151,683 matches
-
integrate social. Copilul și familia, în orice societate, au fost și trebuie să reprezinte o prioritate națională. Copilul nu poate fi privit ca unul dintre numeroasele alte grupuri sociale aflate în dificultate, ci reprezintă o categorie aparte. Copilul este o resursă umană centrală a viitorului. Din acest motiv, copilul este îndreptățit să aibă o protecție suplimentară față de alte grupuri. Prin însăși natura sa, copilul nu-și poate fi lui însuși suficient, în sensul asigurării prin efort propriu a condițiilor necesare vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
șanse și oportunități de integrare normală a lor în societate. Cu atât mai mult, în România, în perioada dificilă de tranziție, rolul familiei s-a dovedit a fi crucial în sprijinul și protecția membrilor săi. În condițiile comprimării severe a resurselor financiare, familia reprezintă un factor stabilizator. O politică socială eficientă de sprijin pentru copil și familie trebuie totuși să pornească de la o înțelegere clară a necesităților familiilor cu copii. Nevoia de asistenți sociali Din 1994, când a ieșit de pe băncile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
numărul lor este mare și în creștere rapidă. Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu agențiile sale specializate - protecția copiilor, a persoanelor cu handicap, agenția de ocupare -, la care se adaugă direcțiile sale județene, are, poate, cele mai multe necesități imediate neacoperite cu resurse umane calificate - asistenți sociali. Instituțiile județene și locale de protecție socială - centrele de plasament pentru copii și pentru vârstnici sunt încă puternic medicalizate sau birocratizate (cu personal nespecializat). Și Ministerul Sănătății este într-o situație similară. În acest minister nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai degrabă o excepție. Asistăm, totodată, la erodarea rapidă a suportului financiar în asistență socială, complementar cu creșterea numărului de instituții slab eficiente care preiau într-un spațiu închis cazurile în dificultate severă, ce consumă excesiv o mare parte a resurselor, și așa foarte reduse. Cu toate fluctuațiile finanțării instituțiilor de asistență socială și schimbările pozitive de concepție, există încă mari inegalități între ele, unele nedeosebindu-se mult de cele din trecut. Este clar că o schimbare structurală a acestor instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
precum și a monitorizării lor, a generat numeroase dificultăți legate de blocaje privind implementarea lor eficientă în comunitate, a condus la numeroase paralelisme/suprapuneri ale programelor, lăsând multe alte nevoi neacoperite. Fragmentarea instituțională a fost dublată firesc de o dispersie a resurselor financiare destinate asistenței sociale. Procesul de descentralizare, absolut necesar, a fost realizat mai degrabă haotic, fără o pregătire strategică prealabilă, fără norme metodologice clare de implementare teritorială. De aceea, limitele sistemului actual de asistență socială nu provin numai din deficitul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
financiare destinate asistenței sociale. Procesul de descentralizare, absolut necesar, a fost realizat mai degrabă haotic, fără o pregătire strategică prealabilă, fără norme metodologice clare de implementare teritorială. De aceea, limitele sistemului actual de asistență socială nu provin numai din deficitul resurselor alocate/lipsa de fonduri pentru protecție și asistență socială, ci, în mod special, din confuzia de organizare și din deficitul unei politici coerente în domeniu. Am putea menționa doar câteva dintre punctele critice ale sistemului de asistență socială la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
deși foarte fluctuantă în timp, pe o anumită linie minimă, serviciile de asistență socială propriu-zise au fost sever neglijate prin subfinanțare. Deși în ultimii ani se înregistrează un trend crescător în interesul pentru servicii sociale specializate, o mare parte a resurselor financiare au mers către susținerea instituțiilor rezidențiale de asistență socială: instituții pentru copii abandonați, pentru copii cu handicap și pentru adulți cu handicap sever. Susținerea unor servicii de asistență socială în familie și în comunitate a fost extrem de redusă. Variatele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimb, ajutorul social pentru cei mai săraci dintre săraci, introdus ca sistem la nivel național destul de târziu (de-abia în 1995), practic se dezagregase până în 2001. Venitul Minim Garantat introdus prin Legea nr. 416/2001 a îmbunătățit mult accesul la resurse financiare minimale de trai pentru cei aflați în sărăcie extremă. Deși există încă probleme legate de cofinanțarea programului de către autoritățile locale din comunitățile sărace (care au venituri din taxe locale reduse, având însă mulți beneficiari de VMG), noul sistem funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comunității). Se previne, astfel, includerea în sistem în mod fraudulos a celor care nu se califică pentru ajutorul social. Dezvoltarea sistemului de ajutoare sociale de urgență, importantă în sine, nu a fost de natură a acoperi decât parțial deficitul de