17,663 matches
-
încredințarea că și celelalte cuvinte inspirate se vor împlini în legătură cu biserica Sa: ,,...Biserica poate părea că este pe punctul de a cădea, dar nu va cădea. Ea va rezista, iar păcătoșii din Sion vor fi cernuți și pleava va fi despărțită de grâul cel prețios. Aceasta va fi o încercare teribil de grea, dar trebuie totuși să aibă loc.” (M.S. pag.380) După plecarea mea, cei care au fost alături de mine, care m-au ajutat în lucrarea Domnului au fost și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Câțiva militari, un fel de pir-pir-pir și cu asta basta!" îi rezumase Iliescu toată filozofia complotului. Militaru, în schimb, susținea implicarea maselor în lovitură. " Dom'le, daca nu sunt angrenate și masele populare, nu iese nimic." Până la urmă s-au despărțit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despărțit cu această idee: el cu pir-pir-ul lui și eu cu masele populare", și-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineînțeles, să fie luată în altă parte. La Moscova, în iunie '89, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu asta basta!" îi rezumase Iliescu toată filozofia complotului. Militaru, în schimb, susținea implicarea maselor în lovitură. " Dom'le, daca nu sunt angrenate și masele populare, nu iese nimic." Până la urmă s-au despărțit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despărțit cu această idee: el cu pir-pir-ul lui și eu cu masele populare", și-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineînțeles, să fie luată în altă parte. La Moscova, în iunie '89, când cei doi se plimbau prin Herăstrău, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Arhangheli”. Biserica este ctitoria prințului Nicolae șuțu, ridicată în 1845 în memoria tatălui său, domnitorul Alexandru șuțu (m. 1821). Biserica este o construcție monumentală de influență clasică, compusă din trei încăperi: altar, naos și pronaos. Naosul și altarul sunt spațioase, despărțite printr-o catapeteasmă în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil în chip de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să i-l dea pe Săndel de suflet, arătându-i ce mari foloase ar avea acesta dacă ar fi fost înfiat de preot. După un timp de gândire, Maria și Costache au răspuns respectuoși preotului că nu pot să se despartă de copil, pe care ar vrea să-l crească alături de ceilalți frați și surori, de a căror bună creștere erau încredințați toți consătenii. Preotul a înțeles iar preoteasa s-a mulțumit doar să-l boteze pe Săndel. Maria nu i-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
altă ocazie, vom mai discuta, dacă veți dori. Ca și la intrare, cu aceeași fermitate și siguranță în mișcare, ca și în vorbire, profesorul salută grupul de țărani, care cu mult respect răspund salutului de rămas bun, după care se despart, mergînd fiecare să împlinească preocupările lor zi de zi. Moș Negruș plătește băutura, și apoi cu toții părăsesc hanul, plecând după interesele lor. Iau medicamentele de la farmacie pentru Elena, merg la atelierul de fierărie a lui Sfrijan, unde caii lor erau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la niște greci, așa mi-a spus ea când ne-am întâlnit la fântână și mi-a dat un pește. Am aflat de la slugi că boierul le-a spus să arunce tacâmurile vechi în râpa de lângă grădina publică, care o desparte de grădina boierească. știam că cheile de la grădina publică le ține Costache; ce să mă căciulesc eu la el ca să-și dea sama de ce plănuiesc, așa că m-am gândit că pe borta mică din gard ar putea să se strecoare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înainte. A povestit amănunțit prin ce încercări și examene trecuse și se fălea cu cunoștințele căpătate în acea școală de prestigiu. Zilele de toamnă sunt scurte, serile veneau devreme și cei tineri își petreceau timpul în târgul Pungești, ce era despărțit de satul cu acelaș nume, de râpa ce cobora de pe imaș și se unea cu pârâul Racova, aproape de podul de la Zdrâncu. Târgul avea multe prăvălii și ateliere meșteșugărești, ținute mai ales de evrei. în târg Dumitru se întâlnea cu alți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
