151,683 matches
-
oameni; dreapta orizontală punctată marchează media scorului factorial în întregul eșantion (41 126 de cazuri); am indicat grafic și principalele grupări de țări: spațiul ex-comunist, țările nordice și Olanda, Grecia și Turcia - cazuri singulare) Scurte concluzii Capitalul social reprezintă o resursă complexă, permițând accesul și conversia altor capitaluri, de care este, de altfel, legat. Am arătat cum educația și venitul sunt relativ bine asociate unui stoc bogat de capital social de tip bridging, constituind, astfel, o structură importantă pentru dezvoltare atât
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diferite constituie o premisă importantă pentru creșterea individuală, comunitară și socială. În România, atât implicarea în rețele de prieteni, cât și încrederea în oameni, grupuri identitare minoritare sau instituții prezintă niveluri reduse. Capitalul social pozitiv poate fi definit ca o resursă rară, accesul la el garantând, în bună măsură, succesul oricărei strategii de dezvoltare individuală. De aici nevoia de a promova (și) capitalul social în cadrul mixului de politici destinate dezvoltării sociale și creșterii bunăstării indivizilor. Modalități de dezvoltare a capitalului social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt identificate în promovarea valorilor și normelor toleranței și incluziunii, în facilitarea accesului la informație, în dezvoltarea unor mecanisme de mediere a conflictelor, asigurarea accesului la educație pentru toți, restructurarea economică astfel încât toate grupurile sociale să aibă acces la controlul resurselor, ca și descentralizarea. Informația cât mai completă tinde să elimine conflictele, prin diminuarea incertitudinii cauzate de necunoașterea intențiilor celuilalt, și permite dezvoltarea unor relații între grupuri în scopul exploatării găurilor structurale. Promovarea toleranței conduce și ea la creșterea numărului legăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Ranis (coord.), Dimensions of Development, Yale Center Press, New Haven, Connecticut. World Bank, 2001, World Development Report 2000/2001: Attacking Poverty. Voicu, Bogdan, 2001, „Dezvoltare socială”, în Luana Pop (coord.), Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București. Voicu, Bogdan, 2004, Resurse, valori și strategii de viață. Spații sociale de alegere in tranziție, teză de doctorat, Universitatea din București. Voicu, Bogdan. 2005, „Social capital: Bonding or bridging Europe?”, în Horațiu Rusu, Bogdan Voicu (coord.), EU Integration Process from EAST to EAST: Civil
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de eligibilitate. Rawlings și colaboratorii săi (2004) arată că fondurile sociale au devenit rapid un instrument extrem de popular de intervenție socială pentru ameliorarea condițiilor de viață ale populațiilor locale, ca urmare a flexibilității lor și a faptului că furnizau rapid resurse pentru comunitățile aflate în nevoie, dar și a unei abordări ce țintea abilitarea (empowering) actorilor locali (simpli membri ai comunității sau persoane cu funcție de decizie) și dezvoltarea capitalului social. Fondurile sociale sprijină financiar și logistic dezvoltarea și implementarea unor proiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale comunității (demand-driven projects). În fapt aceste fonduri oferă doar finanțare și asistență tehnică comunităților aflate în nevoie, prin facilitare, manual de proceduri, monitorizare și supervizare. Nevoile și problemele comunității sunt identificate de membrii acesteia, la fel și prioritățile, soluțiile, resursele disponibile, dezvoltarea aplicației și a proiectului, implementarea lui (inclusiv prin contractarea unor firme specializate), managementul financiar și asigurarea sustenabilității proiectului după finalizarea lui, fondurile sociale doar sprijinind și stimulând populația locală să devină activă în dezvoltarea propriei comunități. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obiective pot fi împărțite în trei mari categorii de activități: activități de ameliorare a situației pe termen scurt, ca urmare a efectelor negative generate de șocul inițial al situației de criză; reorientarea activităților și priorităților administrației locale și a destinației resurselor locale pentru a ținti cât mai eficient indivizii și grupurile cele mai afectate de situația de criză; furnizarea unor servicii grupurilor vulnerabile; fonduri sociale ce vizează transformări pe termen lung, modificări substanțiale ale condițiilor structurale din comunitățile sărace și sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
am văzut care sunt grupurile sociale țintite și categoriile de proiecte pentru care se acordă finanțare. Putem identifica două mari tipuri de obiective, generale (Narayan, Ebe, 1997; Lustig, 2000; Batkin, 2001): rezolvarea/ameliorarea problemelor curente, metaforic exprimată prin „prăpastia nevoi/resurse”, cum ar fi furnizarea unor servicii sociale și beneficii de bază clienților aflați în nevoie acută/situație de risc. „Acoperirea prăpastiei” (bridging the gap) presupune acțiuni eficiente în direcția furnizării unor servicii de bază în comunitățile sărace, dar cu accent
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
