14,928 matches
-
Poziționată strategic între două mari blocuri politico-militare, NATO și Pactul de la Varșovia, Iugoslavia a fost nevoită să-și dezvolte propria doctrină militară pentru un eventual Al Treilea Război Mondial. Prin promulgarea Legii Apărării Naționale din 1969, Iugoslavia a adoptat o doctrină militară a războiului total, numită "Apărarea Națională Totală" sau "Apărarea Populară Totală" (ONO). Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
fost nevoită să-și dezvolte propria doctrină militară pentru un eventual Al Treilea Război Mondial. Prin promulgarea Legii Apărării Naționale din 1969, Iugoslavia a adoptat o doctrină militară a războiului total, numită "Apărarea Națională Totală" sau "Apărarea Populară Totală" (ONO). Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să-i permită Iugoslaviei să-și mențină sau eventual să-și restabilească starea de independență
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să-i permită Iugoslaviei să-și mențină sau eventual să-și restabilească starea de independență și poziția de nealiniere în eventualitatea unei invazii străine. Conform doctrinei, "orice cetățean care rezistă unui agresor este membru al forțelor armate", deci întreaga populație ar putea fi transformată într-o rezistență armată monolitică. Începând cu educația din școala elementară, continuând cu cea din licee, universități, organizații și companii, autoritățile pregăteau
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
atât o mai mare profunzime defensivă, cât și o populație înarmată pregătită să sprijine acțiunile de luptă. Numărul mare de civili înarmați ar fi dus la sporirea pierderilor într-o invazie a unui potențial agresor. Cel mai probabil scenariu din doctrina ONO era un război general între NATO și Pactul de la Varșovia. Într-un asemenea caz, Iugoslavia trebuia să rămână o țară nealiniată și să nu accepte pe teritoriul său trupe străine aparținând niciuneia dintre alianțe. Doctrina recunoștea posibilitatea ca una
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
mai probabil scenariu din doctrina ONO era un război general între NATO și Pactul de la Varșovia. Într-un asemenea caz, Iugoslavia trebuia să rămână o țară nealiniată și să nu accepte pe teritoriul său trupe străine aparținând niciuneia dintre alianțe. Doctrina recunoștea posibilitatea ca una din părți să încerce să cucerească teritoriul iugoslav ca bază pentru viitoare atacuri, pentru a-și asigura liniile de comunicații sau pur și simplu pentru a-și impiedica inamicul să ocupe acest teritoriu. O astfel de
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
O astfel de acțiune ar fi fost considerată agresiune și i s-ar fi rezistat. Indiferent de ideologia sa, ocupantul ar fi fost considerat inamicul Iugoslaviei. Forțele de Apărare a Teritoriului au fost înființate în 1969, ca parte integrantă a doctrinei iugoslave a "Apărării Naționale Totale". Forțele TO erau alcătuite din civili bărbați și femei apți de luptă. Între 1 și 3 milioane de iugoslavi cu vârsta cuprinsă între 15 și 65 de ani puteau lupta pe vreme de război în
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Jaques Chevallier definește „statul de drept” ca fiind „tipul de regim politic în care puterea statului se afla încadrată și limitată de către drept”. Conceptul statului de drept a fost elaborat în Europa continentală la sfîrșitul secolului al XX-lea de către doctrina juridică germană, însăși expresia „stat de drept” - „Rechtsstaat”- apare pentru prima dată în terminologia juridică germană în secolul al XIX-lea , apoi doctrina franceză - „Etait et droit”-, pentru ca treptat să se generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiecărei limbi
Stat de drept () [Corola-website/Science/316950_a_318279]
-
Conceptul statului de drept a fost elaborat în Europa continentală la sfîrșitul secolului al XX-lea de către doctrina juridică germană, însăși expresia „stat de drept” - „Rechtsstaat”- apare pentru prima dată în terminologia juridică germană în secolul al XIX-lea , apoi doctrina franceză - „Etait et droit”-, pentru ca treptat să se generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiecărei limbi: „Estado de derecho” în spaniolă, „Stato di dirito” în italiană, etc. Specialiștii apreciază că izvorul de la care a plecat teoria juridică în elaborarea
