15,415 matches
-
vesel să-mi umplu plămânii cu gaze de eșapament, urechile cu mii de claxoane și înjurături. Am lăsat bagajele în gară și m-am dus direct la liceu. Mai târziu am vorbit și cu Sabina - mă așteptase două ore în gară. I-am zis că, din greșeală, m-am urcat în alt tren. Am realizat fatala eroare doar când am ajuns la Craiova. Lasă, plec mâine din nou. I-am zis și Adelinei de escapada mea. S-a speriat îngrozitor: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al lui Mendelssohn și pe Corul sclavilor din Nabucco, de Verdi. Pe lângă noi se bălăngănea fericită și nepoțica, fiica verișoarelor. După petrecere ne-am întors la apartament. Fără să mă mai schimb, mi-am luat geanta și am plecat la gară. Văzându-mă că-mi iau toate lucrurile, Sabina s-a posomorât: nu te mai întorci, nu-i așa? Sigur că mă întorc, puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai întorci, nu-i așa? Sigur că mă întorc, puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat” căsnicia. Eu însă apucasem s-o anunț pe Adelina să mă aștepte în gară la București. Era acolo, pe peron, speriată și radiind. Doruleț, nebunule, te-ai întors! Părinții mei s-au hotărât să ne ia un apartament în București. Pe drum mi-a zis că mă dădusem jos din tren cu ochii strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Într-un fel adevărat, simultan cu altele) și salivară În tăcere. Pe urmă, pauza de emisie a scenaristului Grințu se prelungi foarte mult - probabil că Popescu Își lua la revedere de la fata aia cu care venise, poate că veneau de la gară și ea stătea pe undeva prin preajmă și trebuia condusă până acasă - Între timp el mâncă salam și bău suc de roșii, ciocni Încă unul sau două păhărele de țuică cu cei doi colegi (să-i numim provizoriu așa!) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poveste. Și totuși el, sau ceva mai puternic decât el, ne surprinde din nou: „N-am apucat să ajung prea departe că m-a dat În urmărire prin toate posturile de jandarmi și În noiembrie ’39 m-au Încălțat În gară la Ploiești și m-au și trimis la Sulina la Infanterie Marină. Am stat aproape doi ani la Sulina și eram singurul care nu ceream nici Învoiri și nici concedii. N-aveam chef să mă duc nicăieri În lume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arce de cerc, puncte sau linii piezișe și nimeni, odată pusă În funcțiune instalația din care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări de câmpie. Poate tocmai de aceea țevile erau păstrate În continuare acolo, lăsate pradă ruginii. Unul dintre ceilalți doi ocupanți ai compartimentului citi cu voce tare inscripția și spune: Hm! Popescu Îl recunoscu după voce, fără să Întoarcă ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-a Întâmplat chiar lui În familie“ abia de aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul despre accident pentru că lucra pe atunci În funcția de contabil Într-o gară mare din apropierea accidentului. Apoi tot el descoperise mai demult (este obligat să facă o paranteză) că o anume tanti Veturia, un fel de vecină a unei colege de serviciu a soției povestitorului, cunoscută În timpul unei excursii cu autocarul la Porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nu avea nimic fragil În valiză, dar se simțise Într-un fel jignită, mai degrabă de Întreg contextul decât de gestul, În fond cinstit, al omului care o ajutase. Văzuse apoi că se află pe rampa de mărfuri a unei gări micuțe și că În jur nu e decât câmp. Deja avea ochii umezi când Îl Întrebase pe impiegat de drumul spre satul Burlești. Plânsese apoi tot timpul cât se luptase cu noroiul de-a lungul drumului desfundat care Începea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o oblige la o mărturisire. — Dar pe Gelu de ce nu vrei să-l mai vezi? Ea răspunse scurt, cu răceală, Înterzicând comentariile sau continuarea investigației: — Sunt gravidă! — Cu el! — Da. R. Excursie În prag de iarnă Dimineața Îl găsi În gară, prânzul Îl luă În tren, iar noul episod din scenariul elaborat de el În acel an (Început la L.M.F., continuat prin colindul de-a lungul și de-a latul țării cu autocarele onetiste, Împănat cu date aduse de Gelu, Zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ajuns Între timp și În punctul G.-Ilfov) trebuia să aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie spre deal, dinspre gară spre sat și spre mănăstire. Ceață și frig. Case răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
următoarelor obiecte considerate material de război: una căruță fără animale de tracțiune și una cuptor de făcut mâine instalat pe căruță. Pentru Îndeplinirea acestei misiuni cei doi au primit hrană rece pe o săptămână și au fost plantați Într-o gară din stepă. De-a lungul celor 168 de ore În care hrana rece drămuită cu zgârcenie le-a amăgit foamea, caporalul și sergentul-major n-au reușit să convingă nici un șef de tren să le Îmbarce căruța. Aceia aveau alte griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vorbit Între ei cei doi În timpul acelei săptămâni, cum Își vor fi povestit amintiri din copilărie sau din tinerețe, cum vor fi făcut din când În când focul lângă cantonul 235 care se afla la câteva sute de metri de gară, ce vor fi discutat ei și În ce limbă cu șefii de tren care le răspundeau invariabil „Nein!