145,175 matches
-
Lancki, de către fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada sudul Livoniei cu o armată de circa 80.000 de oameni. El a obligat părțile aflate în concurență în Livonia să se reconcilieze la tabăra sa de la Pozvol în septembrie 1557. Acolo, au semnat Tratatul de la Pozvol, prin care se stabilea o alianță reciprocă atât defensivă cât și ofensivă, împotriva Rusiei, și care a provocat declanșarea Războiului Livonian. Ivan al IV-lea considera cererea de protecție din partea Uniunii Polono-Lituaniene în conformitate cu ca fiind
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Na troskách vyrastá život", 1945). După mai multe documentare în care erau exprimate opiniile Partidului Comunist, căruia i s-a alăturat, Kádár s-a mutat la Praga în 1947 și a revenit temporar la Bratislava cu scopul de a realiza acolo primul său film artistic "Kathy" ("Katka", 1950). Începând din 1952, el a regizat toate filmele sale cehoslovace, împreună cu Elmar Klos, doar la Praga, cu excepția proiectelor lor cehoslovace "Moartea se numește Engelchen" (în , în , 1963), "Magazinul de pe strada mare" ("Obchod na
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
anexa Klaipėda și o mare parte a vestului Lituaniei. La o săptămână după ce Lituania a acceptat ultimatumul polonez, Germania a prezentat un cu unsprezece puncte în care cerea libertate de acțiune pentru activiștii pro-germani din regiune și reducerea influenței lituaniene acolo. Aceste puncte erau formulate într-o manieră deliberat vagă, care avea să permită Germaniei să acuze Lituania că le încalcă. Lituania a ales să amâne abordarea problemei, în speranța că situația internațională se va ameliora. Între timp, ea spera și
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
livra 86% din importuri. Germania și Uniunea Sovietică au convenit în același an asupra Pactului Ribbentrop-Molotov, împărțindu-și Europa de Est în sfere de influență. La început, cum era și firesc, Lituania a intrat în sfera Germaniei. Naziștii au mers până într-acolo încât să propună o alianță militară germano-lituaniană împotriva Poloniei, promițând retrocedarea , dar Lituania a ținut la politica sa strictă de neutralitate.
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
haine și bani, mai întâi la Lobor-Grad și apoi la alt lagăr aflat la Gornja Rijeka, ambele la nord de Zagreb. Echipa ei i-a ajutat și pe membrii la , oferind provizii de drum pentru muncitorii din trenurile ce opreau acolo în drum spre locurile de muncă forțată din Germania - unii dintre acești bărbați, femei și copii se întorceau la Zagreb după ce erau opriți la Maribor și Linz și nu erau lăsați să plece mai departe din cauză că erau bolnavi - ei erau
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
a vizitat Nida când se afla în vacanță la în apropiere și s-a hotărât să își construiască o casă de vacanță pe un deal deasupra lagunei, casă botezată de localnici "coliba unchiului Tom" ("Onkel Toms Hütte"). El a petrecut acolo împreună cu familia sa verile din anii 1930-1932, unde a scris câteva părți din romanul ' ("Joseph und seine Brüder"). Amenințat de naziști, Mann a părăsit Germania după ce Hitler ' în 1933 și nu s-a mai întors la Nida. După ce regiunea Klaipėda
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
se află în proprietatea unor persoane care au primit autorizații de construcție de la funcționari publici corupți. Cererile de demolare se bazează pe faptul că acest cordon se află într-un sit UNESCO și că singurele construcții ce pot fi permise acolo sunt colibele de pescuit. Cel mai mare oraș din cordonul litoral este din Lituania, stațiune turistică foarte populară, frecventată mai ales de turiști lituanieni și germani. Pe țărmul nordic se află numeroase plaje pentru turiști. Duna de nisip Parnidis împinsă
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Oamenii de știință au estimat că persoanele care urcă sau coboară pe versanții abrupți ai acestei dune mută tone de nisip, astfel că amatorii sunt lăsați să urce doar pe potecile desemnate. Există și un ceas solar de granit construit acolo. El are un stâlp de piatră de 13,8 m înălțime și care cântărește 36 de tone. Chiar lângă el se află trepte mici acoperite cu lespezi de granit, gravate cu marcaje pentru ore și jumătăți de oră, precum și cu