n-aș fi vrut să mai rămân în această gospodărie prosperă, în care am fost primiți cu atâta ospitalitate și căldură!... După o oră lăsam totul în urmă și plecam grăbit să străbat cei aproximativ 30 de km. care mă despărțeau de casa părintească. Cu pasul meu energic și spornic am ajuns cam în jurul orei 10 seara. După puțin timp, obosit dar mulțumit din peregrinările mele, mă încredințez somnului și visurilor care, cu toată îngrijorarea generală, erau frumoase, hrănite de o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mândre fete și feciori inimoși, dar mult îngrijorați de situația internațională și mai ales de soarta Transilvaniei. Mă asociez grupului de tineri frumoși ca însăși Tinerețea! Spre seară grupul se retrage fiind invitat la o mică petrecere în Streza - Cârțișoara, despărțită de Oprea Cârțișoara, în care găzduiam, doar prin râul Bâlea ce curgea vijelios, cu valuri înspumate. O fată frumoasă din acest grup își serba ziua numelui - Maria. În ajun, grupul din care întâmplător făceam parte îi cântase sub fereastră o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în fața vieții și a evenimentelor nesigure și potrivnice prin care am trecut. În fața necunoscutului și a posibilei mele dispariții în război am căpătat acea siguranță că, în caz extrem, voi continua să trăiesc prin urmași. După trei săptămâni ne-am despărțit, scriindu-ne des și manifestând mereu dorința de a fi fericiți împreună. Câteva săptămâni mai târziu obțin o nouă permisie de trei zile și mi prezint de Paști părinților, soția pe care aceștia o îndrăgiseră înainte de a o cunoaște. Cât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
urmând să plângă până la sfârșitul vieții pe unicul ei fiu... Tot cam atunci, aud că fratele meu Nicolae trece cu unitatea lui de grăniceri spre Prut. L-am ajuns la Murgeni, în apropierea frontului, l am încurajat și ne-am despărțit cu inima grea! A luptat într-un detașament de șoc, special organizat și s-a întors teafăr după cucerirea Odessei. Tot acum, rezerv câteva zile, mă deplasez la Buciumeni, la casa gospodarului cu faimoasa batistă la piept de care am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mare greutate pe un viscol, dar am adus zâmbet pe fețele răniților care-și făcuseră datoria de ostași ai țării. La 17 februarie 1942 primesc vizita unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Colind ulițele satului natal și întâlnesc figuri cunoscute. Văd pe mama, pe tata și ceilalți membri ai familiei, îi îmbrățișez luându-mi rămas bun de la ei. Văd peste tot oameni și locuri dragi mie. De toți și de toate mă despărțeam... Urmăresc în gândurile mele soția, fetița și întreaga familie de la Buzău. Soția se refugiase acolo. Pe toți îi vedeam la masa mare din sufrageria spațioasă de la Buzău și mă despart și de ei, dragii mei! Pe vremuri citisem unele romane
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și locuri dragi mie. De toți și de toate mă despărțeam... Urmăresc în gândurile mele soția, fetița și întreaga familie de la Buzău. Soția se refugiase acolo. Pe toți îi vedeam la masa mare din sufrageria spațioasă de la Buzău și mă despart și de ei, dragii mei! Pe vremuri citisem unele romane în care eroul condamnat la moarte retrăiește ca într-un film viața parcursă până în momentul crucial. Asemeni acelor eroi de roman se prefigura și viața mea, până în momentul acela!... Aveam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu dr. Stroie care, radiind de bucurie, spune: „Domnilor ofițeri, aveți o vizitatoare de inimă”. Rămân perplex în acest surprinzător moment; apoi bucuria de nedescris a celor ce ne regăseam după atâtea momente grele din vremuri și mai grele!!! Ne despărțisem, la mijlocul lui martie, la Priponești, cu trei luni în urmă. Mă condusese până la o anumită uliță izolată, martoră a tuturor despărțirilor noastre, când plecam la datorie. Îi spuneam „Ulița despărțirii”. De fiecare dată îi spuneam că ne vom revedea, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care au avut norocul să treacă peste orice opreliști și risc și să rămână împreună spre a se bucura pe mai departe de viață, de existență! Apoi, de data aceasta mai încrezători în viață ca niciodată până acum, ne-am despărțit cu lumina speranței în inimi și suflete! Am rămas pentru vindecarea completă