144,572 matches
-
200 de diferite opere și balete ale unor compozitori armeni, ruși și vest-europeni. Compania de teatru a prezentat spectacole în mai mult de 20 de țări, de exemplu în Rusia, Spania, Liban, SUA, Grecia, Germania. În 1956, teatrul a primit statutul de de Teatrul de Operă și Balet Național Academic . Teatrul a găzduit, de asemenea, concerte susținute de Charles Aznavour, Ian Anderson, John McLaughlin, Akvarium și mulți alții.
Opera din Erevan () [Corola-website/Science/336158_a_337487]
-
în 1933, s-a inspirat de la o persoană reală. Romanul îl avea în centrul său pe un țăran haiduc care îi jefuia pe cei bogați pentru a-i ajuta pe cei săraci. Cartea este considerată o capodoperă. Ea a dobândit statutul de basm. Olbracht a obținut cel mai înalt premiu literar al țării sale pentru această carte. În 1934, Olbracht a scris în colaborare scenariul pentru Marijka nevěrnice ("Marijka Necredincioasa"). În anul următor, el a publicat Hory o staletí ("Munți și
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
scris în araba literară. Deși inserează pe alocuri replici în dialect, pentru a genera un efect comic și a păstra autenticitatea dialogului, Hussein nu preferă această practică. Urmărind firul epic, cititorul devine părtaș la aventurile „băiatului”, care trece treptat de la statutul de „sheik”, datorat memorării Coranului la vârsta de 9 ani, la experiența oferită de Al-Azhar și la perioada post-universitate, în care ia contact și cu Occidentul. Impactul acestui roman reiese, în mod evident, din faptul că a fost tradus în
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
a fost nemulțumit de conținutul revistei "Graham's"; nu i-au plăcut în mod particular „imaginile demne de dispreț, ilustrațiile de modă, muzica și poveștile de dragoste” pentru care era cunoscută revista. Graham, cu toate acestea, a fost conștient de statutul lui Poe ca scriitor și critic și era sigur că el va crește popularitatea revistei. El l-a prezentat astfel pe noul său redactor în paginile revistei: "Dl. POE este prea bine cunoscut în lumea literară pentru a avea nevoie
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
1844. La scurt timp după semnarea acestui contract, Darley i-a ilustrat lui Poe povestirea „Cărăbușul de aur”. Pe 25 februarie 1843 a fost făcut un alt anunț pentru "The Stylus", care a ocupat o pagină întreagă. Anunțul a subliniat statutul de poet al lui Poe și a inclus prima imagine publicată a lui Poe; Poe a scris despre ea: „eu sunt destul de urât, Dumnezeu știe, dar nici "chiar" așa”. Într-o scrisoare către James Russell Lowell din data de 30
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
cele șase mari universități naționale italiene, împreună cu cele din Bologna, Padova, Torino, Napoli și Pavia. Odată cu apariția Legii nr. 168 din 9 mai 1989 a fost recunoscută autonomia universitară (autonomie legislativă, administrativă, financiară și educațională), Universitatea din Pisa adoptând propriul statut și regulamentele sale interioare. Universitatea din Pisa este formată din 11 facultăți și 57 de departamente. Facultățile oferă cursuri din următoarele domenii de studiu: Studiile pentru doctorat sunt de obicei organizate de către departamente. Cursurile sunt predate, în cea mai mare
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
total cu trecutul Dublei Monarhii și care a adoptat principiile wilsoniene. Având ca obiective păstrarea integrității teritoriale a Ungariei - cel puțin până când Conferința de Pace de la Paris ar fi adus decizii definitive în materie de teritorii precum și obținerea unui nou statut diplomatic, guvernul de la Budapesta a luat contact cu comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cumpănă pentru statul român Puterile Antantei au dat asigurări că în esență politica lor față de România nu s-a schimbat, ceea ce a făcut ulterior obiectul unor schimburi de opinii contradictorii. Chestiunile ridicate mai târziu nu s-au referit atât la statutul de aliat al României, cât au privit conținutul respectivului tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul diplomatic al României, care reintrase în război la 10 noiembrie. La 15 ianuarie 1919 însă, Franța în acord cu ceilalți aliați a recunoscut statutul de aliat al acesteia, anunțând însă că tratatul din 1916 va constitui doar o bază de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul diplomatic al României, care reintrase în război la 10 noiembrie. La 15 ianuarie 1919 însă, Franța în acord cu ceilalți aliați a recunoscut statutul de aliat al acesteia, anunțând însă că tratatul din 1916 va constitui doar o bază de discuție la Conferința de Pace. În luna decembrie 1918 unirea Transilvaniei cu România a fost deja proclamată, dar acest act nu ar fi fost
