16,541 matches
-
unde a fost întampinată de I.P.S. Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la Putna, unde a îngenuncheat la mormântul lui ștefan cel Mare,la mănăstirile Dragomirna, Humor, Voroneț, Moldovița... La întoarcere, vama românească nu i-a permis să treacă o icoană dăruită de î.P.S. Pimen al Sucevei și Bucovinei ...iar la vama moldovenească un vameș, aflând că ea este mama lui Ilașcu, i-a sărutat mâna... (pe vameș îl cheamă Frunză). Care sunt visele ei ? Să-l vadă pe Ilie în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
anul 1995, într-o călătorie către Chișinău și invers cu un grup mare de personalități, din care făceau parte Nicolae Dabija, Ioana Irimia, Prințul Paul cu soția , Veronica Boldișor, Anca Augusta, Ninela Caramfil, Vasile Fluturel. Pictorița Nina Revuleț i-a dăruit atunci măicuței Natalia Ilașcu o lucrare reprezentându-l pe Ilie Ilașcu în celula condamnaților la moarte, celula numărul 13. Acest tablou a fost ca o sfântă icoană în casa părinților, casa copilăriei patriotului român. Grupul nostru, plecat în acea seară
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am dăruit măicuței Natalia Ilașcu calendarul bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că i-au furat de prin curte tot ce mai avea, iar de pe sârmă hainele soțului, pe care voia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în frunte cu red. șef de la ziarul „Crai Nou”, remarcă făcută și de Mihai Vicol care a mai spus printre altele la această întâlnire: „Mama lui Ilie are nevoie de un televizor și aflând asta domnul redactor-șef, domnul Teodorescu, dăruiește acest televizor mamei Natalia, care înseamnă alungarea singurătății. Eu vreau să vă mulțumesc pentru absolut tot, pentru generozitatea și marea omenie de care ați dat dovadă.” Stăpânit de mari emoții, am spus și eu câteva cuvinte, spunând: „M-am întâlnit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Bucovină. și aici aveți o sfântă icoană pe care să o țineți în casa dumneavoastră și când va fi să vă întâlniți cu fiul dumneavoastră, asigurați-l că din partea noastră, a preoților părinților, este aceeași afecțiune.” îPS Pimen a încheiat dăruind o sfântă icoană măicuței Natalia Ilașcu, care a primit-o plângând. S-a vizitat apoi mănăstirea. Pe drum către mănăstirea Putna, am ascultat la radio București interviul acordat de către măicuța Natalia și fiica ei Eugenia reporterului Mircea Motrici de la Radio
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la mormântul lui ștefan Ilașcu. 27 martie 1999, cimitirul satului Taxobeni. Natalia Buliga, Natalia Ilașcu și Constantin Chirilă. 6. Discutând cu Natalia Ilașcu. 10 mai 1999, împreună cu fiica Eugenia și Doina Boghean. 97 7. îPS Pimen al Sucevei și Rădăuților, dăruind o icoană Nataliei Ilașcu. 11 mai 1999, Mănăstirea Slatina. 8. La mormântul lui ștefan cel Mare și Sfânt. 11 mai 1999, Putna, Natalia Ilașcu și fiica, Eugenia. 98 9. în fața Moldovei lui ștefan cel Mare. 11 mai 1999, muzeul mănăstirii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
câștiguri! Turnătorul nostru În Liceul Militar, aveam un turnător pe care-l băteam din când în când, mai mult preventiv. Ca să aibă și el un motiv deslușit de a ne turna, pe lângă acela obscur, din afara voinței sale, cu care-l dăruise natura. Convingerea mea e că oamenii nu devin delatori, ci se nasc cu o genă a însingurării, care la un moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care i-a calificat drept ladinos∗ lași. Tot el ne-a oferit răspunsul În ceea ce privește ritualul neobișnuit pe care-l observaserăm mai devreme În ziua aceea la tovarășii noștri de drum. Ajuns În cel mai Înalt punct al muntelui, indianul Îi dăruiește toată tristețea sa Pachamamei, Pămîntului-Mamă, sub forma simbolică a unei pietre. Treptat, acestea se strîng grămadă pentru a forma piramidele pe care le-am văzut. CÎnd spaniolii au sosit pentru a cuceri această regiune, au Încercat de Îndată să distrugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Dumitraș, Gheorghe, căruia încă de mic i s-a spus Ghiță. Primul, Iosif, murise la doar câteva luni, durere suportată greu de părinți care la naștere îl închinaseră Sfântului Iosif, purtătorul de grijă al Sfintei Familii. Dumnezeu le-a mai dăruit apoi încă patru băieți și trei fete. Când eram mici, mama ne dădea să bem apă dintr-un clopoțel de alamă căci auzise ea că așa copiii vor avea glasul mai frumos, așa ca sunetul de clopoțel; glas frumos am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