Stat de drept () [Corola-website/Science/316950_a_318279]
-
și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe să intre în declin, odată cu apariția unui teolog musulman tradiționalist Abū-l-Ḥasan ‘Ali al-Aš‘ari din Bagdad (m.935 sau 936) care revine la principiile islamului ortodox sunnit. Principalele doctrine emise de gânditorii mu‘taziliți se pot reduce la cinci teze majore: unitatea și unicitatea lui Dumnezeu (tawḥῑd), dreptatea divină (‘adl), făgăduința și amenințarea (al-wa‘d wa-l-wa‘ῑd), starea intermediară (al-mazilah bayna manzilatayn), porunca divină și interzicerea răului sau imperativul
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
Școlile juridice din islam (arabă: المذاهب "al-maḏăhib", de la singularul المذهب "al-maḏhab" „orientare”, „direcție”, „doctrină”) sunt școli de interpretare a legii islamice, șaria (arabă: شريعة "šarīʽa") , pornind de la fundamentele dreptului canonic (arabă: أصول الفقه "ʹușūl al-fiqh"): Coranul și "ḥadīṯ"-urile. Sunniții recunosc patru școli juridice: (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit). Șiiții recunosc trei școli: jaʽfarită
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
أية الله „semnul lui Dumnezeu”), au facultatea de a lua decizii canonice prin "iğtihăd", posibilitate „închisă” definitiv în secolul al XII-lea pentru sunniți. Ismaeliții, sau șiiții septimani („cu șapte imami”), sunt deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului și probabil ale gândirii indiene. Ezoteric în esență, în ciuda aspectului său politic militant, ismaelismul pune înainte de orice accentul pe diferența dualistă fundamentală dintre „ceea ce este aparent, vizibil” (arabă: ظاهر "ẓăhir") și „ceea ce
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
ul este o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe baza principiilor bisericii catolice, mai ales ale învățăturilor papei Leon al XIII-lea din enciclica „Rerum Novarum” și ale papei Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe baza principiilor bisericii catolice, mai ales ale învățăturilor papei Leon al XIII-lea din enciclica „Rerum Novarum” și ale papei Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo Anno”. Conform doctrinei distributiste, dreptul la proprietate privată este un drept fundamental iar mijloacele de producție ar trebui să fie cât mai larg răspândite între membrii societății, în loc să fie centralizate sub controlul statului (socialism) sau al câtorva persoane (capitalism). Așadar, distributismul promovează o
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
urmare, sistemul economic al unei societăți ar trebui să se concentreze în primul rând pe prosperitatea familiei ca element de bază, dar nu în cadru izolat: ci la un nivel adecvat al contextului familial, așa cum presupune principiul subsidiarității. Aplicarea acestei doctrine este evidentă în modul cum distributismul promovează familia și nu persoana ca model de bază de proprietar. În consecința distributismul se străduie ca majoritatea proprietarilor mijloacelor de producție să fie mai degrabă familii decât persoane individuale. Așadar familia este de
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
Iordania, Maroc,Pakistan, Suedia, Turcia, Uganda, Regatul Unit și tind să predomine în țările a căror populație majoritară este musulmană, deși mulți lideri și oameni de cultură musulmană condamnă această practică și neagă, totodată, că ar fi bazată pe o doctrină religioasă. Islamul este categoric în ceea ce privește interzicerea actelor sexuale în afara căsătoriei, nefăcându-se diferența între femei și bărbați, deși în unele țări, femeile sunt singurele pedepsite în astfel de întâmplări, în timp ce bărbații, chiar violatori, sunt tratați cu indulgență. Pe de-o
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
de către magistrat ca fiind la fel de utile.” Deismul a devenit proeminent în secolele 17 șî 18, în timpul iluminismului, în special în Regatul Unit, Franța, și Statele Unite, cu predilecție printre cei crescuți drept creștini, care au găsit că nu pot crede în doctrina Trinității, divinitatea lui Iisus, miracole sau inerența bibliei și a scripturilor, dar care credeau într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte gurpări religioase, cum ar fi unitarianismul și universalismul, care
