151,683 matches
-
să conceapă politici de diferențiere și de segmentare, să alimenteze din ce În ce mai consistent frenezia cererii, să producă mereu mai mult, cu aport de nou și original. Criza este trăită la nivelul organizațiilor producătoare iar depășirea ei aduce schimbare atăt la nivelul resursei umane, al produsului și promovării acestuia, cât și la nivelul consumatorului. Consumatorul are la rândul său de rezolvat conflictul Între nevoia lui de apartenență și identificare și nevoia lui de unicitate și diferențiere, Între nevoia de exprimare prin trăsături intrinseci
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
a procesului de Învățare organizațională. T.C. Pauchant și I.I. Mitroff (2002, 68) delimitează, de asemenea, ca strategii de abordare a crizelor Învățarea și schimbarea profundă. Organizațiile trebuie să dedice atenție deosebită și indicatorilor nonfinanciari legați de sănătate, siguranță, nevoi ale resursei umane, impact global. 5.2. Rolul motivației În modelarea comportamentelor consumatorului 5.2.1. Motivația de consum Recunoscută ca „motor al personalității" (G. Allport, 1997), ca acea parte a comportamentului ce determină punerea și menținerea În relație a „sistemului viu
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și servicii și comportamentul lui de consumator. Pentru societatea contemporană, În care progresul tehnico științific tinde În multe domenii să Înlocuiască producătorul-om cu producătorul-mașină, devine foarte importantă și semnificativă studierea comportamentului de consum, cu atât mai mult cu cât resursele rare cu Întrebuințări alternative pe care societatea umană le are la dispoziție impun producerea, numai a acelor bunuri și servicii care satisfac nevoile În cantitățile necesare. De aceea, cunoașterea și explicarea comportamentului de consum și cumpărare a devenit o necesitate
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de textile și confecții. Se poate constata o deschidere a cercetătorilor În domeniul marketingului către formularea unor ipoteze legate de tipuri de personalitate și comportamente de consum, extinzând astfel, investigațiile clasice bazate pe categorii de consumatori delimitate În funcție de vârstă, sex, resurse financiare. Paradoxul generat de trebuința individului de a se afirma În același timp ca individualitate unică și exemplar de serie devine din ce În ce mai dificil de armonizat, de soluționat. Deși fiecare individ dorește să Își consolideze sentimentul apartenenței la un grup național
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Însă, pe de altă parte, se prefigurează o tendință de creștere a consumatorilor problematici (dependenți). Structura de prevenire a consumului de droguri din România, aflată În plin proces de dezvoltare și integrare, poate fi considerată ca un factor protectiv, o resursă profesională eficientă pe termen mediu, care necesită În continuare diversificarea metodelor și formelor de lucru, crearea unei baze de date (gen EDDRA) și a unei structuri de evaluare a activităților antidrog. Pe baza acestor realități și a datelor prezentate mai
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
la pacienții schizofreni, care explică și un indice crescut de cronicizare este asocierea comorbidă cu alcoolul. Consumarea cocainei este mai răspândită În SUA decât În Europa. Această informație bine cunoscută În populația generală, reflectă disponibilitatea drogului pe de o parte, resursele financiare care stau la dispoziția acestei populații de toxicomani, pe de altă parte. Conform lui Drake (1990) consumarea halucinogenelor este mare În SUA și mai scăzută În Europa. De asemenea, schizofrenii ar consuma cantități mai mari de canabis, de opiacee
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
proces socialcultural Cultură și dezvoltare: perspectiva antropologiei culturale Liviu Chelcea Dezvoltare socială și legitimitatea politicilor sociale Mălina Voicu Dezvoltare socială „Neconvențională”: Despre capitalul social Bogdan Voicu Dezvoltare socială prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor sociale Adrian Dan Lideri, participanți și pasivi: resurse individuale pentru participare comunitară Adrian Hatos Partea IV. Dezvoltarea socială sectorială Dezvoltarea sistemului de asistență socială: un proces istoric dificil Elena Zamfir Perspective ale dezvoltării sistemului de servicii de asistență socială Daniel Arpinte Implicarea serviciilor de sănătate în dezvoltarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și social-cultural. În ultimul timp se înregistrează și inițiative de complementare a deficitelor sau a eșecurilor serviciilor publice. Un exemplu este apariția unor asociații de vecinătate pentru a suplimenta asigurarea securității. Aceste sisteme au un avantaj: reduc costurile prin mobilizarea resurselor locale neplătite. Un alt exemplu este angrenarea în lucrări de interes public a beneficiarilor de ajutor social (venitul minim garantat) cu scopul principal de a compensa limitele resurselor bugetare. Inițial, problematica dezvoltării sociale a apărut în țările caracterizate de un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suplimenta asigurarea securității. Aceste sisteme au un avantaj: reduc costurile prin mobilizarea resurselor locale neplătite. Un alt exemplu este angrenarea în lucrări de interes public a beneficiarilor de ajutor social (venitul minim garantat) cu scopul principal de a compensa limitele resurselor bugetare. Inițial, problematica dezvoltării sociale a apărut în țările caracterizate de un decalaj de dezvoltare. Aceste țări - exemplul României la sfârșitul secolului al XIX-lea/începutul secolului XX sau al multor țări din America de Sud - nu sunt într-un proces „natural