început cursurile Conservatorului din București”. Odată, la o repeție a corului, o colegă l-a apostrofat : „Tu cu vocea pe care o ai ce cauți la pedagogie și nu urmezi canto?” A voit să-și folosească vocea așa cum i-o dăruise Dumnezeu, fără a o mai cultiva. Organele de represiune erau îngrijorate de popularitatea tot mai mare de care se bucura tânărul preot care după ce cânta la capela Notre Dame, majoritatea participanților îl urmau și la Pitar Moș pentru a-l
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tot, dar nu putea răspunde coerent. După cca. două săptămâni, la 6 octombrie părăsește această lume pentru a preamări în veșnicie pe Pruncul Isus și pe Maica Sa pe care i-a iubit, i-a cântat și i-a slujit dăruindu-le întreaga-i ființă. Corpul neînsuflețit a fost depus în bisericuța satului, sute de oameni (dintre care mulți străini) i-au adus un ultim omagiu celui care, în cei 14 ani de detenție a reușit să aducă în sufletele miilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ani închisoare corecțională. Materialele pe care le procurase pentru construirea bisericii au fost confiscate de comuniști și întrebuințate la construirea școlii din Nisiporești. După trei ani de închisoare, la 24 aprilie 1961, pr. Eugen a fost eliberat și s-a dăruit din nou slujirii Bisericii lui Cristos, deși a trebuit să înfrunte diferite împotriviri și dificultăți. La 1 martie 1962 a fost numit vicar parohial la Hălăucești, dar din cauza vicisitudinilor timpului, în același an, între lunile iunie-septembrie, a lucrat ca și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de ani de muncă; dar perfecționarea sufletului este o operă mult mai dificilă”. Trebuie, deci, să ne dăruim ei în liniște, cu răbdare și totală încredere în Dumnezeu. Noi primim de la Dumnezeu întotdeauna cu destulă promptitudine tot ceea ce dorim, dacă ne mulțumim să le primim atunci când îi place Lui să ni le dăruiască. Pr. Vasile Mare (trad.), din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dificilă”. Trebuie, deci, să ne dăruim ei în liniște, cu răbdare și totală încredere în Dumnezeu. Noi primim de la Dumnezeu întotdeauna cu destulă promptitudine tot ceea ce dorim, dacă ne mulțumim să le primim atunci când îi place Lui să ni le dăruiască. Pr. Vasile Mare (trad.), din Adevărata măsură a virtuților, Pr. P. Quadrupani și Robert Mialhe, Serafica, Roman, 2006, pp. 140-146. 27. PR. IOAN MARINA autobiografie Subsemnatul Marina V. Ioan, născut la 21 octombrie 1914 în com. Apșa de Mijloc, regiunea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor; Si apă, sânge-au picurat Din coasta-ți, Miel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a voit cu trup și suflet Să fii la ceruri ridicată. Acolo printre sfinți și îngeri, Împărăteasă și Stăpână, Ne mijlocești nespuse haruri Și ni le-mparți cu largă mână. Noi azi cu-ncredere fiască Ne consfințim Inimii tale Îți dăruim a noastre inimi O, Mamă, în primire, ia-le! Condu de-acum Tu viața noastră Pe-a sfintelor virtuți cărare, Ne fii în ora încercării Refugiu sigur de scăpare! Iar când vom trebui să trecem Din astă viață pământească Din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trăit clipe de intensă unire cu Dumnezeu. Aici în ziua de 15 septembrie are loc fenomenul -astăzi numit - stigmatizare. O flacără venind de sus se apropie de Francisc; el