integrați în strategia de dezvoltare a comunității. În același sens, însă mai detaliat, o serie de autori (Bigio, 1997; Sandu et al., 1998; Goovaerts, 2003; Alcázar, Wachtenheim, f.a.) arată că, dată fiind abordarea specifică a fondurile sociale bazată pe exploatarea resurselor locale, aceste proiecte comunitare urmăresc: dezvoltarea și consolidarea capitalului social; crearea rapidă a unor locuri de muncă (temporare) și furnizarea de venituri pentru grupurile afectate de sărăcie; crearea unei baze solide pentru angajare stabilă pe piața muncii și generarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și furnizarea de venituri pentru grupurile afectate de sărăcie; crearea unei baze solide pentru angajare stabilă pe piața muncii și generarea de venituri consistente și constante în viitorul apropiat; asigurarea dezvoltării unei infrastructuri sociale locale durabile prin utilizarea eficientă a resurselor locale; promovarea contractării private a unor servicii furnizate de agenții ce folosesc tehnici intensive de utilizare a forței de muncă și tehnologii bazate pe resursele locale; promovarea unei politici de investiții bazate pe exploatarea resurselor locale în primul rând și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
constante în viitorul apropiat; asigurarea dezvoltării unei infrastructuri sociale locale durabile prin utilizarea eficientă a resurselor locale; promovarea contractării private a unor servicii furnizate de agenții ce folosesc tehnici intensive de utilizare a forței de muncă și tehnologii bazate pe resursele locale; promovarea unei politici de investiții bazate pe exploatarea resurselor locale în primul rând și apoi pe atragerea unor resurse din exterior; întărirea legăturilor economice locale, dar și a celor cu exteriorul comunității (inclusiv piețe interne și externe de desfacere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
durabile prin utilizarea eficientă a resurselor locale; promovarea contractării private a unor servicii furnizate de agenții ce folosesc tehnici intensive de utilizare a forței de muncă și tehnologii bazate pe resursele locale; promovarea unei politici de investiții bazate pe exploatarea resurselor locale în primul rând și apoi pe atragerea unor resurse din exterior; întărirea legăturilor economice locale, dar și a celor cu exteriorul comunității (inclusiv piețe interne și externe de desfacere și aprovizionare); promovarea descentralizării și participarea autorităților locale în parteneriat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a unor servicii furnizate de agenții ce folosesc tehnici intensive de utilizare a forței de muncă și tehnologii bazate pe resursele locale; promovarea unei politici de investiții bazate pe exploatarea resurselor locale în primul rând și apoi pe atragerea unor resurse din exterior; întărirea legăturilor economice locale, dar și a celor cu exteriorul comunității (inclusiv piețe interne și externe de desfacere și aprovizionare); promovarea descentralizării și participarea autorităților locale în parteneriat cu alte organizații/grupuri comunitare la proiectele de dezvoltare locală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tipuri de motivație generează patru tipuri de participare: participare dezinteresată/altruistă, prin cointeresare, grupală și forțată (Sandu, 2005, p. 15, schema 1). Așa cum am arătat anterior, fondurile sociale condiționează finanțarea proiectelor comunitare de asigurarea participării comunitare și de contribuția cu resurse proprii (cotă-parte) la dezvoltarea proiectului. Voi lua aici exemplul FRDS, care acordă finanțare și asistență tehnică pentru două categorii de proiecte (pentru mai multe detalii, vezi http://www.frds.ro/index(romana)/applicants/MINE Tip.html): a) proiecte de dezvoltare socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
instituționale, contribuția beneficiarilor și sustenabilitatea proiectului. Implementarea se realizează prin angajarea unor contracte (licitații) cu terți (firme private, ONG-uri) sub supravegherea directă a comunității și a unității de coordonare a proiectului. În multe situații, pentru a evita risipa de resurse, dar și frauda, transferurile de fonduri se fac direct către terții care realizează diferitele activități. Pe perioada desfășurării activităților, există supervizori locali care se asigură de buna desfășurare a lucrărilor (mai ales sub aspect calitativ), lucrările/implementarea fiind, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fondurile sociale, în general, încearcă să dezvolte diferite modalități și aranjamente instituționale de a se asigura de continuare a activităților după finalizarea investiției inițiale. Monitorizare și evaluare - fondurile sociale utilizează metode complexe de evaluare și monitorizare a performanțelor în alocarea resurselor și implementarea proiectului, dar și în alte domenii. Cele mai obișnuite forme de evaluare se referă la cele realizate de beneficiarii proiectului și auditul tehnic și financiar. Evaluarea realizată de beneficiari urmărește aspectele calitative ale proiectului (impactul proiectului, inclusiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
continua sau de a sista programul; 4. identificarea problemelor; 5. decizia de a începe derularea proiectului; 6. realizarea proiectului, care cuprinde trei faze: 6.1. desemnarea echipei de coordonare a proiectului; 6.2. realizarea proiectului (a) selectarea obiectivului; b) identificarea resurselor; c) elaborarea în detaliu a proiectului); 6.3. obținerea angajamentului față de proiect din partea comunității și a finanțatorilor externi; 7. implementarea proiectului. Evaluarea rezultatelor proiectului, deși nu este în mod necesar un punct terminus, reprezintă o etapă crucială. Cătălin Zamfir (2000b
