KorAP: Find »[drukola/base=resursă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5776 5777 5778 ...6068 >

151,683 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

apartenenței la rețea. Potrivit aceste logici, densitatea de rețea din scară este dependentă de mobilitatea rezidențială, astfel încât, mă aștept să-i întâlnesc printre locatarii cel mai puțin activi pe cei care au cea mai scurtă istorie comună cu a colectivității. Resurse și activism Încă din anii ’70 și ’80 s-a remarcat faptul că participarea politică este mai intensă pentru persoanele aparținând categoriilor cu un status socioeconomic înalt. Dincolo de impactul direct al disponibilității mai mari de timp și de bani, Brady

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
identitate de participant (Becker, 1963) pe care persoana caută ulterior să o manifeste (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). Unul dintre aspectele puțin studiate ale participării în asociații voluntare în Europa Centrală și Răsăriteană este impactul apartenenței la organizațiile comuniste care gestionau resursele de activism ale societății. Howard (2003) arată că persoanele care s-au abținut să participe în uniuni de comuniști sau de tineri comuniști au rate de participare scăzute și în perioada postcomunistă. Aceasta poate fi urmarea înzestrării diferențiate cu competențe

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
comuniști au rate de participare scăzute și în perioada postcomunistă. Aceasta poate fi urmarea înzestrării diferențiate cu competențe civice sau a unor identități participative neomogen distribuite. În fine, momentul din ciclul vieții poate determina participarea prin faptul că prioritățile și resursele pentru participare sunt diferite între tineri și vârstnici, între necăsătoriți și căsătoriți. Datele și metoda cercetării Modelele la care am făcut referire în rândurile de mai sus au fost rareori testate în condițiile societăților postcomuniste. Acestea implică anumite circumstanțe speciale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
participării la obligatoriile organizații „voluntare”, asupra competențelor și identităților civice a fost, de asemenea, puțin investigat. În plus, mutațiile sociale majore din perioada respectivă, dar și transformările radicale din ultimii 15 ani au afectat comunitățile în maniere care puteau altera resursele structurale pentru activism. Lipsa unor date longitudinale împiedică formularea unor răspunsuri finale la întrebări de acest fel. Studiul meu va aborda aceste chestiuni recunoscând limitele pe care metodologia le impune generalității rezultatelor. Testarea modelelor participării în acțiune colectivă nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
astfel, investiții valoroase. Mai importante din acest punct de vedere sunt calitatea de bun public a tuturor realizărilor menționate mai sus și faptul că au fost realizate prin acțiune colectivă, fără control sau investiție din afară. Datele mele arată că resursele colectivităților de a depăși dilemele sociale nu sunt distribuite în mod egal. Două dintre cele zece scări investigate nu au raportat nici un bun colectiv realizat în ultimii cinci ani, iar alte două au reușit să își producă beneficii minore în comparație cu

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
permit înțelegerea mecanismelor și a factorilor care încurajează sau împiedică oamenii să se angajeze în inițiative comunitare în România sau chiar să le conducă. Absența datelor statistice face interpretarea de aici tentativă. Informația factuală susține totuși unele dintre argumentele modelelor resurselor și rețelelor, furnizează susținere pentru ipoteza „activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
rând prin traiectorii administrative, a membrilor clasei muncitoare. Regimul comunist a constituit organizații și instituții prin care membrii claselor nevoiașe au putut urca în ierarhia socială, iar șansele dobândirii unui status înalt au fost, în cel mai bun caz, egalizate. Resurse Principala diferență dintre lideri, activiști și membrii pasivi se referă la conținutul, lungimea și statusul biografiilor organizaționale. Majoritatea liderilor au fost membri ai Partidului Comunist Român și au deținut funcții de conducere în cadrul Uniunii Tineretului Comunist, în timp ce membrii activi au

