19,182 matches
-
prea interesa. Cei mai mulți au murit foarte repede în închisoare. Astăzi, Memorialul ridicat la închisoarea de la Sighet este mărturia cumplitei sălbăticii cu care au fost lichidați. Habar n-aveam în acea vreme și nu ne puteam imagina detaliile ororii. Noii noștri stăpâni, ieșiți din umbră, aveau chipuri necunoscute, nume ciudate - în general nume false care ascundeau identitatea și trecutul lor. Cu ocazia manifestațiilor care intraseră în viața noastră (1 mai, 23 august, 7 noiembrie) puteau fi zăriți, înșirați în tribuna oficială îmbrăcată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ne bage în cap cuvintele părinților fondatori ai comunismului și ale tătucului popoarelor, Iosif Visarionovici Stalin. Bucureștiul se acoperise cu pânze roșii întinse pe fațade și în interiorul instituțiilor, întreprinderilor, școlilor, fabricilor, birourilor și magazinelor. Uneori, îi puteam zări pe noii stăpâni, când traversau orașul cu mare viteză, în mașinile lor de fabricație sovietică, Zil sau Moskvici, negre, cu perdeluțe. Mi s-a întâmplat să zăresc unele din acele siluete cenușii ale comuniștilor de primă oră, coborând dintr-o mașină în fața vreunui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
interlopă? O nouă „rasă“ de șefi conducea România devenită Republică Populară: indivizi de care nimeni din jurul nostru nu auzise până atunci. Părinții mei cunoșteau câteva persoane dintre intelectualii burghezi raliați noului regim (Mihail Sadoveanu, de exemplu) care aveau legături cu stăpânii la putere. Tatăl meu avea câțiva prieteni evrei (Mișu Ștern, între alții), care puteau, 49 prin relațiile lor, să ajungă la sferele conducătoare ale partidului. Dar vremea „relațiilor“, în înțelesul lor de altădată, luase sfârșit. Sfârșită era și România părinților
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în populația românească, pentru a nu se mai șterge niciodată... Dictatura proletariatului trebuia să niveleze, să reducă diferențele dintre oameni, să egalizeze ființele umane, să șteargă orice diferență dintre ele, în afară de una singură: apartenența politică, adică raportul fiecăruia cu partidul, stăpânul tuturor. Vreme de patruzeci de ani, au existat în România pe de o parte masa, pe de alta deținătorii puterii: cetățenii și Partidul-Stat - poporul și conducătorii. Nu aparțineam partidului, ceea ce ne arunca, în mod paradoxal, de partea mulțimii, în tabăra
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a sfârșit prin a spune că asta nu înseamnă că populația va putea face ce vrea. În fond, orice dictator dorește să aibă cât mai multă putere și glorie, așa că Gheorghiu-Dej nu putea fi decât mulțumit de faptul că rămânea stăpân absolut pe întreaga țară. Drept este că, în răstimpul cât fuseserăm la mare, nu citiserăm ziarele și eram liniștiți, uitând amenințările și regimul, în ciuda noutăților alarmante care ne soseau din București: că toți cei cu origine nesănătoasă erau dați afară
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Finkelstein încercase să vândă documentul Ambasadei Bulgariei. Or, ambasada era sub supraveghere și Finkelstein a fost arestat, cu care ocazie i-au luat multe lucruri și documente prețioase. Omul era destul de scârbos. Îmi povestea cum profita de situația lui de stăpân ca s-o ia pe genunchi pe fetița minoră a bucătăresei lui și multe alte lucruri de acest gen. Din pricina foamei și a lipsei de aer eram într-o stare de amețeală continuă și foarte slăbit. Am văzut și oameni
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
furgoanele Armatei Roșii. Faptul că regele Mihai instalase un guvern de uniune națională din care făcea parte și un reprezentant al Partidului Comunist din interior (opus comuniștilor români de la Moscova) le strica planurile și-i obliga, pe ei și pe stăpânii lor sovietici, să-și revizuiască întreaga strategie de cucerire a puterii. România trebuia deci să fie pedepsită și așa a și fost, în modul cel mai nemilos. Pentru început, Moscova a tergiversat semnarea Convenției de Armistițiu, astfel încât, vreme de trei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în care lupta pentru libertate a popoarelor din răsăritul Europei se intensifică, Eminescu consideră independența un act politic major, subliniind, într-un articol în care își afirmă solidaritatea cu "națiunile nemulțumite ale Austriei", că "nimeni nu trebuie să fie aicea stăpân decât popoarele însele și a trece suveranitatea în alte brațe decât în acelea ale popoarelor e o crimă contra lor"421. Încă din momentul debutului jurnalistic, Eminescu sprijină lupta pentru libertate a românilor aflați sub stăpânire austro-ungară, iar mai târziu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
