii și electricitatea. Filosoful Malebranche, intuiește vaso motricitatea de sorginte nervoasă, confirmată de Claude Bernard în secolul următor. R. A. Réaumur (1683 - 1757), fizician - chimist - naturalist, studiază experimental sucul gastric (1713). în 1715 apar: Livre sur le coeur
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
caz, mișcarea de idei novatoare, explicând raporturile dintre fenomenele umane și cele fizice, dintre starea de sănătate și condițiile de viață, și, filosofează eclectic, uneori original, doar, în parte și experimental. Fascinația ideilor este fata morgana a secolului și nu experimentul. Spitalele și universitățile nu sunt acaparate de cercetarea complexă, cu rezultate imediate și de perspectivă. Autoritatea rațiunii, ca sursă de cunoaștere, descoperire și asimilare a datelor experienței, vrea secolul mai unitar decât oricare altul. Dar acesta nu poate fi. Fiecare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751 - 1802), recomandând extractul în cardiopatii hidropice. Chimia acestei plante va fi aprofundată în secolul următor. Chimia secolului lucrează cu acizi, baze, săruri, pe care le
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a invalidat toate malițiozitățile la adresa operei sale, care desigur a stârnit și invidii. Un adversar al experimentelor: Georges Ernest Stahl (1660 - 1740) medic, fiziolog, chimist, filosof, profesor la Halle, medic al regelui Prusiei, membru al Academiei Berlineze de științe, Stahl, ilustrează un alt versant al acestui secol, decât cel principal onorat de Morgagni. Theoria medica vera (1707
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
evenimentele cu care debutează medical secolul afirmă inteligența, cultura și originalitatea acestei personalități complexe. Sincer și convins că sufletul (anima, spiritus) guvernează orice stare de sănătate, idee pe care își edifică doctrina sa „animistă“ „flogistică“, Stahl limitează puterile chimiei, fizicii, experimentelor, anatomiei, respectiv laturii materiale a organismului, întrucât sufletul, pe care-l identifică cu natura vindecătoare, (Natura medicatrix) este responsabil prin vitalismul său, de sănătatea și bolile oamenilor. Pulsul accelerat, febra, epistaxis-ul etc. sunt semnale de atenționare ale sufletului că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
orice putere de muncă intelectuală. La aceasta însă, se adaugă Methodus studii medici (1751), Pharmacopée helvétique (1771), Primae lineae physiologiae (1747) (Primele limitări ale fiziologiei) și monumentala Elementa physiologiae corporis humani (1757 - 1766), în care prezintă toate succesele și insuccesele experimentelor fiziologice. Cartea De partibus corporis humani sensibilibus et irritabilibus (1753) conține concepția sa despre rolul și funcționalitatea nervilor și mușchilor. Din cauza îmbolnăvirii sale, Haller lasă neterminată De partum corporis humani fabrica et functionibus (Despre structura și funcțiile părților corpului uman
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog și fizician italian, studiază la Reggio Modena, Pavia și Paris. Călătorește în țările mediteraneene, dar și în Transilvania și Muntenia pentru investigații mineralogice și botanice. Spallanzani cercetează circulația sângelui, digestia, fecundația și microorganismele. în experimentele sale asupra sucului gastric nu ajunge să izoleze și enzimele. Prin fecundații artificiale pe câini Spallanzani arată că în procreere ovulul și spermatozoidul sunt condiții sine qua non. El respinge teoria generației spontanee. Tot experimental arată că sângele ajunge în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și respirația cutanee descrise de Lavoisier. Fiziologia respirației ca și patologia ei vor cunoaște o dezvoltare în cercetările secolului XIX. Spallanzani introduce termenul de infecție. Critică și susține, completează și creează teorii, privind științele vieții. Enciclopedismul său ca și pasiunea experimentelor îi lărgesc sfera relațiilor europene și-i îmbogățesc corespondența cu conținut științific. Observațiile sale în fiziologia asimilării alimentelor, a circulației sângelui, a reproducerii vieții, ca rezultate a experimentării pe animale în condiții diferite și repetate, au stârnit interes și aprecieri
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