deslușește în ea conturul precis al lui Isus Răstignit căruia îi dăruiește încă o dată întreaga lui viață și ființă; deodată din rănile mâinilor, ale picioarelor și a coastei pornesc raze ce se îndreaptă spre mâinile, picioarele și coasta lui Francisc care intră într-un abis de durere și bucurie; când revine la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prezent la întâlnirea supremă cu „sora noastră moartea”. În seara zilei de 3 octombrie a anului 1226, după ce a binecuvântat încă o dată pe frații săi și orașul Assisi, părăsește umbra ce i-a mai rămas din trup, spre a se dărui cu totul și cu totul Iubirii care l-a condus pe drumurile pământului; nu înainte însă de a-i ruga pe frați să-l înmormânteze pe „Colina infernului” - locul de ocară unde erau îngropați sinucigașii și condamnații, deoarece cum le
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sărbătoare Zi de laudă, de cânt! Căci e ziua cea divină, Ziua-n care „Sfânta Cină” Ni se dă așezământ... Azi Cristos, al nostru Rege, Noul Paști - din noua legeDă popoarelor în dar; Vechea jertfă-o-nlocuiește, Pe sine se dăruiește, Pe-al Bisericii altar... Și misterul „Cinei Sfinte”, Spre aducerea-i aminte, Spune să se-aducă-n veac; Și de-atunci în șir s-aduce Sfânta jertfă de pe cruce Întru-al omenirii leac. Vinul se preface-n Sânge, Pâinea-n Trupu-i - și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acela) înjghebaseră în cadrul Institutului Cantacu zino, unde lucrau împreună, primele cursuri benevole de limba rusă. Ticki mai cu seamă făcea un haz nebun de noua noastră relație de la elev la profesor. Eu însă îmi luam munca în serios și, fiind dăruit de Dumnezeu cu har pedagogic, curând am monopolizat întregul institut: grupuri comune ori elevi separați, ajungând până la urmă să-l am ca elev chiar și pe profesorul Oeriu, directorul institutului. Succesul meu cred că trebuie atribuit în special metodei de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe care mi-ai trezit-o în suflet. S-o porți cu tine în veci. E o realitate care te va învălui de-a cum încolo, mai materială decât oricare vorbă sau oricare gest. Departe de cel care ți-a dăruit-o, privirea mea va fi de-acum o parte din propria ta fericire. Omul rău e cu desăvârșire rău atunci când se preface că e bun. Îmi cheltuisem toate forțele pentru a lupta împotriva răului care credeam că este în mine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc de fericirea și de bucuria ta, toți îți vor binele: toți au scris, au compus, au cântat, au muncit pentru tine, pentru tine s-au dăruit omenirii, pentru tine au suferit, și singura lor răsplată e bucuria ta. Bucură-te, dar și răsplătește-i... Fiind fericit, pe ei îi faci fericiți. Cât de convenționale și de înșelătoare sunt realitățile obiș nuite ale vieții, cât de mincinoase
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru fericirea ta, iar acum, cuprins de o ciudată orbire, tu te plângi că ai fi singur când sunt atâția și atâția, milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vedere. În afară de unul - deosebit în toate privințele - tinerețe, farmec, talent. Un student la scenografie... „Chipul tău mă durea. Se răsfrângea în mii de ape în mintea mea. Îmi chinuia nopțile și zilele... și glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea mai adâncă și cea mai frumoasă. și tot de la el a avut parte de chinul cel mai neiertător din câte există în lumea aceasta a iluziilor omenești - acela al dragostei neîmpărtășite. Căci pe cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pregătit pentru transferarea la Văcărești... S-au cuprins în brațe, dar la intervenția grosolană a zbirului Mihai a zâmbit luminos și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând, se vor revedea, mai împăcați și mai fericiți decât au fost vreodată... Dar se înșela... Căci de la Prefectură nu a fost dus la Văcărești, ci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]