151,683 matches
-
influență puternică asupra ideii regionale în Europa, prin popularizarea regiunii ca mijloc de realizare a politicilor care permit accesul la noi resurse. În același timp, se crea un nivel instituțional nou, alternativ statului, ca o condiție de acces la aceste resurse. Acest efect apare și mai evident în cazul statelor din sud-estul Europei, unde adoptarea standardelor europene în domeniul dezvoltării regionale părea indispensabil succesului aderării, reprezentate prin capitolul 21 de negociere. Astfel, putem întâlni regiuni de dezvoltare în toate țările în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în curs de aderare la UE Fonduri structurale Fonduri de preaderare Priorități FEDR - Fondul European de Dezvoltare Regionalå PHARE Infrastructura, crearea unor locuri de muncă, proiectele de dezvoltare locală și asistența pentru micile firme FSE - Fondul Social European PHARE Dezvoltarea resurselor umane și crearea unor locuri de muncă FEOGA - Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă SAPARD Pentru dezvoltarea agriculturii și a spațilui rural FC9 ISPA Pentru dezvoltarea infrastructurii FIC INTEREG (CBC, CADES) Pentru întărirea capacității instituționale. Importanța politicii de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Autonomia locală este numai administrativă și financiară și privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care aparțin comunei, orașului sau județului” (Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001). În România sistemul de dezvoltare a politicii regionale, după modelul existent la ora actuală în Europa, s-a dezvoltat începând cu 1997-1998, după ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru România dupa aderare Perioada 2007-2009 2007 2008 2009 Fonduri structurale și de coeziune pentru Romania 1,399 milioane de euro 1,972 milioane de euro 2,603 milioane de euro Acestea vor fi direcționate către creșterea competitivității economice, dezvoltarea resurselor umane, infrastructură de transport, energie și mediu, agricultură și pescuit, dezvoltare regională. Pentru utilizarea acestor fonduri, a fost negociată o structură de implementare pe mai multe paliere, atât la nivel central, cât și local. Ministerul Finanțelor Publice este coordonatorul Cadrului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în România este în plină desfășurare, fiind susținută de asistența oferită de UE prin intermediul instrumentelor de preaderare. Programele implementate acum în România sunt: PHARE (echivalentul FEDR) pentru regiuni rămase în urmă și zone de restructurare, PHARE (echivalentul FSE) pentru dezvoltarea resurselor umane și crearea unor locuri de muncă, SAPARD (echivalent FEOGA) pentru dezvoltarea agriculturii și a spațiului rural, ISPA (echivalent FC9) pentru dezvoltarea infrastructurii. De asemenea, mai sunt în derulare și programele INTEREG (din cadrul FIC), ca CBC și CADSES. S-au
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diferențe semnificative de dezvoltare între regiuni și județe și chiar și în cadrul acelorași județe. Dezechilibrele regionale în România reprezintă o moștenire a perioadei interbelice, când activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone dependente de accesul la resurse minerale și energetice. Sistemul centralizat comunist a încercat realizarea unei dezvoltări echilibrate în teritoriu, dar prin procesul de industrializare și urbanizare forțată. După 1990 s-a dovedit însă că această dezvoltare artificială a dus la o creștere a disparităților economice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea regiunilor rămase în urmă (regiuni prioritare), dar și pentru ariile identificate pe plan național conform unei strategii naționale (zonele defavorizate sau cele de restructurare industrială) Principiul adiționalității - acest principiu presupune că fondurile comunitare trebuie folosite nu pentru a substitui resursele naționale angrenate în dezvoltarea regională, ci complementar și adițional față de acestea. Practic, fiecare stat trebuie să-și elaboreze propria politică de dezvoltare și să mențină nivelul investițiilor proprii (din bani publici sau privați) cel puțin la același nivel ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și așteptările de susținere din partea rudelor sunt considerate ca fiind vitale. În caz de foamete, rudele sunt primele la care se apelează. Astfel de grupuri se bazează pe redistribuire, în sensul că seniorii grupului funcționează ca manageri și păstrători ai resurselor de hrană ale grupurilor de descendență. Cu alte cuvinte, dacă un membru al unui grup are ceva resurse, atunci au toți. Agențiile de ajutor au ignorat însă acest mod de funcționare a grupului, intepretând stocarea hranei de către liderii grupurilor ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la care se apelează. Astfel de grupuri se bazează pe redistribuire, în sensul că seniorii grupului funcționează ca manageri și păstrători ai resurselor de hrană ale grupurilor de