resurse al celor aflați în sărăcie și mai ales în sărăcie extremă; • serviciile de asistență socială s-au concentrat asupra tratării unor probleme grave deja constituite, spre acțiuni de urgență/de tip „pompieristic”, intervenție în criză, dar puțin capabile să dezvolte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost completată și de un transfer financiar pentru comunitățile sărace pentru a reduce decalajele dintre comunitățile avantajate social și cele dezavantajate; descentralizarea, fără asigurarea unor specialiști și a surselor de finanțare corespunzătoare, a dus, în fapt, la neconcordanțe masive între resursele financiare locale și noile responsabilități primite; descentralizarea a fost realizată haotic, cu pierderea capacităților de monitorizare/supervizare, control și evaluare; de regulă, descentralizarea a fost realizată mai mult la nivel județean, nivelul local fiind mai degrabă ignorat. Până în 2001 s-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pe de o parte, ea a reprezentat justificarea lipsei interesului de a dezvolta o strategie coerentă de dezvoltare instituțională a sistemului de asistență socială, iar pe de altă parte, a generat accentuarea decalajelor dintre județe și dintre comunități. Comunitățile cu resurse financiare mai mari, la care se adaugă și o expunere mai ridicată la exemplaritatea occidentală, au dezvoltat servicii de asistență socială. Comunitățile lipsite de resurse, dar cu probleme sociale mult mai grave nu au putut dezvolta asemenea servicii; 5. Fragmentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe de altă parte, a generat accentuarea decalajelor dintre județe și dintre comunități. Comunitățile cu resurse financiare mai mari, la care se adaugă și o expunere mai ridicată la exemplaritatea occidentală, au dezvoltat servicii de asistență socială. Comunitățile lipsite de resurse, dar cu probleme sociale mult mai grave nu au putut dezvolta asemenea servicii; 5. Fragmentarea serviciilor de asistență socială a continuat prin orientarea resurselor publice limitate spre servicii specializate în detrimentul dezvoltării serviciilor comunitare. O asemenea tendință are în timp efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o expunere mai ridicată la exemplaritatea occidentală, au dezvoltat servicii de asistență socială. Comunitățile lipsite de resurse, dar cu probleme sociale mult mai grave nu au putut dezvolta asemenea servicii; 5. Fragmentarea serviciilor de asistență socială a continuat prin orientarea resurselor publice limitate spre servicii specializate în detrimentul dezvoltării serviciilor comunitare. O asemenea tendință are în timp efecte negative importante. Serviciile specializate nedublate de servicii primare, comunitare au costuri substanțial mai ridicate, dar și o eficiență globală mai scăzută. Ele se orientează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
problemelor sociale, creează și a politicilor sociale în sfera protecției și asistenței sociale precum mari șanse de creștere a eficienței sprijinului persoanelor în dificultate. Pornindu-se de la cerințele generale ale unei politici sociale integrate, coerente, centrate pe cuplarea eforturilor și resurselor financiare din sistemul asistenței sociale, ale cărei principii au fost formulate de foarte mult timp de numeroase studii de cercetare, rapoarte naționale elaborate în mediul academic, Guvernul din perioada 2000-2004 a gândit noua structură a MMSSF pe baza unei viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe termen mediu și lung, care să prevină riscurile sociale și umane și/sau să le diminueze în timp. Toate aceste activități trebuie să fie dublate nu numai de forme instituționalizate corespunzătoare, ci și de reglementări legislative adecvate, precum și de resurse umane calificate în domeniu. Principalele coordonate ale dezvoltării serviciilor publice de asistență socială trebuie să aibă în vedere: elaborarea unei politici generale privind sistemul public al serviciilor de asistență socială; asigurarea formării specialiștilor și a perfecționării lor profesionale continue; axarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
întrebarea „Intenționați ca în viitorul apropiat (1-2 ani) să dezvoltați servicii sociale?”, 241 de ONG-uri care furnizează servicii vor să implementeze în perioada următoare 522 de noi proiecte la cele deja existente, din care numai 32 (6,1%) cu resurse proprii. Organizațiile care nu furnizau servicii la momentul culegerii datelor (34) și-au propus să dezvolte 67 de proiecte/programe din care numai 4 (6%) pe cont propriu; Tabelul 1. Intenții de viitor ale ONG-urilor pentru dezvoltarea unor noi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