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în grupuri mai mici, în zonele umede ale pădurilor conifere sub molizi și mai rar în cele foioase, acolo mai ales sub fagi precum pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de lămâie, devenind după ore roșu și cu
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
de către fratele său, Franz. În 1882, a preluat direcția Teatrului Residenz din Hannover, unde a lucrat și ca prim-regizor, apoi s-a mutat la Dresden ca șef de birou al fratelui său care era director al Teatrului Residenz de acolo, de asemenea ca regizor si actor. Scurt timp după aceea a plecat la Berlin, unde a condus Teatrul de operetă Walhalla. După aceea a revenit la Viena unde a devenit directorul artistic al Teatrului Carl (Carltheater) din Leopoldstadt. În anul
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
din Rotonda Vieneză (Wiener Rotunde) Începând din 1894, Steiner a închiriat cu 26,000 guldeni, pe zece ani, aria Kaiserwiese cu așa-numita „Grădină engleză”, la intrarea în Praterul vienez , de la compania engleză The Assets Realisation Co. și a amenajat acolo, cu concursul arhitectului Oskar Marmorek și a pictorului Ferdinand Moser, parcul de distracții „Veneția la Viena” (Venedig in Wien), care s-a deschis pentru public în 1895. Modelul acestei antreprize a fost extravaganta expoziție „Venice in London” al lui Imre
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
flotei navale de la Misenum în anul 79 d.Hr., la momentul erupției vulcanului Vezuviu, vizibil la sud peste Golful Napoli. Văzând începerea erupției, Pliniu a plecat să o vadă mai de aproape și să realizeze o salvare a celor de acolo, dar a fost ucis. Relatarea morții sale a fost realizată de nepotul său Plinius cel Tânăr, care locuia și el în acea vreme la Misenum. Biserica Sfântului Sossius se află aici. Se spune că Misenum ar fi locul de naștere
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
religios, cultural și social. La începutul secolului I d.Hr. s-au bucurat evreii din orașul Nehardea și de autonomie politică. Sub stăpânirea partă, și apoi cea a Sasanizilor, a înflorit activitatea centrelor de învățământ iudaic din Babilonia. Învățații evrei de acolo -numiți „amoraim” - între veacul al III-lea și al V-lea s-au trudit la redactarea uneia din creațiile centrale ale civilizației evreilor, și carte de căpătâi a iudaismului - Talmudul babilonian, care a însumat polemicile si dezbaterile asupra legii - halaha
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
de picioare mai spre nord față de Muntele Templului, traducerea lui Whiston ascunde existența lor, cu toate că există zece referințe în Iosephus la aceste poduri. Înaintea Primului Război Iudeo-Roman, Antonia a adăpostit o parte a garnizoanei romane din Ierusalim. Romanii au depozitat acolo veșmintele marelui preot. În timpul apărării Templului lui Irod, se presupune că războinicii evrei au demolat Turnul Antonia. Iosephus precizează că evreii nu au avut nici o șansă de a distruge un imens fort roman cu ziduri groase de 60 de picioare
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
bun film străin. Acțiunea filmului se petrece la Gdańsk în 1980. Greva muncitorilor de pe șantierul naval continuă, iar un rol important îl are activistul grevist Maciej Tomczyk (interpretat de Jerzy Radziwiłowicz). Directorul adjunct al Radiodifuziunii Poloneze (Janusz Gajos) îl trimite acolo pe redactorul radiofonic Winkel (Marian Opania) pentru a strânge informații compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este întâmpinat la Gdańsk de un reprezentant al autorităților pe nume Badecki (Franciszek Trzeciak), care înțelege importanța sarcinii sale. Winkel nu reușește să intre în curtea
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
spre nord, spre așezarea de coastă Kilwa. În iulie 1505 a trimis 8 vase să atace și să cucerească orașul-port cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru amenajări portuare pe care le oferea, putând să ancoreze acolo vase de până la 500 de tone, portughezii au hotărât să construiască un fort. Pentru acest scop au fost lăsați acolo căpitanul Pêro Ferreira și un echipaj format din 80 de soldați. În august 1505 portughezii au sosit la Mombasa,un