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
că ideologiile religioase sunt un set de idei și concepte care lucrează împreună pentru a asigura perpetuarea și proliferarea religiei însăși. De exemplu, concepte importante din creștinism îi educă pe copii să devină creștini și să urmeze porunca evanghelizării și doctrina monoteistă. Acestea sunt concepute să lucreze împreună pentru a proteja religia de competiția cu alte meme. În acest context, religia este criticată ca fiind maladaptativă, în sensul ca îl poate determina pe purtătorul respectivei meme să acționeze irațional, să risipească
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
este o grupare religioasă creștină cu doctrină anabaptistă, caracterizată mai ales prin felul de trai simplu și tradițional și rezistența pe care o opune în fața adoptării obiceiurilor și utilităților moderne. În lume există peste 300.000 de persoane aparținând acestei grupări, cea mai mare parte trăind în
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
americanilor oriunde în lume, în vreme ce jihadul este un război sfânt condus după regulile și cu limitările dreptului clasic al conflictelor militare, care interzice masacrele gratuite și uciderea civililor nevinovați. Wahabismul acceptă Coranul și hadith-ul ca fiind principalele texte ale islamului. Doctrina wahabită pune accentul pe lupta armată ca formă a jihadului, spunând că numai conducătorul politic poate declara jihadul și nu o poate face pentru a obține un interes personal. Wahabiții afirmă că interpretează în mod direct cuvintele Profetului și, de
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
care deși de abia le deslușea înțelesul, îl pasionau totuși. Mai târziu însă, antrenat fiind în călătoriile de afaceri, va cunoaște mai mulți rabini hasidici și va deveni temporar atras de acest misticism. Acestă perioadă de studiu a literaturii și doctrinelor hasidice îi va servi mai târziu, când va scrie, în cunoștință de cauză, vitriolice denunțuri la adresa hasidismului. În timpul acelorași călătorii în slujba afacerii familiei va întâlni și o seamnă de maskilim, printre care și Bernard Gunzburg, de la care va învăța
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
această salvare că o consecință a urmării ritualului, respectiv prin sângele lui Iisus în urmă sacrificiului sau, Lorber învăța că aceasta salvare vine în urma unui process de purificare și de lucrări ale iubirii făcute de fiecare individ, în contradicție cu doctrina gratiei divine. În "Marea Evanghelie a lui Ioan", naratorul, adică Iisus, explică faptul că El este Creatorul Întregului Univers inclusiv al celui material care a fost creat să fie atât închisoare pentru Satana dar și pentru că Dumnezeu să poată să
Jakob Lorber () [Corola-website/Science/326495_a_327824]
-
ul reprezintă renașterea sistemului filozofic fondat de Immanuel Kant. Această doctrină și-a făcut apariția la nivelul universităților germane prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea și atinge apogeul la începutul secolului următor prin școala de la Marburg. Având ca punct de plecare "Critica rațiunii pure", se dezvoltă concepția potrivit
Neokantianism () [Corola-website/Science/323681_a_325010]
-
tatălui, acesta fiind considerat a fi proprietarul lor (așanumita prezumție de încredințare către tată sau "preferința paternă"). Ca urmare a acestei prezumții, foarte des, în acțiunile de divorț, mamele divorțate primesc custodia copiilor. Această situație este rezultatul interpretării greșite a doctrinei privind interesul superior al copilului, prin presupunerea eronată că ar fi în interesul copiilor ca aceștia să fie încredințați mamei, în baza unor considerații nedovedite din punct de vedere științific că acest părinte ar avea abilități parentale mai dezvoltate decât
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
fie încredințați mamei, în baza unor considerații nedovedite din punct de vedere științific că acest părinte ar avea abilități parentale mai dezvoltate decât părintele se sex opus. În intenția legiuitorilor, conceptul de interes superior al copilului a fost introdus în doctrina juridică cu scopul de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată sau prezumția de încredințare către mamă. a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]