are ascendent asupra spațiului cultivat. Se remarcă în același timp tendința de grupare a micilor proprietari liberi și extinderea marii proprietăți în profitul regelui, al aristocrației laice și al Bisericii. O parte din aceste imense domenii este cultivată direct pentru stăpîn, de sclavi pe care îi conduce un intendent, iar o altă parte este încredințată, cu plata în munci și arende, unor coloni sau unor sclavi împroprietăriți (*chasés). Pe aceste pămînturi cultivate, extinse în secolul al VII-lea datorită unei prime
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cel puțin trei sute , care, numiți de el, au sarcina, împreună cu episcopii, de a sigura ordinea publică, de a-i aduna pe oamenii liberi, de a împărți dreptatea, de a încasa veniturile locale. Pentru a-i supraveghea, de la palat pleacă "trimișii stăpînului", acei *missi dominici. Dorința de unificare apare într-o mulțime de alte domenii: astfel, pe plan economic, uniformizarea greutăților și măsurilor și o mare reformă monetară care instituie un sistem de socotit în livre, centime și dinari, sortit unui viitor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
drept modele pentru cele ale marilor laici și ecleziastici; cunoaștem aceste mari domenii din epoca carolingiană din documente foarte precise numite *poliptice: ele dovedesc peste tot aceeași organizare, după care *loturile arendașilor, liberi sau nu, sînt complementare *rezervei sau "curții" stăpînului. Dar poate că esențialul nu este acesta. Esențialul constă în căutarea, la toate nivelele, a legăturilor personale între împărat și toți locuitorii Imperiului, legături care, în ochii săi sînt singurele care pot asigura coeziunea ansamblului. În jurul împăratului gravitează o aristocrație
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
moartea lui Pépin al Aquitaniei, fiul său Pépin al II-lea este îndepărtat în favoarea lui Carol. În sfîrșit, după moartea lui Ludovic cel Pios (840), izbucnește războiul între frații în viață. Împotriva celui mai mare, împăratul Lothar, se aliază Carol, stăpîn al Neustriei și al Aquitaniei, și Ludovic, rege al Germaniei: alianța jurată solemn la Strasbourg, unde fiecare își rostește jurămîntul în limba celuilalt pentru a fi înțeles de trupele aceluia. Carol se exprimă în limba germană veche, "tudescă", iar Ludovic
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt marile secole ale artei romane, despre care stau încă mărturie, cu decorul lor de sculpturi și de fresce, foarte numeroase biserici rurale și urbane, în majoritatea regiunilor Franței. Toți au profitat de acest avînt: pe termen scurt, țăranii și stăpînii lor direcți; pe termen lung, regele capețian. Primii capețieni Estomparea puterii regale în secolul al XI-lea. Cînd Hugo Capet devine rege al Franței în 987, procesul de acaparare a puterii publice de către prinți se întoarce acum împotriva celor mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este lupta fără milă pe care au dus-o Filip I și mai ales Ludovic al VI-lea împotriva seniorilor turbulenți din Île-de-France și din Orléans, precum Hugues du Puiset sau Thomas de Marle: ei au cîștigat poziția de adevărați stăpîni la ei acasă. Cea de-a doua formă este utilizarea sistematică a legăturilor feudale în folosul regelui: existînd obiceiul ca fiecare să fie omul sau vasalul unui senior, se constituie treptat un lanț de vasalități care duce pînă la rege
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de donjoane puternice, de formă pătrată, înconjurate de un sistem din ce în ce mai complex de curți și de ziduri care pot adăposti populația din împrejurimi. Din sala cea mare, situată cel mai adesea la primul etaj al donjonului, seniorul domnește ca un stăpîn peste familia sa, peste servitori și peste o mulțime de vasali, care formează în același timp curtea sa, garnizoana castelului și o trupă de războinici călare ale cărei ieșiri frecvente au scopul de a asigura ordinea și de a face
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sa, peste servitori și peste o mulțime de vasali, care formează în același timp curtea sa, garnizoana castelului și o trupă de războinici călare ale cărei ieșiri frecvente au scopul de a asigura ordinea și de a face cunoscută puterea stăpînului. De la castel pornește autoritatea pe care seniorul o exercită asupra locuitorilor din împrejurimi. La castel ajung dările în natură sau în bani datorate de acești locuitori. În castel se desfășoară principalele scene ale vieții senioriale, de la exercitarea justiției pînă la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din urmă și să cucerească cea mai mare parte din ele, provocînd prăbușirea acestui "imperiu angevin" care reprezentase vreme de jumătate de secol o amenințare de moarte pentru regele Franței. El realizează totodată o spectaculoasă creștere a domeniului regal, devine stăpînul necontestat al Franței de Nord și cel mai mare prinț teritorial al regatului: aceasta transformă toate datele politice. Această putere crescîndă a regelui Franței îi neliniștește atît pe vecinii cît și pe vasalii săi. Și Ioan fără Țară reușește să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
