145,920 matches
-
Studenților și a Tinerilor USC. Comsomoliștii din Comrat (precum și secretarul CC M.Bolgar) au reprezentat Găgăuzia în cadrul Parlamentului tinerilor din RM. Secretariat : Cahul - cel mai mare oraș din Sudul țării. Comitetul raional Cahul se evidențiază tradițional printre cele mai active Comitete din Sudul republicii. Cele mai representative activitțăi - acțiunea “Cunoașterea este putere”, deplasări la concerte muzicale. Secretariat : În ultimul an acest comitet se evidențiază printr-o activitate sporită. Cel mai representative acțiuni: TVC și roc-concert “Live Aid”, acțiuni ecologice. Secretariat : Formată
Uniunea Tineretului Comunist din Moldova () [Corola-website/Science/315182_a_316511]
-
Secretariat : Cahul - cel mai mare oraș din Sudul țării. Comitetul raional Cahul se evidențiază tradițional printre cele mai active Comitete din Sudul republicii. Cele mai representative activitțăi - acțiunea “Cunoașterea este putere”, deplasări la concerte muzicale. Secretariat : În ultimul an acest comitet se evidențiază printr-o activitate sporită. Cel mai representative acțiuni: TVC și roc-concert “Live Aid”, acțiuni ecologice. Secretariat : Formată în 2004, în urma Congresului UTCM. Componentă: A lucrat în acest format pînă la sfîrșitul anului 2006. În vara anului 2007 membrii
Uniunea Tineretului Comunist din Moldova () [Corola-website/Science/315182_a_316511]
-
se evidențiază printr-o activitate sporită. Cel mai representative acțiuni: TVC și roc-concert “Live Aid”, acțiuni ecologice. Secretariat : Formată în 2004, în urma Congresului UTCM. Componentă: A lucrat în acest format pînă la sfîrșitul anului 2006. În vara anului 2007 membrii comitetului organizatoric V.Draguțan, V.Colesnic, O.Timoșenco propun o nouă componentă a comisiei ideologice. Aceasta este aprobată în cadrul Plenului CC UTCM și lucrează pînă astăzi : Formată în primăvara anului 2006 de către secretarul CC M.Eriomin. Prima componentă: A funcționat pînă
Uniunea Tineretului Comunist din Moldova () [Corola-website/Science/315182_a_316511]
-
ecliptică. Când fost descoperit, la 26 martie 1971, de către astronomii americani C. J. van Houten, I. van Houten-Groeneveld și T. Gehrels de la Observatorul Palomar, aceștia l-au numit simplu 9495. În anul 2000, an care a fost declarat „anul Eminescu”, președinta Comitetului Național Român de Astronomie, Magda Stavinschi, a anunțat că Uniunea Astronomică Internațională (IAU) i-a atribuit asteroidului 9495 numele lui Mihai Eminescu.
9495 Eminescu () [Corola-website/Science/315203_a_316532]
-
de Standardizare (ISO) referitor la modul de prezentare a referințelor bibliografice în documente de orice fel, inclusiv documentele electronice. Standardul precizează elementele care trebuie incluse în referințele bibliografice și ordinea în care trebuie prezentate aceste elemente. a fost elaborat de comitetul tehnic ISO/TC 46 (Informație și documentare), subcomitetul SC9. ISO 690 se referă la toate materialele publicate, indiferent dacă sunt tipărite sau prezentate în altă formă. Standardul nu se referă la materiale nepublicate sau la manuscrise. Standardul a fost descris
ISO 690 () [Corola-website/Science/315211_a_316540]
-
1986 ("My Father Bleeds History") și al doilea în 1991 ("And Here My Troubles Began"). Munca la romanul grafic a durat, în total, treisprezece ani. În 1992 acesta a primit Premiul Special Pulitzer. The New York Times scrie, în legătură cu acordarea premiului, că „Membrii comitetului Pulitzer ... consideră că descrierea făcută de autor Germaniei naziste este greu de clasificat”. Cartea alternează planul vieții contemporane a lui Art (autorul), Vladek (tatăl său) și a apropiaților lor în cartierul Rego Park din New York, cu planul poveștilor lui Vladek
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
Electoratul era alcătuit, în principal, din avocați, profesori, funcționari, comercianți, medici, proprietari mici și mijlocii de averi imobiliare și mobiliare, țărănime înstărită. Structura internă a partidului era formată din organizații de cluburi regionale cu un număr diferit de membri, cu comitete ale căror sedii se aflau în orașele reședință de județ, și un club central la București. Conducerea partidului era asigurată de un Comitet Executiv. Disciplina era mai puțin fermă decât aceea din Partidul Conservator sau cel Liberal, organizațiile locale având
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
internă a partidului era formată din organizații de cluburi regionale cu un număr diferit de membri, cu comitete ale căror sedii se aflau în orașele reședință de județ, și un club central la București. Conducerea partidului era asigurată de un Comitet Executiv. Disciplina era mai puțin fermă decât aceea din Partidul Conservator sau cel Liberal, organizațiile locale având o mare autonomie. În istoria politică și social economică a țării se poate spune pe bună dreptate că marea răscoală a țăranilor din
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
Conservator, P.P. Carp iniția, la începutul anului 1908, câteva demersuri spre a-l marginaliza și a-l îndepărta în felul acesta de puterea decizională din cadrul partidului Astfel, în 9 ianuarie 1908, el convocă membrii conducerii conservatoare în vederea alegerii unui nou comitet al Clubului conservator, știind că Take Ionescu nu se afla în țară. În ciuda solicitărilor telegrafice venite din partea acestuia din urmă de a amâna întrunirea pentru o dată ulterioară, P.P. Carp, la data stabilită, procedează la schimbarea componenței conducerii conservatoare astfel încât acum
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
