14,667 matches
-
german a luat hotărârea să depășească orașul, fără să intervină în luptă. Armistițiul dintre cele două tabere au fost negociat pe 19 iunie, dar nu a fost semnat decât pe 22 iunie la Compiègne. În seara zilei de 20 iunie, colonelul Michon a ajuns la concluzia că militarii săi nu mai pot apăra Sumurul și a dat ordinul de retragere spre sud. Germanii au intrat în Saumur în dimineața zilei de 21 iunie. Oarșul avea să fie eliberat în august 1944
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
războiului, fiindu-i alături la München, Salzburg și Viena. Conform baronului von Wedel, a fost cooptat în același an în serviciul de contrainformații al Austro-Ungariei, unde a lucrat pentru biroul de evidențe la Viena, pentru un timp ca adjunct al colonelul Maximilian Ronge. În acest context a fost implicat în descoperirea cazului de spionaj al colonelului Alfred Redl, care a fost demascat în mai 1913 ca spion pentru Rusia. Pentru serviciile sale deosebite, a fost decorat la 23 iunie 1913 cu
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
cooptat în același an în serviciul de contrainformații al Austro-Ungariei, unde a lucrat pentru biroul de evidențe la Viena, pentru un timp ca adjunct al colonelul Maximilian Ronge. În acest context a fost implicat în descoperirea cazului de spionaj al colonelului Alfred Redl, care a fost demascat în mai 1913 ca spion pentru Rusia. Pentru serviciile sale deosebite, a fost decorat la 23 iunie 1913 cu Crucea de Ofițer a Ordinului Franz Joseph I.. În timpul Primului Război Mondial, Alexandru Wassilko de Serecki la
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
grupă și scurt timp după aceea la gradul de general major), pe frontul din Carintia. După demisia lui Heinrich Ferdinand a căpătat permisiunea de a lupta mai departeîmpotriva inamicului. Pentru angajamentul său, ofițerul a fost promovat la gradul de locotenent colonel și comandant al Regimentului de Ulani nr. 8. la 1 mai 1918, după ce i-a fost acordată deja la 27 aprilie al anului - în semn de recunoaștere pentru comportamentul său curajos în fața adversarului și serviciile sale excelente, Crucea de Merit
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
octombrie al anului), a fost onorat cu titlul de conte, motivul fiind loialitatea sa de soldat și capacitatea de a se sacrifica personal împreună cu familia sa. În 1919 contele a fost preluat cu rangul său militar austriac (după alții în calitate de colonel) în Armata Română. A fost încadrat în Regimentul Nr. 3 Roșiori si a fost decorat cu Ordinul Coroanei României în grad de cavaler. Cariera sa militară s-a încheiat prin sinucidere la vârsta de doar 49 de ani. S-a
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
Interne, apoi scos clandestin din țară, cu vaporul. La 22 noiembrie 1917 a fost cel de al 22-lea vorbitor în ședința de deschidere a lucrărilor Sfatului Țării. După prima cuvântare, din soldat de rând Ilie Cătărău s-a autodenumit colonel și în scurtă vreme a ajuns să conducă garnizoana militară a Chișinăului. Ilie Cătărău, în calitatea sa de șef al garnizoanei din Chișinău, prin acțiunile sale nesăbuite de bolșevizare în rândul subordonaților și de subminare a Sfatului Țării, devenise un
Ilie Cătărău () [Corola-website/Science/333144_a_334473]
-
a orașului Paris pentru meritele sale ca aviator. În mod întrucâtva ironic, salvarea sa de regimul comunist a fost determinată de foștii piloți împotriva cărora Vizanty a luptat în război. Asul român l-a reîntâlnit, cu această ocazie, și pe colonelul german Eduard Neumann, împreună cu care a băut o șampanie. Fiica comandorului își amintește cum, „deși a fost departe de țară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărți despre aviație, România și aviația sa pe nedrept uitată. A primit
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
de comandant suprem deoarece se considera "necorespunzător", temându-se că, dacă încalcă principiul seniorității, va intra în conflict cu Witte de With și Johan Evertsen. Mai târziu De Ruyter și De Witt au devenit prieteni. După refuzul lui De Ruyter, Colonelul Jacob van Wassenaer Obdam a ajuns noul comandant suprem al flotei olandeze. De Ruyter a declinat și oferta de a fi consilierul naval al lui Obdam. A rămas totuși în serviciul marinei olandeze și, mai târziu, a acceptat din partea Amiralității