descendență. Cu alte cuvinte, dacă un membru al unui grup are ceva resurse, atunci au toți. Agențiile de ajutor au ignorat însă acest mod de funcționare a grupului, intepretând stocarea hranei de către liderii grupurilor ca fiind un comportament de „capturare de către elită” a unor resurse ale grupului, reducând, astfel, cultura grupului la o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dacă un membru al unui grup are ceva resurse, atunci au toți. Agențiile de ajutor au ignorat însă acest mod de funcționare a grupului, intepretând stocarea hranei de către liderii grupurilor ca fiind un comportament de „capturare de către elită” a unor resurse ale grupului, reducând, astfel, cultura grupului la o problemă de corupție. Din cauza faptului că resursele au fost împărțite de grupurile „vulnerabile” cu seniorii/managerii lineajului, asociațiile de ajutor nu au putut aprecia cu exactitate necesarul pentru evitarea unei catastrofe. Intervenind
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au ignorat însă acest mod de funcționare a grupului, intepretând stocarea hranei de către liderii grupurilor ca fiind un comportament de „capturare de către elită” a unor resurse ale grupului, reducând, astfel, cultura grupului la o problemă de corupție. Din cauza faptului că resursele au fost împărțite de grupurile „vulnerabile” cu seniorii/managerii lineajului, asociațiile de ajutor nu au putut aprecia cu exactitate necesarul pentru evitarea unei catastrofe. Intervenind prea târziu, atunci când resursele administrate în comun de grupurile de rude erau epuizate, lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
astfel, cultura grupului la o problemă de corupție. Din cauza faptului că resursele au fost împărțite de grupurile „vulnerabile” cu seniorii/managerii lineajului, asociațiile de ajutor nu au putut aprecia cu exactitate necesarul pentru evitarea unei catastrofe. Intervenind prea târziu, atunci când resursele administrate în comun de grupurile de rude erau epuizate, lipsa de intervenție a dus la răspândirea foametei absolute. Ceea ce arată acest caz este că ignorarea înțelegerii locale a alocării resurselor a dus la alegeri discutabile în cadrul programe de ajutor. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
exactitate necesarul pentru evitarea unei catastrofe. Intervenind prea târziu, atunci când resursele administrate în comun de grupurile de rude erau epuizate, lipsa de intervenție a dus la răspândirea foametei absolute. Ceea ce arată acest caz este că ignorarea înțelegerii locale a alocării resurselor a dus la alegeri discutabile în cadrul programe de ajutor. Un exemplu în care cultura a fost luată în considerare este cel al unui program de combatere a răspândirii virusului HIV în rândul prostituatelor în „cartierul roșu” din Calcutta. În India
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ar fi fost „secționată” de sedentarizarea făcută de sus. Mulți dintre ei ar fi dorit să combine păstoritul cu avantajele pe care sedentarizarea le-ar fi oferit, lucru greu de realizat din pricina planificării inițiale axate pe agricultură. Suspicioși față de noile resurse de apă și ezitanți să treacă la agricultură, beduinii găseau, de asemenea, că localitățile ce li se propuneau sunt prea mari față de cele cu care erau obișnuiți. Dialoguri interdisciplinare și practica antropologică Atunci când proiectele de dezvoltare dau greș, economiștii de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forțată să intre într-o relație de dependență cu economia cooperativelor agricole (vezi Iordachi, Dobrincu, 2004, despre procesul de colectivizare). Pe lângă practici obișnuite cum ar fi „furtul”, subraportarea suprafeței agricole a CAP-urilor, supraraportarea producției și distribuirea informală a unor „resurse manipulabile” de către conducerea CAP-urilor pentru fidelizarea forței de muncă cooperativizate (Humphrey, 1998), economia gospodărească se afla în strânsă interdependență cu organizarea CAP-urilor. Mijloacele de producție erau concentrate în proprietatea cooperatistă sau a statului, fondul de consum al gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
conflicte în cadrul familiei și în rândul grupurilor de rudenie. Relațiile genealogice au căpătat o importanță aparte în acest context, deoarece dovedirea filiației a fost un proces-cheie. Pentru cei care proveneau din familii mai înstărite înainte de colectivizare, rudenia a devenit o resursă vitală; pentru cei ce proveneau din familii mai modeste, rudenia celor dintâi a devenit un „moft” și un mijloc de a acapara pământ. Pe lângă prezentarea legislației și a tribulațiilor legate de aplicarea legii, Katherine Verdery situează comparativ contextul agriculturii de după