De asemenea, cel mai frecvent, aprobarea unei finanțări este condiționată de asigurarea unor contribuții proprii în bani cuprinsă, de regulă, între 10-20% dificil de acoperit în condițiile unei dependențe de finanțări externe; nivel de profesionalizare redus și mobilitate ridicată a resursei umane - deși comparativ cu sectorul public, sectorul nonguvernamental înregistrează rate mai ridicate de specialiști raportate la totalul angajaților, gradul de profesionalizare rămâne unul modest, dublat și de riscul unei mobilități ridicate a specialiștilor sau a ieșirilor acestora din sistem. Costurile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unei mobilități ridicate a specialiștilor sau a ieșirilor acestora din sistem. Costurile administrative și de personal sunt drastic limitate de finanțatori, ceea ce face dificilă crearea unui nucleu stabil de specialiști ai organizației și determină, în mare măsură, mobilitatea crescută a resurselor umane în sectorul nonguvernamental sau între cel public și cel nonguvernamental. Lipsa de personal specializat este o problemă mai ales pentru organizațiile mici, cu fluctuații în volumul de resurse de finanțare atrase. Dintre cele 180 de organizații care au considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
specialiști ai organizației și determină, în mare măsură, mobilitatea crescută a resurselor umane în sectorul nonguvernamental sau între cel public și cel nonguvernamental. Lipsa de personal specializat este o problemă mai ales pentru organizațiile mici, cu fluctuații în volumul de resurse de finanțare atrase. Dintre cele 180 de organizații care au considerat că nu au suficient personal de specialitate și au răspuns la întrebarea „Care sunt motivele pentru care considerați că nu aveți suficienți profesioniști?”, 73,33% au indicat ca principală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
atrase. Dintre cele 180 de organizații care au considerat că nu au suficient personal de specialitate și au răspuns la întrebarea „Care sunt motivele pentru care considerați că nu aveți suficienți profesioniști?”, 73,33% au indicat ca principală cauză lipsa resurselor financiare. Tabelul 2. Percepția managerilor din sectorul nonguvernamental cu privire la principalele cauze ale lipsei de specialiști în organizațiile nonguvernamentale Motiv (răspuns multiplu) Frecvență % Fonduri insuficiente/Buget local insuficient/Lipsa finanțărilor 132 73 Număr redus de specialiști disponibili pentru angajare - bază de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
încă din 1997 a serviciilor comunitare de asistență socială sub forma serviciilor specializate pentru protecția copilului, numai un număr nesemnificativ de autorități locale au înființat aceste servicii. Abia începând cu 2001, prin Programele de Interes Național (PIN) au fost alocate resurse pentru înființarea acestor servicii specializate la nivelul consiliilor locale. Succesul programului a fost parțial, având în vedere că majoritatea consiliilor locale au limitat activitățile la simple proceduri birocratice. Posibilitatea înființării unor servicii specializate, așa cum prevedea legislația adoptată în 1997, a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbările majore ale legislației sunt cauzate, în mare parte, de lipsa mecanismelor de finanțare și de colaborării interinstituționale deficitară. Dezechilibrele au fost favorizate și de lipsa unor reglementări clare în ceea ce privește finanțarea serviciilor sociale la nivel local care afectează localitățile fără resurse, în special din mediul rural. În aceste zone, existența unui număr mare de potențiali beneficiari ai serviciilor sociale este dublată de subfinanțare, caracteristică a zonelor sărace afectate de grave probleme sociale. Sursa acestui paradox poate fi identificată în descentralizarea serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
zone, existența unui număr mare de potențiali beneficiari ai serviciilor sociale este dublată de subfinanțare, caracteristică a zonelor sărace afectate de grave probleme sociale. Sursa acestui paradox poate fi identificată în descentralizarea serviciilor spre județe fără o distribuție diferențiată a resurselor în funcție de gradul de dificultate a problemelor din zonele cu risc social crescut. Astfel, se creează dezechilibre în raportul cererea/ofertă de servicii. Dacă în legea administrației publice locale se spune că „resursele financiare ale autorităților publice locale trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
serviciilor spre județe fără o distribuție diferențiată a resurselor în funcție de gradul de dificultate a problemelor din zonele cu risc social crescut. Astfel, se creează dezechilibre în raportul cererea/ofertă de servicii. Dacă în legea administrației publice locale se spune că „resursele financiare ale autorităților publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile prevăzute de lege”, practica autorităților centrale a inversat mai degrabă acest raport. Transferul permanent de atribuții și obligații către autoritățile locale a fost rareori însoțit și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
autorităților publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile prevăzute de lege”, practica autorităților centrale a inversat mai degrabă acest raport. Transferul permanent de atribuții și obligații către autoritățile locale a fost rareori însoțit și de alocarea resurselor necesare. De altfel, cea mai importantă propunere legislativă a autorităților locale (baza de date a ICCV, Harta serviciilor sociale în România, 2004) se referă la asigurarea unor resurse financiare de la bugetul de stat pentru autoritățile locale în vederea înființării și funcționării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]