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru amenajări portuare pe care le oferea, putând să ancoreze acolo vase de până la 500 de tone, portughezii au hotărât să construiască un fort. Pentru acest scop au fost lăsați acolo căpitanul Pêro Ferreira și un echipaj format din 80 de soldați. În august 1505 portughezii au sosit la Mombasa,un oraș de coastă situat mai spre nord. Așezarea, cu o populație de circa 10000 locuitori, a fost cucerită după o
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
construirea fortului St. Angelo din Cannanore, lăsat în grija căpitanului Lourenço de Brito, cu 150 de oameni și două corăbii. Francisco de Almeida a ajuns apoi în Cochin, în data de 31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în Cochin și a
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
din clinică, prin pensionare, doctorul Gheorghe M. Grigoriu rămâne în sufletul celor care l-au cunoscut și îl prețuiesc (bolnavi, colaboratori, cursanți etc.) un senior al profesiei prin pregătirea deosebită, știința măsurii și finețea spiritului. Între 1959-1976, cât a lucrat acolo în calitate de medic specialist hematolog, dar și de cercetător, a acordat asistență medicală prin serviciul de consultații al Centrului și a contribuit la standardizarea metodelor de investigație (sideremie, hemosiderină medulară și urinară, citologie medulo-sanguină etc.). În anul 1965, a fost numit
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
astăzi stațiunea Pamporovo aparținea în anii '30 ai secolului al XX-lea unui proprietar de turme de vite pe nume Raicio. El folosea acele pământuri întinse ca pășuni pentru cirezi mari de vite și pentru turme de oi. Raicio sosea acolo o dată pe an, la sfârșitul verii și începutul toamnei, pentru a asista la strângerea animalelor și la cositul fânului. Fânul era încărcat pe spinarea măgarilor și coborât la cea mai apropiată gară unde umplea un tren întreg. Localnicii îi spuneau
Pamporovo () [Corola-website/Science/335927_a_337256]
-
aflată la poalele piscului Ruen. După ce a acceptat viața de călugăr, a părăsit mănăstirea pentru a-și continua traiul în singurătate și rugăciune. Sfântul Ioan de Rila a trăit în izolare în diferite locuri, înainte de a merge în munții Rila. Acolo și-a petrecut restul vieții sale în rugăciune într-o grotă sărăcăcioasă și lipsită de confort. Potrivit legendei, Sfântul Ioan de Rila ar fi săvârșit numeroase minuni cu scopul de a-i ajuta pe oameni. Aceste miracole i-au adus
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
puteri miraculoase, au fost transferate la Sofia în timpul domniei țarului Petru I (927-969). După ce regele maghiar Béla al III-lea a cucerit Sofia în 1183, moaștele Sf. Ioan de Rila au fost trimise în capitala Ungariei Esztergom și au rămas acolo timp de patru ani înainte de a fi readuse la Sofia în 1187. În 1194, țarul bulgar Ioan Asan I a poruncit ca moaștele să fie mutate în capitala sa, Veliko Tărnovo. După cucerirea orașului de către turci în 1393, ele au
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
oilor, este o specie de ciuperci comestibile de "basidiomycete" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie. Aceasta ciupercă a fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale "Observationes
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
partea medială a articulației. Are forma unui evantai sau a unei lame triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian al articulației talocrurale. Își are originea superior pe marginile și pe vârful maleolei mediale a tibiei și de acolo se răspândește în evantai în jos la oasele tarsiene posterioare (talus, calcaneu, navicular). În constituția lui intră două straturi: superficial (ligamentul deltoidian propriu-zis) și profund. I se descriu patru părți sau fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior. Scripetele
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Sileziei a fost anexată de Regatul Prusiei în Războiul de Succesiune Austriac, după 1740, restul teritoriului Sileziei aflat încă sub controlul Monarhiei Habsburgice a devenit cunoscut ca Silezia Austriacă, cu capitala la Troppau (1742-1918). Congresul de la Troppau a avut loc acolo în perioada 27 octombrie - 17 decembrie 1820. Potrivit recensământului austriac din 1910, orașul avea 30.762 de locuitori, din care 29.587 locuiau permanent aici. În ceea ce privește limba maternă, recensământul a arătat că 27.240 de persoane (92%) erau vorbitori de
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]