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
lung. Astfel, acest model de segregare rezidențială constituie o premisă pentru apariția unor microcontexte de mobilizare la nivelul blocului. A determinat formarea unor rețele dense, omogene din punct de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei cu status socioeconomic în alte locații, segregarea rezidențială a creat contextul de mobilizare pentru acțiune colectivă a unor actori care, în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
alții între activismul curent și apartenența organizațională anterioară. Legătura cauzală dintre apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este stabilită încă. Ambele direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
astăzi să joace roluri de conducere în inițiativele comunităților. Cum apar microcontextele de mobilizare. Miezul vecinătății Potrivit datelor factuale culese în cercetare, alte trei forțe cauzale sunt în acțiune. Una dintre acestea este efectul de rețea, alta e alcătuită din resurse, ambele fiind conectate la un al treilea factor: momentul din ciclul vieții persoanei la care ne referim. O parte din argumentația referitoare la efectul de rețea a fost deja expusă. Forțe structurale de la nivel macro - adică segregarea rezidențială care a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
tipul de rezidență luat în calcul de noi drept context de micromobilizare. Oamenii din această categorie prezintă cea mai scăzută probabilitate de a se muta din câteva motive evidente: în primul rând, din cauza vârstei și a statusului socioeconomic, le lipsesc resursele pentru a căuta locuințe mai bune. Dimpotrivă, odată cu înaintarea în vârstă, pensionarea și declinul veniturilor, apartamentele lor devin capitaluri valoroase. Această stabilitate - majoritatea s-au mutat în locuințele lor actuale cu mai bine de 20 de ani în urmă - a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Oamenii aflați în această grupă de vârstă nu numai că și-au constituit deja rețele în cadrul vecinătății, care ajută mobilizarea pentru acțiune colectivă, ci au și mai mult timp. Participarea la ședințe, truda pentru scară sau administrarea contabilă pretind timp, resursă pe care pensionarii o dețin într-o mai mare măsură decât ceilalți. Totuși, vârsta poate avea și un efect negativ asupra participării, deoarece implicarea solicită o anumită formă fizică, afectată negativ de îmbătrânire. Una dintre cele mai importante surse ale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în acțiunile de rezolvare a problemelor comune și se bazează pe ceilalți membri ai „miezului”. Membrii ambelor categorii au dovedit un activism moderat și înalt în tinerețe în cadrul organizațiilor comuniste, ceea ce demonstrează activismul lor latent, dar le-a și îmbunătățit resursele - competențe și identități - de a face față problemelor colective. Cei care au fost membri ai PCR și au deținut funcții de conducere în UTC, dar și la locul de muncă preiau conducerea acțiunii colective. Calitățile de lider pot fi invocate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
participarea a producerea bunului public. La acest capitol, ciclul vieții, asociat cu vârsta și momentele biografiei sunt extrem de importante. Momentul din ciclul vieții determină disponibilitatea pentru implicare, influențând, în mare măsură, percepția costurilor și beneficiilor implicării. În termenii teoriei convenționale, resursele sunt importante, dar mai ales prin ciclul vieții. Acesta este decisiv pentru prioritatea atașată unor sarcini și sfere ale vieții aflate în concurență, cantitatea de timp și de bani disponibilă pentru investiții în bunuri colective și bunăstarea fizică ce condiționează

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ales din cauza problemelor de sănătate. În aceeași categorie întâlnim reprezentanții generațiilor tinere, care au alte priorități. Biografia, pe de altă parte, pare a fi calea prin care se acumulează capitaluri psihosociologice și culturale valoroase din punct de vedere civic. Asemenea resurse sunt competențele de conducere, civice, experiența de conducere și, probabil, identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care se materializează

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fi calea spre poziții de conducere, în unele situații, sau activismul este o formă eșuată a leadership-ului. Concluzii Studiul inițiativelor de acțiune colectivă la nivelul scării de bloc a arătat, în primul rând, că în colectivitățile urbane din România există resurse pentru rezolvarea problemelor colective și producere de bunuri publice. Un instrument conceptual util pentru înțelegerea acestor inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
angajament specifice unor clase sociale, cum este cazul participării în mișcări sociale sau la organizații voluntare. Locul variabilelor culturale în explicarea acțiunii rămâne neclar. Totuși, consistența asocierilor dintre unele caracteristici biografice și disponibilitatea pentru implicare mă fac să cred că resursele culturale joacă un rol secundar, mai ales acela de instrumente pentru justificarea acțiunii sau a inacțiunii. Chiar și identitățile de lider sau de activist, care pot fi formate de-a lungul unei lungi cariere de implicare și succese în diverse