condiții diferite și repetate, au stârnit interes și aprecieri. Spallanzani precizează că produsul seminal poate fi conservat la rece și el e primul care fecundează artificial, cu rezultat, o cățea cu produs recoltat de la un câine. Tot pe bază de experimente demonstrează că în fecundare lichidul spermatic asigură unificarea spermatozoidului cu ovulul, de unde și importanța pe care i-o acordă. Totuși Spallanzani nu rezolvă problema ontogenezei (ontos = ființă), procesului intim al apariției vieții. Ca și Albert Haller și Morgagni, Spallanzani practică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fecundare lichidul spermatic asigură unificarea spermatozoidului cu ovulul, de unde și importanța pe care i-o acordă. Totuși Spallanzani nu rezolvă problema ontogenezei (ontos = ființă), procesului intim al apariției vieții. Ca și Albert Haller și Morgagni, Spallanzani practică și recomandă repetarea experimentului de mai multe ori, variind condițiile și apoi concluzionând. Această rigoare științifică este caracteristică experimentaliștilor și Spallanzani a ilustrat-o cu prisosință. Un geniu medical comprimă timpul : François Xavier Bichat (1771 - 1802). Medic și biolog, fiziolog, histolog, Bichat, în câțiva
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
întemeind histologia și tot el explică fenomenele de contractilitate, iritabilitate, toxicitate folosite de Haller. Viața, pentru Bichat, „este suma totală a funcțiilor care se opun morții“. Savantul precizează importanța științelor de tangență în dezvoltarea medicinei și realizarea finalităților ei. Ingeniozitatea experimentelor sale se extinde asupra bolilor, terapeuticii, asupra vieții și morții. Bichat susține unitatea circulației mari și mici. Dintre experimentele pe animale, de remarcat este cea a anastomozelor realizate la câini. Anvergura creației sale, pasiunea energică pentru atâtea ramuri ale medicinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
totală a funcțiilor care se opun morții“. Savantul precizează importanța științelor de tangență în dezvoltarea medicinei și realizarea finalităților ei. Ingeniozitatea experimentelor sale se extinde asupra bolilor, terapeuticii, asupra vieții și morții. Bichat susține unitatea circulației mari și mici. Dintre experimentele pe animale, de remarcat este cea a anastomozelor realizate la câini. Anvergura creației sale, pasiunea energică pentru atâtea ramuri ale medicinei, spiritul investigator, mută Renașterea la confluența dintre secolul Luminilor și viitorul medicinei moderne (sec. XIX). Un vestit creator de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care se formează ajung și cunoscători ai patologiei interne, toți aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată de metodologia anatomo-clinică, edificată pe observația directă și pe experiment. În această integrare a învățământului medical cu cercetarea și terapia, medicina face progrese considerabile, Franța devenind centru de polarizare, formare și afirmare a atâtor mari medici europeni și de pe alte continente. Cultura franceză migrează, iar limba franceză devine limbă internațională
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
du coeur pe baza metodologiei anatomo-clinice. Tot el traduce din latină (1808) cartea austriacului Leopold Auenbrügger referitoare la percuție popularizând astfel metoda în Franța. Elev a lui Corvisart este Gaspard-Laurent Bayle (1774 - 1816) care, tot pe baza metodei anatomo-clinice face experimente și cercetări finalizate în Recherches sur la phtisie pulmonaire (1810). Dar fondatorul medicinei anatomo-clinice, părintele medicinei interne este Théophile-René Laënnec (1781-1826). Mai tânăr decât prietenii săi Bichat și Bayle, Laënnec susține la vârsta de 23 de ani, teza de doctorat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bichat, dar și vitalismului, animismului și spiritualismului în special este François Magendie (1783 - 1855). Pasionat fiziolog și experimentalist, materialist declarat, medic la Hôtel Dieu, profesor doar la Collège de France, director de laborator, Magendie suspectează de incompletitudine medicina anatomo-clinică. Face experimente pe animale, respinge utilitatea microscopului și neagă globulele roșii. Scrie despre acțiunea stricninei, extrasă din plante exotice de Pelletier și Caventou (1818) ca și asupra emetinei, extrasă din planta ipeca. Magendie dezvoltă farmacologia experimentală, demonstrând că absența (carența) unor substanțe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între soma (suma organelor) și germen (celulele germinative), adică între perisabil și ceea ce se comunică durabil în urmași. Problematica genetică este interesantă și misterioasă pentru sec. XIX. Între promotorii geneticii, domeniu în vogă în acest secol, un loc aparte ocupă experimentele călugărului Johann Mendel (1822 - 1884) făcute pe plante prin încrucișări, realizând în cadrul speciei varietăți de pisum sativum (mazăre). El este și autorul statisticii principale potrivit căreia populația globului crește în progresie geometrică iar mijloacele de subzistență cresc în progresie aritmetică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]