15,099 matches
-
avem masă festivă! Bunica: Iar. Las' că-i bine. Oleacă de cheltuială da-i bine. Alex: Da unde-i mama? Bunica: După frișca. Irina-i la teatru, la repetiție așa că... Alex: Așa că am rămas noi doi de profesie casnici. Și Schopenhauer. Bunica: Cine? Aha, Val. Val e în birou cu scrisurile lui. Alex, vezi de caută banda cu cîntecele de cînd a împlinit cincizeci de ani. Alex: Lasă că urările și mulți ani trăiască le cîntăm pe viu. (ia ghitara de pe fotoliul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vrei să mă asiști? Val: Nu, vreau să știu dacă pot lucra. Atît. Alex: Poți, cumnate Schopenhauer, poți. Val: Mii de mulțumiri. (iese brusc) Alex: Punct. Clanț. Tronc, ușă închisă... și eu care nu știu cum să vorbesc cu o ușă închisă... Bunica: Așa e el. Alex: Da cum e el? Cine știe cum e el, colocatarul ăsta care rîde cînd ceilalți plîng, plînge cînd ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vorbesc cu o ușă închisă... Bunica: Așa e el. Alex: Da cum e el? Cine știe cum e el, colocatarul ăsta care rîde cînd ceilalți plîng, plînge cînd ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi nu-i așa, dragu' bunichii? Că dacă-ți tot pui întrebări, asta o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cînd ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi nu-i așa, dragu' bunichii? Că dacă-ți tot pui întrebări, asta o știu de la bunică-tu, Dumnezeu să-l ierte, pe stomacul gol, ajungi la răspunsuri anapoda. Și-atunci? Mai mare încurcătura! O întrebare: nu vrei o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi nu-i așa, dragu' bunichii? Că dacă-ți tot pui întrebări, asta o știu de la bunică-tu, Dumnezeu să-l ierte, pe stomacul gol, ajungi la răspunsuri anapoda. Și-atunci? Mai mare încurcătura! O întrebare: nu vrei o feliuță
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi nu-i așa, dragu' bunichii? Că dacă-ți tot pui întrebări, asta o știu de la bunică-tu, Dumnezeu să-l ierte, pe stomacul gol, ajungi la răspunsuri anapoda. Și-atunci? Mai mare încurcătura! O întrebare: nu vrei o feliuță de pîine cu ceva acolo? Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și-atunci? Mai mare încurcătura! O întrebare: nu vrei o feliuță de pîine cu ceva acolo? Alex: Nu, bunicuță, eu cînd am stomacul gol îmi pun cele mai mari întrebări. Cînd îs sătul mă prinde somnul și, gata, adio întrebări. Bunica: D-apăi dă, o fi o meteahnă a tinereții... ce mai, alte vremuri, alți oameni... Maria: (intră încărcată de pachete) Uf, am crezut că nu mai ajung. Alex, mama, ajutați-mă, scăpați-mă de angaralele astea! Alex, fii bun, un pahar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de el! Ce-i pasă! El cu filosofia! Ce știe el ce-i viața! Mă rog! (inspectînd dintr-o privire casa) Bun! Of, mamă, iar ai pus furculițele în dreapta și cuțitele în stînga! Și doar ți-am spus de-atîtea ori! Bunica: Ei, ce să fac? Nu mă-nvăț cu furculițele în stînga și pace. Ce vrei, nu pot. Maria: Să pun frișca la frigider că odată se fleșcăiește. Restul e gata? Bun. Alex, sper că pentru masă nu rămîi în blugi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
odată se fleșcăiește. Restul e gata? Bun. Alex, sper că pentru masă nu rămîi în blugi! Știi că lui nu-i place. Și dă cu pieptenul prin părul ăla. Uf! (iese) Alex: (meditînd o clipă, puțin trist, puțin cu umor) Bunică, pot să-mi pun o întrebare? Bunica: N-ai vrea mai întîi să-ți dau o tartinuță... un sandvici? Alex: (îmbrățișînd-o) Of, Doamne, decît să n-ai o bunică, mai bine să ai două... (Bunica iese spre bucătărie, iar Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Alex, sper că pentru masă nu rămîi în blugi! Știi că lui nu-i place. Și dă cu pieptenul prin părul ăla. Uf! (iese) Alex: (meditînd o clipă, puțin trist, puțin