în spital, în timp ce soția s-a dus la fetița ei să-i cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe care el o urmărea. Peste două luni aveam să aflu acest lucru. În vacanță sunt chemat la Bârlad la cursuri de pregătire profesională. Merg prima serie, soția fiind planificată în seria următoare și pentru că fiica noastră nu se poate despărți de maică-sa, merg și în seria următoare cu soția și sunt folosit ca bibliotecar al cursanților care se aflau în incinta fostului liceu de fete „Iorgu Radu”, în prezent Școala generală nr.1. În timp ce ne aflam la cursuri, suntem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din nou prezența peste cinci ani. Programul inițial era și pentru ziua următoare cu gând să revedem orașul școlarității noastre și mai ales să revedem locul unde, cândva, fusese o mândrețe de școală! Târziu, către orele 11 seara, ne-am despărțit fiecare mergând spre locul și rostul lui - după ce strânsesem o mare rezervă de bucurii și emoții de neuitat! Cu această ocazie, colegul Stan Mohonea a făcut un set de fotografii individuale și de grup pe care ni le-a trimis
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Apoi toți au plecat în rostul lor, iar eu am rămas să-mi plâng amarul și disperarea pentru pierderea aceleia care timp de 43 de ani a fost totul pentru mine! Ne-am cunoscut în august 1940 și ne-am despărțit fizic în august 1983. Suferisem dispariția mamei, a tatei, a fratelui și a surorii, dar n-am simțit ceva mai dureros ca în momentul dispariției ei! În anii conviețuirii ne-am legat atât de mult, încât acum aveam impresia că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai bune auspicii. Cadrul intim, familial, a dat aceeași notă de duioasă revedere la ultima noastră întâlnire! Eram acum ca niște adevărate rude apropiate, care serbau un eveniment important. Cu promisiuni că nu vom întrerupe legăturile dintre noi, ne-am despărțit, fiecare mergând la rostul său. Greu a fost pentru mine când am scos totul din dormitor pentru a face loc meselor în jurul cărora am petrecut, dar mult mai greu a fost să repun fiecare lucru la locul său! Greu, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
adevărate civilizații. Străbăteam oarecum drumul făcut de armata română în lupta de eliberare a acestor țări cu un substanțial sacrificiu pentru cauza lumii libere. Apoi după Ialta am avut neșansa de a rămâne în spatele Cortinei de Fier ce ne-a despărțit de lumea civilizată și ne-a plasat de partea cealaltă a lumii cu toate necazurile ce au urmat din această dramatică existență a noastră ca popor și ca stat! În seara următoare poposim la un hotel din Babylon, un orășel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tot mai atractive. Nu poți trece fără să nu cumperi un cât de mic suvenir... Acest lucru îl făcea cu prisosință fiica mea care, din timp în timp mai face și câte o poză, când observă ceva deosebit. Ne-am despărțit de marele oraș târziu, pe întuneric urmând să ne găsim un popas pe timpul nopții. Către miezul nopții abia am găsit o cameră la un hotel, părându-mi-se că am fost norocoșii-norocoșilor pentru că rezolvasem problema odihnei de noapte, mai ales
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sistemele și instalațiile. S. B.: Tancurile sunt greoaie. M. M.: Consumă mult, în fine! Ca armă e frumoasă, eu tot tanchist m-aș face. S. B.: Din romantism? M. M.: Nu numai din acest motiv. S. B.: Cum v-ați despărțit de armată? M. M.: În ziua când am împlinit vârsta de pensionare, l-am sunat pe domnul Ministru Meleșcanu și-am zis: "Domnule Ministru, vă rog frumos, eu predau steagul la ora zece!" "Dumnule, ești nebun?" Eu încă mai eram
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îi servesc drept interpretant. În acest caz, nu este vorba doar de un efect specular sau de un dispozitiv mimetic, ci de unul hermeneutic. Cu o intuiție pe care o vom discuta puțin mai încolo, Ioana Pârvulescu sesizează ecartul care desparte deopotrivă opera și autorul de timpul său. Cu alte cuvinte, dacă gradul zero al con- temporaneității unui autor ar fi dat de chiar epoca în care trăiește și pe care o mărturisește prin scrisul său, Caragiale nu ar fi pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]