14,579 matches
-
(în ) este numele dat unei porțiuni de linie de cale ferată amplasată lângă orășelul Klevan din Ucraina, care duce spre Orjiv. Cu o lungime de 3-5 km, aceasta este împrejmuita de vegetație deasa, care formează un tunel verde pitoresc. Este un loc ales de îndrăgostiți pentru plimbări și sesiuni foto. Linia de cale ferată Klevan-Orjiv începe din Klevan, de la linia magistrală Kovel-Rivne și se sfârșește la nordul localității Orjiv, unde este amplasată
Tunelul iubirii () [Corola-website/Science/336964_a_338293]
-
feroviară de pasageri pe linia principala; linia Klevan-Orjiv este folosită doar pentru transport de mărfuri. Linia are 6,4 km lungime, dintre care 4,9 km traversează o pădure. Cel putin 3 km din această distanță este acoperită de o vegetație densă, care crează efectul de tunel.
Tunelul iubirii () [Corola-website/Science/336964_a_338293]
-
pe malul stâng al Nistrului în partea sudică a Podișului Podoliei. Cotele absolute ale cumpenelor de apă variază între 150 și 270 de metri. Suprafața este deluroasă, dezmembrată de multe vâlcele și ravene. Dealurile au versanți domoli, fiind acoperite cu vegetație de stepă, cu cernoziomuri. O mare parte din suprafața este ocupată de terenuri arabile, pădurile ocupă doar 4,4% din suprafața totală. Afluentul principal ai râului Râbnița este râul Vărăncăul Lung (de stânga) cu o lungime de 17 km. Valea
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
regionarea seismică a Moldovei, Bălțiul se află în zona cu intensitatea maximă posibilă de 7 grade, frecvența cutremurelor de această magnitudine este 1 la 15 ani. În municipiul Bălți predomină cernoziomurile tipice moderat humifere, formate pe argile și luturi argiloase. Vegetația ierboasă foarte bogată și variabilă a contribuit la formarea unui strat profund de sol bine structurat și humificat. Pe luturile loessoide cuaternare s-au format cernoziomuri tipice slab humifere. Prezența aproape de suprafață a apelor freatice a condiționat formarea clasei de
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
s-au înregistrat 30 de zile cu polei, și în anul 2000. În sezonul rece din 1954-55 s-au înregistrat maximul de 14 zile cu chiciură. Primele înghețuri (răcirea stratului de aer de lângă sol sub 0°C în perioada de vegetație) apar în prima decadă a lunii octombrie. Însă în unii ani pot apărea mai devreme, de exemplu, în 1952 primul îngheț s-a înregistrat la 17 septembrie. Prezența înghețul poate produce și brumă, caracterizează prin formarea unui strat subțire de
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
american ("Acer negundo"). Etajul arbuștilor este reprezentat de caragana moale ("Caragana mollis"), lemnul câinesc ("Ligustrum vulgare"), sângerul ("Swida sanguinea"), soc ("Sambucus nigra"), măceș ("Rosa canina"), păducelul ("Crataegus monogyna"), porumbrelul ("Prunus spinosa") ș.a. În fâșiile silvice se găsește Muscăriță ("Muscari neglectum") Vegetația ierboasă Vegetația etajul inferior constituie asociațiile de mezoxerofite, xeromezofite cu predominarea plantelor ierboase xerofite perene, adaptate la condiții de semiariditate. Ca familii predomină gramineele, ciperaceele, fabaceele. Ierbaceele din familia linaceelor sunt reprezentate de: in galben ("Linum flavum") in linearifoliu ("Linum
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
negundo"). Etajul arbuștilor este reprezentat de caragana moale ("Caragana mollis"), lemnul câinesc ("Ligustrum vulgare"), sângerul ("Swida sanguinea"), soc ("Sambucus nigra"), măceș ("Rosa canina"), păducelul ("Crataegus monogyna"), porumbrelul ("Prunus spinosa") ș.a. În fâșiile silvice se găsește Muscăriță ("Muscari neglectum") Vegetația ierboasă Vegetația etajul inferior constituie asociațiile de mezoxerofite, xeromezofite cu predominarea plantelor ierboase xerofite perene, adaptate la condiții de semiariditate. Ca familii predomină gramineele, ciperaceele, fabaceele. Ierbaceele din familia linaceelor sunt reprezentate de: in galben ("Linum flavum") in linearifoliu ("Linum linearifolium"), ineață
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
deșerticolă ("Tragopogon desertorum") De asemena covorul vegetal este alcătuit din "Grindelia squarrosa", "Bromus japonicus", "Polygonum aviculare", "Cardaria draba", "Capsella bursapastoris", "Sisymbrium officinale", "Lepidium ruderale", "Polygonum aviculare", "Artemisia absinthium", "Cynodon dactylon", "Plantago major", "Coronilla varia", "Lotus corniculatus", "Daucus carora", "Achillea pannonica". Vegetația de luncă este formate din comunități de plante ierboase, preponderent mezofite. Multe specii străine invazive (majoritatea de origine americană) "Grindelia squarrosa", "Ambrosia artimisiifolia", "Xanthium albinum", "Abutilon theophrasti") s-au naturalizat intrând în componența fitocenozelor seminaturale, dezlocuind uneori speciile locale. Biomasa
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
secetos, aceste broaște se îngroapă în locurile mlăștinoase, dar fără apă, așteptând sezonul umed. Despre hrănire și comportament nu se cunosc multe informații. După fecundare, în lunile iunie și iulie, o femela depune circa 20 de ouă mici, pigmentate, printre vegetația acvatică, la o adâncime mică a apei. Mormolocii posedă o înotătoare caudală scurtă. Metamorfoza are loc în luna decembrie.