cu umor) Bunică, pot să-mi pun o întrebare? Bunica: N-ai vrea mai întîi să-ți dau o tartinuță... un sandvici? Alex: (îmbrățișînd-o) Of, Doamne, decît să n-ai o bunică, mai bine să ai două... (Bunica iese spre bucătărie, iar Alex iese pe ușa plasată în planul doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Uf! (iese) Alex: (meditînd o clipă, puțin trist, puțin cu umor) Bunică, pot să-mi pun o întrebare? Bunica: N-ai vrea mai întîi să-ți dau o tartinuță... un sandvici? Alex: (îmbrățișînd-o) Of, Doamne, decît să n-ai o bunică, mai bine să ai două... (Bunica iese spre bucătărie, iar Alex iese pe ușa plasată în planul doi al încăperii; pe ușa de la intrare intră Irina; aduce un buchet mare de garoafe roșii și un pachet în care e un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puțin trist, puțin cu umor) Bunică, pot să-mi pun o întrebare? Bunica: N-ai vrea mai întîi să-ți dau o tartinuță... un sandvici? Alex: (îmbrățișînd-o) Of, Doamne, decît să n-ai o bunică, mai bine să ai două... (Bunica iese spre bucătărie, iar Alex iese pe ușa plasată în planul doi al încăperii; pe ușa de la intrare intră Irina; aduce un buchet mare de garoafe roșii și un pachet în care e un tablou) Irina: Hm, ăștia ori au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Maria: Pentru că omul niciodată nu știe la ce se poate aștepta de la tine. Val: E, mai fac și eu cîte o surpriză... dar încolo sînt băiat blînd, zău așa, cuminte, ascultător... Știu și eu să fin pe fază, crede-mă. Bunica: (curat îmbrăcată) Marie, da' pîinea cum s-o ta? Așa, drept sau de-a hoarța? Maria: (povestea asta cu pîinea e veche ca și cea cu furculițele în stînga) Mamă, știi ce! Rupe-o! Și, rog, ce te-ai îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îmbrăcată) Marie, da' pîinea cum s-o ta? Așa, drept sau de-a hoarța? Maria: (povestea asta cu pîinea e veche ca și cea cu furculițele în stînga) Mamă, știi ce! Rupe-o! Și, rog, ce te-ai îmbrăcat așa?! Bunica: (se cercetează) Da' cum m-am îmbrăcat? Maria: De ce nu te-ai îmbrăcat în costumul național? Bunica: Da' ce, e ziua eroilor? Maria: Nu-i nici o zi a eroilor, of doamne, dar îi place lui. Știi doar. Și-ți stă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu pîinea e veche ca și cea cu furculițele în stînga) Mamă, știi ce! Rupe-o! Și, rog, ce te-ai îmbrăcat așa?! Bunica: (se cercetează) Da' cum m-am îmbrăcat? Maria: De ce nu te-ai îmbrăcat în costumul național? Bunica: Da' ce, e ziua eroilor? Maria: Nu-i nici o zi a eroilor, of doamne, dar îi place lui. Știi doar. Și-ți stă nemaipomenit. Hai, du-te și te-mbracă în costum național. Bunica: D-apăi cum nu, să fiu ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te-ai îmbrăcat în costumul național? Bunica: Da' ce, e ziua eroilor? Maria: Nu-i nici o zi a eroilor, of doamne, dar îi place lui. Știi doar. Și-ți stă nemaipomenit. Hai, du-te și te-mbracă în costum național. Bunica: D-apăi cum nu, să fiu ca măgaru-ntre oi. Maria: Ei asta-i! Hai, te rog. De dragul lui. Și-al meu. Te rog. Bunica: (știe că nu scapă) Bine. Dar să nu mă mai puneți să și cînt, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
place lui. Știi doar. Și-ți stă nemaipomenit. Hai, du-te și te-mbracă în costum național. Bunica: D-apăi cum nu, să fiu ca măgaru-ntre oi. Maria: Ei asta-i! Hai, te rog. De dragul lui. Și-al meu. Te rog. Bunica: (știe că nu scapă) Bine. Dar să nu mă mai puneți să și cînt, ca de obicei. Maria: Asta depinde de cum se vor desfășura lucrările. Da' să nu-mi vii cu vreo doină sau baladă bătrînească. Ceva din folclorul nou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