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a căror clientelă potențială este întreaga populație și deci se sprijină pe suportul larg al populației. În plus, aceste regimuri ale bunăstării se bazează pe loialitatea clasei de mijloc (Esping-Andersen, 1999), ce nu numai că e numeroasă, ci are și resurse pe care este dispusă să le împartă cu restul societății. De asemenea, politicile universaliste, promovate în acest tip de regimuri, încurajează formarea unor coaliții între clasa muncitoare și clasa de mijloc (Korpi, 1980, p. 305), ceea ce reduce clivajele de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
persoane aflate în nevoie. Acest tip de politică trasează praguri de sărăcie în populație și îi separă pe cei săraci de restul populației (Korpi, 1980, p. 305), segmentând societatea între „noi”, majoritatea plătitorilor de taxe, și „ei”, cei cu puține resurse și care primesc beneficii (Edlund, 1999, p. 6). Într-un astfel de regim, suportul acordat politicilor pentru bunăstare este redus deoarece majoritatea populației nu are interesul să susțină niște programe de care nu beneficiază. Furnizarea bunăstării în perioada comunistă și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oficiale. Acest sistem se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul scandinav implică faptul că statul bunăstării trebuie să garanteze că toți cetățenii au resursele necesare și motivația pentru a munci și că acea muncă este disponibilă (p. 81). În regimul socialist, individul era cel responsabil pentru propria bunăstare, fiind obligat să muncească pentru ea, dar statul era cel care avea obligația de a furniza
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau Marx, utilizează termeni apropiați, cel puțin din punctul de vedere al sensului, însă cei trei părinți ai conceptului, care i-au și popularizat denumirea curentă, pot fi considerați Bourdieu, Coleman și Putnam. Bourdieu ([1980] 1986) propune o clasificare a resurselor care conține, alături de capitalul material și de cel cultural, și capitalul social. Acesta este înțeles ca o proprietate intrinsecă a rețelelor de relații sociale, a permanentului schimb social implicat de interacțiunile din cadrul grupului social. Apartenența la grup le asigură indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
alături de capitalul material și de cel cultural, și capitalul social. Acesta este înțeles ca o proprietate intrinsecă a rețelelor de relații sociale, a permanentului schimb social implicat de interacțiunile din cadrul grupului social. Apartenența la grup le asigură indivizilor accesul la resursele controlate de grupul în cauză și/sau de membrii acestuia, constituind, prin urmare, o formă de capital. Coleman (1988, 1990) caută să explice capitalului social prin funcțiile sale, precizând, totodată, câteva dintre elementele principale ale conceptului. Obligațiile, așteptările și încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
doar puține dintre rezultatele investirii. De aici și tentația pentru subinvestirea în capital social sau, cu alte cuvinte, strategiile de free rider. Capitalul social este o caracteristică a structurilor sociale, la care au acces indivizii membri ai unei societăți oarecare. Resursele la care capitalul social asigură accesul sunt bunurile publice și resursele (în special informaționale) de care dispun alți membrii ai comunității implicați în aceleași rețele sociale ca și individul de al cărui capital social discutăm. În fine, modul concret de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în capital social sau, cu alte cuvinte, strategiile de free rider. Capitalul social este o caracteristică a structurilor sociale, la care au acces indivizii membri ai unei societăți oarecare. Resursele la care capitalul social asigură accesul sunt bunurile publice și resursele (în special informaționale) de care dispun alți membrii ai comunității implicați în aceleași rețele sociale ca și individul de al cărui capital social discutăm. În fine, modul concret de formare a capitalului social sugerat de Coleman constă, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitalizat de-a lungul vieții, între 10 și 20% dintre repondenți au declarat în octombrie 2003 că au prieteni sau cunoștințe care îi pot ajuta în rezolvarea diverselor situații de interacțiune cu autoritățile sau de facilitare a accesului la diverse resurse: locuri de muncă, credite, afaceri. Cifrele sunt aproape aceleași și pentru alte valuri ale BOP (mai 2003, mai și noiembrie 2002, 2001). Costul financiar imediat al activării relațiilor utile este nul pentru majoritatea celor care le dețin. Dintre cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
BOP (mai 2003, mai și noiembrie 2002, 2001). Costul financiar imediat al activării relațiilor utile este nul pentru majoritatea celor care le dețin. Dintre cei ce au utilizat prietenii și cunoștințele pentru a interveni în facilitarea accesării diverselor tipuri de resurse, mai bine de 60% nu au oferit nimic în schimb (altceva decât costurile oficiale). Aceștia sunt, probabil, cei care apelează la membri ai familiei, rude sau prieteni apropiați. Probabil că aceeași structură o prezintă și ansamblul relațiilor utile. Rezultă un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]