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
un altar pentru idol și l-a plasat cu fața către sud, spre Sri Lanka. De atunci insula a fost cunoscută sub numele de "Srirangam". Locația în care a fost plasat idolul Ranganatha a fost mai târziu părăsită și acoperită de vegetație. Un rege din dinastia Chola (300 î.Hr-1279 d.Hr) a găsit idolul în timp ce urmărea un papagal prin junglă. Acesta a înălțat un templu pe acel loc pentru a adăposti idolul. Conform surselor istorice acest eveniment ar fi avut loc
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
secolului al 20-lea. Mascarea este una dintre cele mai comune stiluri de artă din Igboland și este legat puternic cu muzica tradițională Igbo. O mască poate fi făcută din lemn sau material textil, împreună cu alte materiale, inclusiv fier și [[vegetație]]. Există mai multe stiluri de dans Igbo, dar, poate, igbo de dans este cel mai bine cunoscut pentru trupele sale de dans Atilogwu . Aceste spectacole includ cascadorii acrobatice, cum ar fi lovituri și cartwheels înalte, cu fiecare ritm din instrumentele
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
de Curbură; ce conservă habitate naturale de tip: "Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și protejază o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru regiunea Munteniei. La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
spate; abdomenul alb-murdar. Pielea este subțire și lasă să se vadă în regiunea dorsală și codală segmentele mușculare. Mustățile sunt de culoare castanie sau neagră. Somnul pitic preferă apele limpezi, puțin adânci, liniștite, cu fundul moale sau nisipos, bogate în vegetație, trăind în grupuri. Iarna și-o petrece îngropat în adânc, încetând a se mai hrăni. Somnul pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În martie-mai, femela depune 2000-4000 icre pe vegetația apei sau în gropițe săpate în nisip sau mâl, care sunt păzite după fecundare de mascul. Puii ieșiți din ou sunt îndrumați de mascul. Are valoare economică redusă. Carnea somnului pitic este bună și poate fi consumată. Distrugând icrele și
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
și se întinde pe o suprafață de 219 hectare. Situl reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
hectare. Situl reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 25.903 hectare. Situl include rezervatia naturală Cotul Turzunului, o zonă umedă (mlaștini turboase eutrofe dezvoltate pe strate de nisipuri și bogată în vegetație) aflată în lunca Oltului, care adăpostește și asigură condiții de cuibărire, hrana și viețuire pentru mai multe specii de păsări aflate pe traseul transilvan, în migrația lor prin Europa. Aria naturală reprezintă o zonă (râuri, lacuri, păduri de foioase, păduri
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conserva o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice enumerate
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Țiparul sau chișcarul ("Misgurnus fossilis") este un pește dulcicol, bentonic, din familia cobitide ("Cobitidae") ordinul cipriniformelor ("Cypriniformes"), din apele stătătoare sau lent curgătoare, cu funduri mâloase și cu vegetație. Trăiește, de obicei, pe fund, îngropându-se deseori în acesta. Este răspândit în Europa și Asia: Europa centrală și sud-estică; iar spre răsărit, până la Volga. În România, este frecvent întâlnit începând din delta Dunării până în munți: Bistrița, afluenții Siretului; în
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
și se întinde pe o suprafață de 1.627 hectare. Situl include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor (lac populat cu știucă, un pește ce aparține subspeciei teleosteanilor), Stufărișurile de la Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Transilvaniei (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), reprezintă o zonă naturală
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
prezintă o arie naturală cu nouă tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
subpanonice, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află câteva specii avifaunistice enumerate în
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
fi văzut în moschei și în alte locuri importante, dar și pe steagul Arabiei Saudite. Despre această culoare, se spune că a fost culoarea preferată a profetului Muhammad, care purta o robă și un turban verzi, în același timp simbolizând vegetația și viața (putere în deșertul uscat). Se pare că această culoare, după moartea lui Muhammad, poate fi purtată doar de califi la turbane. Totodată, în Coran (Sura 18:31) este menționat faptul că locuitorii Paradisului vor purta costume din mătase
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]