“, cum vor fi stat cu moralul nu știu. Știu numai că În primele două zile, nu departe de locul În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ben Gurion, șeful guvernului israelian, și-l convinge să atace Egiptul. De atunci Orientul Apropiat a tot continuat să se complice. E de reținut Însă acest cuplu de nume: Eden și Mollet! tot În această zi m-am dus la gară unde Îmbarca Batalionul 4 Pionieri și din Întâmplare (oh, Întâmplarea!) m-am Întâlnit cu Vasile G. Enciu. Vasile Neciu, Costică alu’ Savu și Petre al Biții din Preasna. se duceau spre front tot cu toții Într-o divizie. a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până seara am mai scris o carte poștală acasă și am dat-o pe un om care pleca la Batalionul 2 Administrativ și l-am rugat s-o pună În Gara de Nord. cu el m-am dus din nou pe rampa gării din oraș și acum Îmbarca bateria a șasea și grupul de comandă al Divizionului 2 Artilerie Ușoară. M-am găsit (din Întâmplare?) cu Oiță al lui Marin Duțea și mi-a dat un pachet de țigări și am stat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pâine bună și albă ca zăpada. Trebuie filmat Într-un anume fel pentru a corela acest eveniment, la care povestitorul ajunge pe un ton neutru și fără nici un fel de crescendo, cu șirurile de camioane cu răniți ce trec spre gările de câmpie unde sunt descărcate În vagoane de vite. Se formează apoi garnituri care pleacă spre țară. Trebuie! * (VAGON DE VITE) Poate s-a schimbat ceva Între timp sau poate a citit el greșit În Mersul trenurilor. Zare a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul de reconsiderare a realității: A fi surprinde / a surprinde a fi / tu însuți surpriza sau: vapor fără porturi / tren fără gări / nor fără ceruri / eu fără mine sau: Buzele crinului / înverzite de iarba / pe care-atât de discret / o paște sau: Un munte / cum un uger / nemuls etc.). Poetul selectează segmente ale realității, cărora le dezvăluie sensuri, definindu-le (Izvoarele au
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mișcam: ne făceam că visăm (...) -, sinele încercând investigarea unui univers proteic, în care prefacerea pare metodă de lucru și mod de existență totodată: MARE MOLEȘEALĂ, fă, azi... da... me-ta-morfo-ză..., / îmi vine în gând (așa, un cuvânt...)... a, hai / la întrecere... gara: eu / mă prefac în leu și tu în / carte... ba, invers! și cine se transformă în... O mișcare regresivă a gândului, a sufletului exprimă dorința atavică, însă utopică, de cantonare - la propriu și la figurat, cantonul fiind un loc privilegiat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai degrabă dezamăgitoare. Se întrevede în acest jurnal o mare singurătate, cîteva tristeți vechi și o enormă preocupare pentru scris. Ca episoade rotunde, Camil Baltazar decupează din jurnalul scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în gând, fără să-și ia neapărat modele și apucă să pună pe hârtie doar o mică parte din creația virtuală. Ceea ce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pus nădejdea în spiritul meu și în Scânteia Divină din mine, precum și în cei invocați ca să mă călăuzesc și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
împodobesc oglindind în apă scântei sclipitoare, zgomotul cascadei prin care-și varsă prea plinul până-n Olt devine o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munți, cuprins de amurg. După ce te-ai scoborât din înălțimile înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
desfăcut apoi pachetul cu țărână de la Alba Iulia de către domnul învățător Iordache Popa, cu următoarele rânduri: „Acest pământ este udat cu sângele eroului Horia. Luat de pe locul așa zis „Cruci”, unde se desparte drumul Alba Iulia Paclișa, de pe șoseaua Cetate Gară. Aici a fost tras pe roată, de către unguri, Horia.” Alba Iulia, 28 octombrie 1927 Iordache Popa, învățător, com. Drâmbar, p.u. Alba Iulia ȚĂRÂNA de pe mormântul lui Avram Iancu S-a desfăcut pachetul trimis de Petru Popa, învățător, com. Ribicioara
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aducă lemne din pădure, conta mai mult decât ce se petrecea la București. "Domnii cu treburile lor, noi cu ale noastre", se zicea în Lisa. Banii se câștigau greu. În afară de câteva căruțe cu cartofi pe care le ducea, toamna, la gară, tatăl meu nu prea avea ce vinde. Grâul abia ne ajungea pentru pâine. Porumbul, nici el nu ne prisosea. Înlocuirea unei vite de jug care se prăpădea reprezenta un motiv grav de îngrijorare și chiar de nesomn. Cam așa a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ce se întîmplase? Și cât de grav era? Îl știam pe tata sănătos. Avea probleme doar cu o hernie pe care nu vroia s-o opereze, fiindu-i frică de doctori. Nimic nu prevestise un pericol. Când am coborât în gară, noaptea lăsa locul unei dimineți urâte, murdare, cu ceață și frig. Nu exista nici un taxi care să mă ducă în oraș și am pornit pe jos, spre celălalt capăt al orașului, pe niște străzi pustii, înghețate. La spital, am văzut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am dus sicriul cu sania, la căderea nopții. La intrarea în curte, mama aștepta fără să zică nimic. Imediat după înmormîntare, am plecat. Marele viscol care a urmat a ținut două zile și două nopți trenul, înțepenit pe șine, în gara Brașov. Aveam sufletul pustiu și simțeam că mă despărțeam de Lisa. iulie 1. Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce vedea. Aproape totul e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]