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țările caracterizate de un decalaj de dezvoltare. Aceste țări - exemplul României la sfârșitul secolului al XIX-lea/începutul secolului XX sau al multor țări din America de Sud - nu sunt într-un proces „natural” de dezvoltare, dar, aflate la „marginea” Occidentului, au resurse și forțe interne capabile să proiecteze un proces de micșorare a declajului. În cazul decalajului, programele de dezvoltare au apărut din interior, liderii intelectuali și politici căutând să formuleze strategii și să organizeze acțiuni colective pentru realizarea acestora. În această
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de lichidare a decalajului de dezvoltare. Este exemplul de excepție al reformei promovate de Școala sociologică de la București (vezi capitolul 2). O cu totul altă situație este cea a țărilor subdezvoltate cronic - lumea a treia -, lipsite de oportunități și de resurse interne de angajare într-un proces de dezvoltare. Preocupările de dezvoltare internațională au apărut imediat după al doilea război mondial, în contextul decolonializării și al ajutorului internațional pentru dezvoltarea noilor țări. O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
majoritatea comunităților un deficit de oportunități de a se integra într-un proces global de dezvoltare. Complementar cu poziția marginală a economiilor în sistemul mondial al țărilor foste colonii se adaugă și sisteme politice corupte, orientate mai mult spre parazitarea resurselor interne, incapabile sau chiar neinteresate de a se angaja în programe de dezvoltare. Această situație creează paralizii, disperări colective, demoralizări. Este explicabil de ce multe programe ale Occcidentului adresate țărilor cronic subdezvoltate s-au centrat pe o abordare „de jos în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare. Această situație creează paralizii, disperări colective, demoralizări. Este explicabil de ce multe programe ale Occcidentului adresate țărilor cronic subdezvoltate s-au centrat pe o abordare „de jos în sus”: sprijinirea comunităților locale în scopul de a se dezvolta prin mobilizarea resurselor interne. Această strategie conține tacit un pesimism cronic. Ea nu are în vedere nici „așteptarea” ca economia de piață națională, integrată în economia mondială, să reprezinte o sursă sigură a dezvoltării și nici reforme structurale „de sus în jos”. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sistemului politic corupt și frământat de conflicte interne de a promova o strategie coerentă și susținută de reformă de dezvoltare. Se mizează pe posibilitatea motivării comunităților locale de a stimula voința de a face eforturi de dezvoltare și mobilizare a resurselor interne, oricât de modeste ar fi ele, complementate cu un suport financiar extern. Instrumentele esențiale ale acestei strategii sunt crearea unei coeziuni comunitare și cristalizarea capacității de cooperare. Nu este întâmplător că în centrul acestei strategii stă conceptul de capital
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apărut o preocupare pentru ceea ce s-a numit mai ales sub forma „dezvoltării sociale a organizațiilor” (Zamfir, 1980). Prin explozia în complexitate a organizațiilor (infuzia unei tehnologii complexe, schimbări rapide în tehnicile manageriale), la care s-a adăugat importanța utilizării resurselor umane, s-a cristalizat ideea unei strategii de dezvoltare socială. Din științele sociale (psihologie socială, sociologie, psihologie) s-a cristalizat un model de organizare socială a organizațiilor care să asigure performanțe ridicate: motivație a performanței, diminuare a conflictelor, inovativitate. Implementarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
predictibile a generat preocuparea pentru dezvoltarea strategică. Organizațiile economice, sub presiunea competiției, au fost primele organizații care și-au pus problema orientării strategice. Reforma statului. În anii ’60-’70 statul bunăstării a cunoscut o dezvoltare expozivă. Pe măsură ce tot mai multe resurse bugetare se investeau în programe sociale, noi probleme sociale apăreau. Cursa „noi programe sociale/nevoia de noi resurse bugetare” a generat o criză financiară a statului bunăstării. În acest context, politica social-democrată, dominantă în anii ’60-’70, a fost înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au pus problema orientării strategice. Reforma statului. În anii ’60-’70 statul bunăstării a cunoscut o dezvoltare expozivă. Pe măsură ce tot mai multe resurse bugetare se investeau în programe sociale, noi probleme sociale apăreau. Cursa „noi programe sociale/nevoia de noi resurse bugetare” a generat o criză financiară a statului bunăstării. În