controlul drumurilor pe apă, de la Saône, la gurile Rinului; un pol de civilizație artistică care prin Dijon, Beaune, Bourges, Gand sau Bruxelles, susține comparația cu Italia. Către 1470, Ludovic al XI face o impresie jalnică pe lîngă Carol Temerarul. Dar, stăpîn pe armata sa, pe finanțele refăcute și pe geniul său diplomatic, el știu să-i adune pe toți cei alsacieni, loreni, elvețieni... pe care îi înspăimîntau ambițiile Marelui Duce de Occident. De două ori bătut de elvețieni, Carol moare în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe principiile care au început-o, ea este terminată". În aceste cuvinte ale proclamației de prezentare a noii Constituții (cea a anului VIII, decembrie 1799), Bonaparte spunea francezilor ceea ce aceștia așteptau: menținerea celor dobîndite de Revoluție și întoarcerea la calm. Stăpîn de acum încolo pe putere, el se pune pe treabă cu trei obiective: buna funcționare a statului, controlul societății, pacea. În doi ani, esențialul va fi atins. Reorganizarea statului. Și, pentru aceasta, e nevoie de o bună Constituție, o bună
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și de nemulțumirea irlandeză, măsurînd de asemenea puterea franceză, preferă să negocieze. Pacea de la Amiens, semnată la 25 martie 1802, readuce astfel pacea continentului, care nu o mai cunoscuse din 1792. Prestigiul Primului Consul este deci imens. Dar, pentru acest stăpîn, cu legitimitate discutabilă, fiecare victorie este o amenințare: va mai fi nevoie de el? Lui îi trebuie deci să-și așeze mai bine puterea. Mizînd pe două argumente, teama de reîntoarcerea Bourbonilor, amenințarea unei reluări a războiului, el devine în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
muncitorii înregimentați din marile uzine și ceea ce-i privește pe meșteșugarii din bresle. "Mizeria îi apasă în mod inegal pe acești diverși membri ai familiei industriale. Este o diferență enormă între țăranul care muncește liber, la aer, și care este stăpînul casei în care s-a născut și muncitorul din manufactură, înhămat la roțile mașinii sale, locatar adesea insolvabil al unui colțișor sărăcăcios și nesănătos. Nu trebuie să confundăm nici pe pricepuții muncitori din Jura și din Picardia, cultivatori în timpul verii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de patru săptămîni, a cărei lungime ilustrează starea de neputință la care a ajuns regimul. Cînd, la 13 mai, republicanul popular Pierre Pflimlin, căruia i se atribuie intenții liberale în legătură cu Algeria, se prezintă în fața Adunării, revolta izbucnește la Alger. Manifestanții, stăpîni pe guvernul general, formează un comitet de salvare publică, prezidat de generalul Massu. Ei vor să salveze "Algeria franceză" și să aducă la putere un alt guvern la Paris. Șefii armatei sînt în asentimentul lor, ieșind din neutralitatea lor tradițională
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un rol primordial în orașele și universitățile secolului al XIII-lea. Principalele ordine de cerșetori sînt frații predicatori sau dominicani, frații minoriți sau franciscani, carmeliții și augustinii. Chasé, casé. Se spune în Evul Mediu despre un sclav instalat în afara locuinței stăpînului, într-o casă (casa casatus, cazat) sau pe un teren de care poate beneficia. Chevage (pron. șevaj). Redevență percepută de un senior asupra persoanei (și nu asupra bunurilor). Este o taxă caracteristică șerbiei. Chihlimbar, ambră. Substanță rășinoasă de origine fosilă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
val de pămînt ce înconjoară o așezare pentru a o proteja. Contribuție gratuită. Contribuție financiară acordată regelui, ea este, în fapt, fixată de puterea regală și nu este deci gratuită decît cu numele. Corvoadă. Este o muncă cerută țăranilor de către stăpîn în calitatea sa de proprietar al pămîntului sau de senior. Credință. În vocabularul feudal. Fidelitate jurată de vasal seniorului său. Criptoportic. Galerie subterană cu boltă care servește drept asiză unui edificiu superior (templu, portic de forum). Curia regis, Curtea regelui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
desemna, în cazul marilor domenii, unitatea de exploatație pe care rămînea (din latinescul manere, a rămîne) și putea să trăiască o familie de țărani. Mansa este în același timp o unitate fiscală care servește de bază pentru prestațiile cerute de stăpînul pămîntului. Mercantilism. Mai degrabă un ansamblu de practici economice din Europa secolelelor al XVI-lea și al XVII-lea decît o adevărată doctrină, mercantilismului are drept scop dezvoltarea puterii regelui și îmbogățirea regatului. Or cum bogăția statului se măsoară în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]