știe că nu scapă) Bine. Dar să nu mă mai puneți să și cînt, ca de obicei. Maria: Asta depinde de cum se vor desfășura lucrările. Da' să nu-mi vii cu vreo doină sau baladă bătrînească. Ceva din folclorul nou. Bunica: Folclor nou nu știu. Maria: Ba știi. Îl știi pe ăla cu foaie verde de cicoare... Bunica: A, acela de la căminul cultural din sat... da. Maria: la zi-l oleacă. Bunica: (ce să facă) " Foaie verde de cicoare, am o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Maria: Asta depinde de cum se vor desfășura lucrările. Da' să nu-mi vii cu vreo doină sau baladă bătrînească. Ceva din folclorul nou. Bunica: Folclor nou nu știu. Maria: Ba știi. Îl știi pe ăla cu foaie verde de cicoare... Bunica: A, acela de la căminul cultural din sat... da. Maria: la zi-l oleacă. Bunica: (ce să facă) " Foaie verde de cicoare, am o țară ca o floare, am uzine, am ogoare, mi-i grădina ca o floare și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vreo doină sau baladă bătrînească. Ceva din folclorul nou. Bunica: Folclor nou nu știu. Maria: Ba știi. Îl știi pe ăla cu foaie verde de cicoare... Bunica: A, acela de la căminul cultural din sat... da. Maria: la zi-l oleacă. Bunica: (ce să facă) " Foaie verde de cicoare, am o țară ca o floare, am uzine, am ogoare, mi-i grădina ca o floare și nimic nu mă mai doare..." Maria: Hai, gata. Irina, și tu? Irina: Eu ce? (numai să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și-n teniși. Și regina Angliei poartă blugi. Maria: Pe mine nu mă interesează ce fac reginele și regii. Ei au morala lor, noi o avem pe-a noastră. N-are rost să le amestecăm. Alex: (îmbrăcat regulamentar) Unde-i bunica? Irina: S-a dus să se îmbrace în costum național. Dar văd că și tu ești bun de ginere! Ia vino, vino-ncoace! Ce, nu te poți mișca? Săracul de el! Maria: Și-acum ce stai așa de parcă ești sudat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cravata asta nu cred că am să rezist mult... Val: (din același fotoliu în care va sta ca un refugiat mai tot timpul) Alex, dă-mi-o mie. Tot trebuia să-mi asortez o cravată la gînduri. Maria: Altul! (vine bunica, îmbrăcata în costum național, mișcîndu-se cu grijă, ca la o paradă a modei) Ei, bravo! Uite ce frumusețe! Îi dai gata pe ăi de-or să vină cu Mihai. Bravo! Ia vino mai aproape. (bunica înaintează, și cum ceilalți sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la gînduri. Maria: Altul! (vine bunica, îmbrăcata în costum național, mișcîndu-se cu grijă, ca la o paradă a modei) Ei, bravo! Uite ce frumusețe! Îi dai gata pe ăi de-or să vină cu Mihai. Bravo! Ia vino mai aproape. (bunica înaintează, și cum ceilalți sînt și ei în picioare, se încadrează în rînd, astfel că s-a constituit o formație spontan organizată, în fața căreia se află Maria; cei din rînd realizează situația și, simultan, încep să cînte mulți ani trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în stilul brigăzilor artistice de amatori; apoi totul se sparge într-un rîs general) Al naibii! Oh, tineretul ăsta! Și-ați mai corupt-o și pe biata mama. Ei, gata, gata! Să vedem ce mai e de făcut. (pleacă împreună cu bunica și Irina) Val: (Alex gustă cîte ceva din farfuriile de pe masă) Păi ce faci, iubitule, demolezi masa oficială? Alex: Nu, dar cred că bunica are dreptate... întrebările pe stomacul gol duc la răspunsuri anapoda... Așa mi-a spus bunica și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și pe biata mama. Ei, gata, gata! Să vedem ce mai e de făcut. (pleacă împreună cu bunica și Irina) Val: (Alex gustă cîte ceva din farfuriile de pe masă) Păi ce faci, iubitule, demolezi masa oficială? Alex: Nu, dar cred că bunica are dreptate... întrebările pe stomacul gol duc la răspunsuri anapoda... Așa mi-a spus bunica și eu nu știu ce am azi că mă sîcîie toate întrebările... Val: Și mai spuneți că în casa asta numai eu îmi pierd timpul fâcînd filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]