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Budapesta a funcționat o misiune militară franceză cu menirea de a supraveghea aplicarea Convenției de Armistițiu. Conducerea acesteia a fost încredințată locotenent-colonelului Fernand Vix. După o scurtă perioadă, Guvernul de la Paris a realizat imperfecțiunile textului semnat, ceea ce a determinat un statut de provizorat al acestuia. Înlocuirea sa efectivă va fi luată în considerare însă doar începând cu 26 februarie 1919, când negociatorii Conferinței de Pace de la Paris au decis crearea unei zone neutre între trupele române și cele ungare. Datorită atât
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cât și prevederile Tratatului din 1916 precum și persecuțiilor de care aveau parte etnicii români aflați pe teritorii sub controlul statului ungar. La 15 ianuarie Primul Ministru francez l-a informat pe Berthelot că Aliații au hotărât să confere României același statut ca cel atribuit Serbiei, Belgiei și Greciei, recunoscând de principiu caracterul geografic provizoriu al liniei de demarcație, precum și posibilitatea modificării ei. Conferința de Pace de la Paris a luat astfel în discuție la începutul anului 1919 elaborarea unu Tratat de Pace
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Aliați asupra Ungariei regimul lui Béla Kun s-a declarat astfel dispus să inițieze negocieri cu Puterile Aliate, fie pe baza notei Vix, fie pe alte baze. La 31 martie 1919, fără a i se recunoaște Republicii Sovietice Ungare un statut diplomatic obișnuit, în ședința celor patru șefi de guverne s-a decis trimiterea în capitala ungară a unui emisar cu împuterniciri atât militare, cât și diplomatice. În cadrul acestei misiuni, aflată sub auspiciile Conferinței de Pace și desfășurată între 4 și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
diferite articole ce au ajuns în milioane de case în fiecare săptămână. Revista a fost reproiectată în 2013. "" a fost înființată în anul 1821 și a devenit în timp cea mai răspândită revistă săptămânală în America. Revista a dobândit un statut proeminent sub conducerea îndelungată a editorului George Horace Lorimer (1899-1937). Editorii au pretins că ea își avea originea istorică de la "The Pennsylvania Gazette" a lui Benjamin Franklin, care a fost publicată pentru prima dată în 1728 de către Samuel Keimer și
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
politica și valorile conservatoare ale revistei "Post" au condus la scăderea numărului de cititori. A devenit din ce în ce mai greu să se obțină materiale de la scriitorii populari. Autorii proeminenți au migrat către revistele noi care le ofereau mai mulți bani și un statut mai solid. Ca urmare, "Post" a publicat mai multe articole despre evenimentele curente și a redus costurile prin înlocuirea ilustrațiilor cu fotografii și cu reclame. Editorul revistei, Curtis Publishing Company, a pierdut un proces de calomnie, "" (1967), din cauza unui articol
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
Prin 1991, Curtis Publishing Company a fost redenumită Curtis International, o subsidiară a SerVaas Inc., și a devenit un importator de echipamente audiovizuale. Astăzi "Post "este publicat de șase ori pe an de către Saturday Evening Post Society, care are un statut de organizație non-profit 501(c)(3). Începând cu numărul din ianuarie/februarie 2013, "Post" a fost reproiectată, inclusiv un nou design de copertă și o lărgire a profilului revistei, ca răspuns la convingerea greșită a publicului că revista nu mai
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
Leonor în acsa lui Enrique Enriquez, soțul surorii Leonorei. Alfonso își abandonează soția și fiul legitim pentru a se dedica în întregime familiei sale nelegitime, pe care a înzestrat-o cu moșii și pe care a ridicat-o la un statut similar cu cel al reginei. Acest lucru a provocat nemulțumiri în rândul multor nobili și în special, a reginei legitime și a fiului ei, prințul Petru.<br> Umilita regină a cerut soțului ei să înceteze cu afișarea publică a preferinței