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
rapid gradele didactice până la cel de conferențiar (în 1952), devenind titularul cursului de Teoria motoarelor de aviație cu reacție. Până în 1959 Pimsner a profesat în calitate de cadru didactic în Academia Tehnică Militară, fiind avansat succesiv la gradele de maior și lt. colonel (1958). Deși nu a luptat efectiv pe frontul de est, în anul 1959 Pimsner a fost trecut în rezervă. În 1958, Pimsner a intrat prin concurs cercetător principal și șef de sector la Institutul de Energetică al Academiei Române, condus în
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
Frank Frederick Borman, ÎI (n. 14 martie 1928) (Colonel, USAF, Retired) este un fost pilot al United States Air Force, inginer aeronautic, pilot de încercare și astronaut NAȘĂ, cunoscut în calitate de comandant al Apollo 8, prima misiune care a zburat în jurul Lunii, făcându-l, alături de colegii săi de echipaj Jim Lovell
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
a adoptat la început o linie pro-occidentală și a beneficiat de sprijinul Israelului, sub formă de instructori militari și mijloace de luptă. După un timp și-a schimbat politica externă în mod radical, devenind un aliat apropiat al conducătorului Libiei, colonelul Muammar Gaddafi, și al altor țări arabe, îmbunătățind și relațiile cu Uniunea Sovietică și cu Germania de Est. În anul 1975 a fost ales președinte al Organizației Unității Africane. A acordat asistență organizațiilor teroriste palestiniene și în 1976 a colaborat
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
a fost un distins ofițer de etnie tătară al Armatei Române. Este tatăl cunoscutei interprete de muzică populară Kadriye Nurmambet. Ahmet s-a născut în 1893. Cel care i-a îndrumat pașii către cariera armelor a fost unchiul său, colonelul Refiyîk Kadír. În anul școlar 1900/1901 urmează deja cursurile gimnaziului militar din Iași. După absolvirea studiilor, în 1909 este încadrat în serviciul miltar cu gradul de sublocotenent de cavalerie. În timpul Primului Război Mondial ia parte la Bătălia de la Oituz (1917) și
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
serviciu contra intereselor publice și fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție. ICCJ i-a mai condamnat pe Petrache Cândea, general de brigadă (r), fost șef al Corpului de Control din cadrul Serviciului Român de Informații, colonel (r) George Icleanu, locotenent colonel (r) Dumitru Dănuț Vlădica, toți foști ofițeri în cadrul Serviciului Român de Informații, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare. Instanța a mai dispus obligarea, în solidar, a inculpaților Cândea Petrache, Bărbulescu Adrian, Icleanu George
Adrian Bărbulescu () [Corola-website/Science/333243_a_334572]
-
fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție. ICCJ i-a mai condamnat pe Petrache Cândea, general de brigadă (r), fost șef al Corpului de Control din cadrul Serviciului Român de Informații, colonel (r) George Icleanu, locotenent colonel (r) Dumitru Dănuț Vlădica, toți foști ofițeri în cadrul Serviciului Român de Informații, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare. Instanța a mai dispus obligarea, în solidar, a inculpaților Cândea Petrache, Bărbulescu Adrian, Icleanu George și Vlădica Dumitru Dănuț la
Adrian Bărbulescu () [Corola-website/Science/333243_a_334572]
-
a fost pus în libertate în 13 aprilie 1964, grațiat prin Decretul nr. 411/1964. După eliberare, a fost angajat ca magazioner la întreprinderea de panificație Spicul, până la pensionare. După evenimentele din decembrie 1989, a fost înaintat la gradul de colonel în retragere. În iulie 1999, Mariana Conovici și Octavian Silivestru, de la Societatea Română de Radiodifuziune au realizat un interviu cu Traian Borcescu, în care acesta precizează anumite amănunte privind distanțarea sa de politica mareșalului Ion Antonescu: Arhivele CNSAS conțin numeroase
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
rusă din estul Europei începuse bine, Armata I (Armata Nemanului) a generalului obligându-i pe germani să se retragă spre vest de la graniță, către Königsberg. Între timp, se apropia dinspre sud, sperând să taie retragerea germanilor în zona din jurul orașului. Colonelul a pus însă la cale un plan de atac împotriva Armatei a II-a în timp ce aceasta încerca să manevreze spre nord pe un teren deosebit de deluros. Planul lui Hoffman a fost pus în aplicare rapid, culminând cu totala distrugere a