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
wbln0018.worldbank.org/HDNet/HDdocs.nsf/0/912775EDFEC3102C85256BBA0065558D?OpenDocument" http://wbln0018.worldbank.org/HDNet/HDdocs.nsf/0/912775EDFEC3102C85256BBA0065558D?OpenDocument. *** World Development Report 2000, Oxford University Press, The International Bank for Reconstruction and Development/The World Bank. Lideri, participanți și pasivi: resurse individuale pentru participare comunitară Adrian Hatos Introducere. Obiective În ultimele decenii am fost martorii sporirii interesului pentru rezolvarea problemelor comunitare prin acțiune colectivă sau prin participarea beneficiarilor la evaluarea nevoilor și la planificarea, gestiunea și implementarea acțiunilor de acoperire a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
neoliberal ascuns, dezvoltarea participativă are, dincolo de soluționarea crizelor, efecte benefice care o fac extrem de interesantă pentru problematica dezvoltării sociale: capacitarea indivizilor și a familiilor beneficiare, sporirea caracterului democratic al guvernării prin participarea cetățenilor la aceasta și o evidentă economie de resurse publice. Literatura internațională dedicată participării în diversele ei fațete a stabilit ca un fapt evident handicapul fostelor țări comuniste în ceea ce privește resursele de activism. Din acest punct de vedere, perspectivele dezvoltării comunitare participative în România sunt considerate a fi slabe, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și a familiilor beneficiare, sporirea caracterului democratic al guvernării prin participarea cetățenilor la aceasta și o evidentă economie de resurse publice. Literatura internațională dedicată participării în diversele ei fațete a stabilit ca un fapt evident handicapul fostelor țări comuniste în ceea ce privește resursele de activism. Din acest punct de vedere, perspectivele dezvoltării comunitare participative în România sunt considerate a fi slabe, ceea ce poate justifica apelul preponderent la programe administrate central sau la un apel excesiv la experți din afara comunităților pentru planificarea acțiunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
justifica apelul preponderent la programe administrate central sau la un apel excesiv la experți din afara comunităților pentru planificarea acțiunilor de dezvoltare. Îmi propun, în primul rând, să arăt că, beneficiind de o bună conceptualizare, participarea se dovedește mai puțin o resursă rară în România. Aceasta trebuie însă căutată în alte sfere ale existenței sociale decât cele propuse în literatura convențională și valorificată prin măsuri instituționale specifice. Studiul meu va începe prin conceptualizarea participării ca implicare în acțiunea colectivă și prin sublinierea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cuvinte, problema constă în a motiva un număr suficient de mare de indivizi să contribuie la bunul comun, în ciuda interesului lor de a nu participa. Leadership vs activism În concepțiile utopice ale acțiunii comunitare, acțiunea colectivă este rezultatul investițiilor unor resurse similare ca formă și cantitate din partea membrilor. Chiar și lucrări mai recente, cum sunt cele ale lui Ostrom (1990, Ostrom, Ahn, 2001), despre instituțiile de acțiune colectivă și despre impactul capitalului social asupra succesului și eșecului acțiunii colective abordează rar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țăranul rațional” (1977). Analizând organizațiile țărănești anticoloniale din Vietnam, Popkin recunoaște importanța liderilor pentru succesul acestora. El definește persoana ce organizează o acțiune colectivă „antreprenor politic” și îi definește rolul ca fiind persoana „care este dispusă să investească timp și resurse pentru a coordona investiția altora în producerea bunurilor colective” (Popkin, 1977, p. 190). Potrivit lui Popkin, principala sarcină a liderului e aceea de a modifica structura recompenselor percepută de cei a căror contribuție este așteptată sau, altfel spus, de a modifica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
implică? Diversele teorii care au fost dezvoltate în câmpul eterogen al cercetării despre participare au dezvăluit patru mari categorii de variabile ce sunt legate direct de implicarea individuală în acțiunea colectivă: condițiile psihologice, factorii culturali, caracteristicile microstructurale ale colectivităților și resursele disponibile pentru participare, pe care le voi dezvolta pe scurt. Teorii psihologice Unele abordări ale mișcărilor sociale au propus explicații ale activismului care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înzestrări culturale care le stimulează participarea - fie un plus de ambiție, de orientare către realizare, autonomie și activism, fie un subconștient de clasă denumit habitus care descrie conexiunile invizibile dintre pozițiile de clasă și alegerile individuale. Aceste teorii sugerează că resursele pentru participare, fiind însușite prin socializare, sunt dependente de originea socială. Analizând empiric aceste relații, Beck și Jennings (1982) afirmă că participarea este transmisă de la o generație la alta nu prin procese simple de socializare, ci prin transmiterea statusului în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]