Ionescu nu se afla în țară. În ciuda solicitărilor telegrafice venite din partea acestuia din urmă de a amâna întrunirea pentru o dată ulterioară, P.P. Carp, la data stabilită, procedează la schimbarea componenței conducerii conservatoare astfel încât acum, din cei 20 de membri ai comitetului, doar doi erau takiști. "deși în aparență e un partid nou, totuși Partidul Conservator Democrat de sub șefia d-lui Take Ionescu nu este decât vechiul Partid Conservator, alcătuit de marele și nemuritorul Lascăr Catargiu, ... în forma lui modernă evolutivă,mărit
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
93 români (2.58%), 23 evrei (0.64%), 6 bulgari și 1 polonez. În sat a funcționat un spital de stat . În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 14 săteni, 5 dintre ei fiind condamnați la închisoare de
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. În perioada interbelică, orășelul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară din 1921, au rămas 75 de familii fără pământ. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
bucală la Facultatea de Stomatologie din Cluj (1949) și ca medic șef de secție la Policlinica I din Cluj. În 1924 a fost redactorul primei reviste stomatologice din România: "Revista Stomatologică - "Fogovorsi Szemle"" (împreună cu J. Aleman). A fost membru în Comitetul de Redacție al următoarelor reviste de specialitate:
Zoltán Vass () [Corola-website/Science/318528_a_319857]
-
locuitori din sat, 882 erau ucraineni (94.13%), 42 români (4.48%), 10 ruși (1.07%), 2 bulgari și 1 polonez. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 12 săteni. În 1935, 15 țărani s-au aflat pe lista întocmită de poliție cu
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
602 ucraineni (24.40%), 126 români (5.11%), 8 evrei, 3 armeni și 1 găgăuz. Aici a existat o stațiune maritimă. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 62 săteni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
913 locuitori din sat, 1.105 erau români (57.76%), 597 ruși (31.21%), 197 germani (10.30%) și 14 evrei. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 13 săteni. În 1927, localnicul A. Ripcinski a fost arestat pentru distribuirea de manifeste comuniste
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
din sat, 1.316 erau români (89.10%), 83 ucraineni (5.62%), 60 ruși (4.06%), 15 evrei și 3 bulgari. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 164 săteni. În 1935, 15 țărani s-au aflat pe lista întocmită de poliție cu
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
12.34%), 396 ruși (8.92%), 16 evrei, 4 bulgari, 3 polonezi, 2 sârbi, 2 armeni, 1 german și 1 găgăuz. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În noaptea de 15/16 septembrie 1924, o bandă de agitatori bolșevici de 20-30 de persoane, în frunte cu Ivan Bejan
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
de bolșevicii din URSS. În noaptea de 15/16 septembrie 1924, o bandă de agitatori bolșevici de 20-30 de persoane, în frunte cu Ivan Bejan (Kolțov), a preluat conducerea în satul Achmanghit, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Numărul insurgenților din sat era de aproximativ 150 de persoane. Comandantul postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde a strâns un grup de 40 de voluntari
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
din localitate. În august 1944, după revenirea administrației sovietice, obține primul carnet de muncă. A fost pontator în oficiul Comisariatului Popular pentru colectarea alimentelor. În octombrie 1944 a devenit membru uniunii tineretului comunist (comsomol) și a devenit secretar tehnic al comitetului raional Nisporeni al partidului comunist (bolșevic), apoi - instructor al comitetului raional al comsomolului. În același timp, învăța la școala serală a tineretului muncitor. În perioada 1953-1956, a studiat la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
primul carnet de muncă. A fost pontator în oficiul Comisariatului Popular pentru colectarea alimentelor. În octombrie 1944 a devenit membru uniunii tineretului comunist (comsomol) și a devenit secretar tehnic al comitetului raional Nisporeni al partidului comunist (bolșevic), apoi - instructor al comitetului raional al comsomolului. În același timp, învăța la școala serală a tineretului muncitor. În perioada 1953-1956, a studiat la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
comitetului raional Nisporeni al partidului comunist (bolșevic), apoi - instructor al comitetului raional al comsomolului. În același timp, învăța la școala serală a tineretului muncitor. În perioada 1953-1956, a studiat la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din Moscova . În 1948 a devenit membru partidului comunist al Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
studiat la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din Moscova . În 1948 a devenit membru partidului comunist al Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
de pe lîngă comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din Moscova . În 1948 a devenit membru partidului comunist al Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii de stat din Moldova. A fost apoi transferat în secția
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
redactor-șef al editurii de stat din Moldova. A fost apoi transferat în secția propagandă și agitație a CC al partidului comunist din Moldova, unde s-a ocupat de presă. Din iunie 1957 pînă în iunie 1961 e președinte al comitetului radiodifuziune și televiziune de pe lîngă consiliul de miniștri al RSS Moldovenești. A fost membru al CC al Partidului Comunist din Moldova, apoi transferat în aparatul CC al PCUS. Din 1963 pînă în 1968 e corespondent al ziarului “Pravda” în România
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]