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
diverse situații, sunt doar mediatori între un impuls inițial pentru implicare și instanțe ulterioare de participare mai bine ambalate cultural. Sporirea gradului de implicare comunitară nu este, prin urmare, o chestiune simplă de sporire a conștiinței sau de instruire. Cum resursele pentru implicare sunt deja existente, problema constă în stimularea formării și funcționării microcontextelor de mobilizare, a rețelelor și organizațiilor care pot să identifice ușor problemele colective și să organizeze resursele existente pentru furnizarea bunurilor colective. Rețelele comunitare pot juca, de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
chestiune simplă de sporire a conștiinței sau de instruire. Cum resursele pentru implicare sunt deja existente, problema constă în stimularea formării și funcționării microcontextelor de mobilizare, a rețelelor și organizațiilor care pot să identifice ușor problemele colective și să organizeze resursele existente pentru furnizarea bunurilor colective. Rețelele comunitare pot juca, de exemplu, un rol important din acest punct de vedere. Pe termen lung, pe de altă parte, școlile și alte instituții de formare trebuie să dezvolte competențele civice și identitățile persoanelor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
La acest nivel, organizarea instituțională din România este, în mod clar, defectuoasă și aș sugera să se caute cauzele și soluțiile acestei stări de fapt la nivelul ofertei, și nu într-un închipuit deficit democratic al cetățenilor țării. România are resurse de participare comunitară, cea mai dificilă chestiune fiind valorificarea acesteia, nu producerea ei. Bibliografie Alexander, J.C.; Smith, P., 1993, „The Discourse of American Civil Society: A New Proposal for Cultural Studies”, Theory and Society, 22 (2), pp. 151-207. Alloy, L.B.

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
fost în această perioadă „victima” unor fluctuații politice de moment, fără o gândire prealabilă a nevoilor și priorităților în asistența socială. Asistența socială a grupurilor în nevoie a fost fragmentată la nivelul mai multor instituții/ministere, care adesea concurau pentru resurse financiare. Actele legislative din asistența socială nu au fost corelate, existând numeroase neconcordanțe între ele, dar lăsând și spații neacoperite suficient. Multe intenții bune în construcția sistemului de asistență socială, în timp, s-au transformat în schimbări lipsite de consistență

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
intenții bune în construcția sistemului de asistență socială, în timp, s-au transformat în schimbări lipsite de consistență și de sens, mai ales, în planul prevenției riscurilor. Lipsa unor politici sociale coerente și integrate în asistența socială, și nu a resurselor a fost factorul decisiv al debutului ezitant al constituirii întregului sistem cu un destin atât de controversat și de dramatic. Construirea sistemului universitar de asistență socială Revoluția din decembrie 1989 a găsit asistența socială total nepregătită pentru a face față

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
politici receptivi la propunerile specialiștilor români. Doar un singur exemplu, care, de altfel, apare cu cea mai mare implicație în sfera socialului aș dori să menționez aici: politicile sociale de suport pentru familie și copil. Mediul academic a oferit atât resursele intelectuale, cât și specialiștii necesari pentru schimbările structurale ale cadrului instituțional-administrativ și ale celui legislativ, cerute de reforma serviciilor specializate de asistență socială pentru copil. Este de menționat, în acest context, raportul realizat cu sprijinul Reprezentanței UNICEF în România - Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
familie și în instituții etc. - nu pot fi găsite în afara cadrului familial și comunitar. Politica socială pentru familie și copil nu poate fi desprinsă de politica socială globală, avându-se în vedere faptul că mecanismele de distribuire și redistribuire a resurselor existente într-un domeniu sectorial pentru obținerea bunăstării acelui sector depind de resursele comunității, iar acestea trebuie gândite la nivel global și articulate într-o logică a totalității nevoilor integrate social. Copilul și familia, în orice societate, au fost și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
comunitar. Politica socială pentru familie și copil nu poate fi desprinsă de politica socială globală, avându-se în vedere faptul că mecanismele de distribuire și redistribuire a resurselor existente într-un domeniu sectorial pentru obținerea bunăstării acelui sector depind de resursele comunității, iar acestea trebuie gândite la nivel global și articulate într-o logică a totalității nevoilor integrate social. Copilul și familia, în orice societate, au fost și trebuie să reprezinte o prioritate națională. Copilul nu poate fi privit ca unul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]