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
criza din Prusia Orientală foarte diferit de Prittwitz, care a intrat în panică atunci când rușii au pătruns în Prusia Orientală. Spre deosebire de Prittwitz, Hindenburg și Ludendorff au hotărât să treacă în ofensivă și să încercuiască una dintre armatele inamice. După planurile colonelului , șeful adjunct de operațiuni al lui Prittwitz, ei au ales să trimită opt divizii împotriva lui Samsonov în bătălia de la Tannenberg, soldată cu peste 90.000 de prizonieri și 70.000 de morți și răniți. Armata a II-a a
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
suplimentare nu au ajuns la timp pentru cele două bătălii, așa cum prezisese Ludendorff și, dacă ar fi intrat în Franța după cum se intenționa la început, ar fi ameliorat mult situația precară din vest. După cum spunea șeful serviciului francez de informații, colonelul Dupont, „dezastrul lor a fost unul dintre elementele victoriei noastre.” Rușii aveau la început două armate (I și a II-a, cu 19 divizii de infanterie și 8 de cavalerie - 400.000 de soldați plus 30.000 de sabreri, în
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
de închisoare. „Unul dintre activiștii «Antifa» ar avea legătură cu jaful de la «Metro» (Metro «Rîșcani») din 30 mai 2014, în urma căreia o persoană a decedat”. Declarațiile au fost făcute de reprezentanții Procraturii Generale și ai Inspectoratului General de Poliție. Potrivit colonelului de poliție Gheorghe Cavcaliuc, în urma descinderilor din 26 noiembrie a polițiștilor de la „Fulger” a fost reținută concubina unuia dintre membrii Antifa pentru 72 de ore. Aceasta este concubina lui Oleg Timofti, care se află acum în detenție fiind bănuit că
Antifa () [Corola-website/Science/333270_a_334599]
-
Iași, maior Emil Tulbure. Avea în subordinele sale "un număr de cca. 20 oameni instruiți de el, pentru scopuri și misiuni speciale în timpul războiului, care oameni erau încartiruiți la Iași în diferite case". Potrivit unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
București în 1881 și considerată ca deosebit de importantă la vremea respectivă. Ulterior Căpităneanu mai stabilește și diferența de longitudine dintre București și Brașov prin două măsurători efectuate în septembrie 1883 . Tot în 1883 a fost avansat la gradul de locotenent colonel. De numele lui Căpităneanu Constantin sunt legate principalele realizări ale științei românești în domeniile astronomiei, geodeziei și cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la apariția, în 1875, a Buletinului Societății Geografice Române, societate
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
a fost numit comandant al regimentuui 13 „Ghideon”, apoi fiind promovat în funcția de comandant adjunct al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al brigăzii de rezerviști Karmeli. În 1997 a fost numit, în paralel, comandant al Brigăzii Efraim, iar în 1997 i-a urmat colonelului Erez Gerstein, în funcția de comandant al Brigăzii Golani, la scurt timp după catastrofă
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al brigăzii de rezerviști Karmeli. În 1997 a fost numit, în paralel, comandant al Brigăzii Efraim, iar în 1997 i-a urmat colonelului Erez Gerstein, în funcția de comandant al Brigăzii Golani, la scurt timp după catastrofă incendiului din Wadi Sluki, în care au pierit cinci luptători ai brigăzii și alți cinci au fost răniți. În calitatea de comandant al brigăzii Golani Eizenkot
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
Herțegovina. Ridicat la grad de căpitan de clasa I în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894, a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al regimentului de artilerie nr. 19 la Oradea începând cu anul 1907. În același post a fost numit colonel la 18 august 1914. Deja la începutul războiului a avut prilejul să
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al regimentului de artilerie nr. 19 la Oradea începând cu anul 1907. În același post a fost numit colonel la 18 august 1914. Deja la începutul războiului a avut prilejul să se distinge, fiind decorat cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 3-a cu decorația de război. Er deja purtător al medaliei de merit militar
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]