acest context, politica social-democrată, dominantă în anii ’60-’70, a fost înlocuită violent cu o politică neoliberală. Dacă programul social-democrat cerea mai mult stat, politica neoliberală cerea mai puțin stat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială. În centrul reformei statului stau două tendințe de schimbare: trecerea de la administrarea prin aplicarea legislației la administrarea pe programe, cuplată cu descentralizarea. Autonomia administrației locale și activizarea sa în analiza propriilor probleme și dezvoltarea unor programe, inclusiv prin mobilizarea resurselor locale, au dus la un nou mod de administrare. Guvernul a început să adopte tot mai mult finanțarea pe programe. Programele de soluționare a problemelor locale/naționale, dezvoltate de autoritățile locale/comunitățile locale/organizații economice sau nonprofit, sunt selectate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Român de Dezvoltare Socială (FRDS) a fost inițiat după o strategie elaborată de Banca Mondială. Fondul este orientat spre satele sărace. Obiectivul său a fost atât susținerea soluționării unor probleme sociale care nu poate fi realizată în acele comunități prin resurse bugetare proprii (lucrări de infrastructură, dezvoltarea unor activități generatoare de venit și de servicii sociale), cît și, în mod special, creșterea capacității de a dezvolta activități colective de soluționare a problemelor (capitalul social). Utilizarea instrumentului finanțării competiționale pe programe nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de integrare competitivă într-o lume modernă, agravată de discriminări importante. Există în toate societățile zone tradițional subdezvoltate; - Grupuri/societăți/zone aflate în criză/dificultate, din nou, populația de romi, familiile cu mulți copii, care prezintă un deficit grav de resurse financiare, zone lovite de crize economice (zone miniere: Valea Jiului, de exemplu); - Condiții naturale/sociale care afectează advers colectivitățile/condiția umană: catastrofele naturale, dar și riscul unor asemenea catastrofe (problema preîntâmpinării catastrofelor posibile); războaie, conflicte sociale majore - între grupuri etnice; boli
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
formulează soluții și se acționează pentru rezolvarea respectivei probleme. Centralitate Starea de manifest a unei probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală în cazul în care colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă socială sau, eventual, câteva probleme. Chiar dacă mai multe probleme sunt centrale, una tinde să fie prioritară. Teorema 1: De regulă, în poziția de centralitate este plasată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resemnare, frustrare, anxietate. Manifestă Problema socială, considerată de către colectivitate ca problemă, este asociată cu o atitudine activă: voința de acționa. Centralitate O stare a problemei sociale manifeste care este considerată a avea prioritate pentru a mobiliza atenția și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale După cum s-a văzut, o problemă socială se poate plasa pe diferite niveluri: potențială, latentă, manifestă, centrală. Problema socială cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o ideologie liberalistă, egalitatea nu este o valoare. Importanța competitivității economice diminuează importanța egalității sociale. Un caz special îl constituie apariția unor noi valori: de exemplu, în Uniunea Europeană, coeziunea socială și incluziunea socială. b) Realizabilitatea/ Oportunitatea soluționării respectivei probleme - apariția resurselor de soluționare a unei probleme sau apariția unor noi oportunități de acțiune face ca aceasta să devină manifestă. De exemplu, dezvoltarea capacităților de tratament medical face ca incidența bolilor tratabile să devină o problemă socială asumată. Dar și invers, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
incidența bolilor tratabile să devină o problemă socială asumată. Dar și invers, lipsa accesului la serviciile de asisență medicală la o serie de tratamente face ca bolile respective să fie ținute în latență. Prin apariția unor oportunități - noi tehnologii, creșterea resurselor financiare pentru dezvoltarea unor servicii -, respectiva problemă poate deveni manifestă sau chiar centrală. c) Creșterea tensiunilor asociate, explozii ale efectelor negative ale respectivei probleme sociale - de exemplu, explozii distructive sociale (revoluții, revolte, mișcări sindicale care nu pot fi soluționate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unei probleme sociale în poziția de centralitate împinge pe cea care ocupa această poziție în poziții inferioare. Această teoremă se bazează pe o anumită evidență empirică. Argumentul care o sprijină este următorul: o problemă de o importanță majoră mobilizează masiv resursele, trecând celelalte probleme în stadiile inferioare. Cu cât problema din centralitate este mai importantă, cu atât celelalte sunt trecute spre latență. Situațiile de urgență - război, catastrofe naturale - prezintă cazuri evidente. f) efortul de soluționare a problemei are rezultate nesatisfăcătoare - posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]