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a diviziunii "Ascomycota)" și familia "Clavariaceae". În anul 1876 savantul a promovat "Tubaria", inițial catalogat de către micologul britanic Worthington George Smith (1835-1917) subgen al genului "Agaricus", la statutul de gen independent, mai departe și genul "Microglossum" (1879). Gillet a continuat să scrie cu mare succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși el însuși a fost un desenator, ilustrator și copist excepțional, și
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
Ann, care are o formă severă de autism, s-a născut în 1956. Oates a crescut într-o comunitate muncitoreasca agricolă din Millersport, New York, caracterizând familia sa că pe "o familie fericită, aproape unită și extraordinară pentru timpul, locul și statutul nostru economic" dar copilăria ei a descris-o că pe "o încăierare zilnică pentru existența."" Bunica să din partea tatălui, Blanche Woodside, locuia cu familia și era "foarte apropiată" de Joyce. După moartea lui Blanche, Joyce a aflat că tatăl lui
Joyce Carol Oates () [Corola-website/Science/336607_a_337936]
-
deoarece luptele aeriene de la începuturile aviației erau destul de rare pentru a fi creditate ca motiv al aterizărilor forțate. Cu toate acestea, este sigur că Pégoud, mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care a dobândit statutul de as al aviației. La 31 august 1915, sublocotenentul Pégoud a fost împușcat și ucis de unul dintre elevii săi germani de dinainte de război, subofițerul Walter Kandulski, în timp ce efectua o manevră de interceptare a unui avion de recunoaștere german. Avea
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
familiile nord-caucaziene și kartveliene sunt importante în extremitatea de sud-est a Europei geografice. Limba bască din vestul lor este una izolată, fără vreo legătură genetică cu orice altă limbă, în timp ce malteza, descendenta siculo-arabei, este singura limbă semitică din Europa cu statut de limbă națională. Majoritatea limbilor europene moderne au evoluat din limba proto-indo-europeană. Limbile albaneză și greacă fac de asemenea parte din familia limbilor indo-europene, însă nu se înrudesc cu nicio altă limbă. Limbile estonă, finlandeză și maghiară aparțin subfamiliei fino-ugrice
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
נְתִיבוֹת -""căi, drumuri"") este un oraș în Districtul de Sud al Israelului, situat între Beer Sheva și Fâșia Gaza vecină și pe artera principală de circulație care unește Beer Sheva de Ashkelon. A primit statutul de oraș în anul 2000. La sfârșitul anului 2014 populația lui număra 30.300 locuitori, în 2016, după estimări numără circa 35.000 locuitori . Suprafața sa este în prezent de 1500 hectare. a fost înființat în anul 1956 ca o
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
secolului al XX-lea tablourile lui Hollosy au apărut în public doar sporadic. Revenirea în atenția publicului s-a produs o dată cu expoziția aniversară din anul 1957 - cea a centenarului nașterii sale. Ulterior, pânzele lui Hollosy au obținut dintr-o dată un statut prețios în colecțiile publice ale muzeelor din Ungaria și din România (Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă din Târgu Mureș și Muzeul de Artă din Baia Mare). După expozițiile organizate cu ocazia întemeierii taberei de artă din Baia Mare din
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
de Războiul de Treizeci de Zile, iar în Grecia ca '97 cel Negru (în , "Mauro '97") sau Războiul nefericit (Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman. Cauza imediată a reprezentat-o disputa cu privire la statutul provinciei otomane Creta, a cărei populație în majoritate greacă își dorea mult unirea cu Grecia. În ciuda victoriei militare otomane decisive, a fost înființat în anul următor un stat cretan autonom sub suzeranitate otomană (ca urmare a intervenției postbelice a Marilor
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Independență din 1821. În 1878 Imperiul Otoman, în conformitate cu prevederile Congresului de la Berlin, a semnat Pactul de la Halepa care a dus la intrarea în vigoare a legii organice din 1868, amânată până atunci de guvernul otoman, care oferea insulei Creta un statut de largă autonomie. Comisarii otomani, cu toate acestea, au ignorat în mod repetat termenii convenției, ceea ce a cauzat trei rebeliuni succesive în 1885, 1888 și 1889. În 1894 sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit din nou pe
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]