KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...577 578 579 ...584 >

14,578 matches

Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599

țintă, în ochi, cu agresivă impudoare. Încît, minute în șir, cei prezenți își masează mascat degetele rămase încă în crampă. Are ceva de gardiancă în făptura-i principial-sobră. Îi ceri mîna, să i-o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este stilul, recidivez. Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-o fi pupat oare vreodată Ceașcă

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina cu politețe de șambelan, reintrînd distins în cușcă. Și iar... mă, te mănînc! Dacă se-ntîmplă să mă nimeresc lîngă el, s-a dus dracului meciul. În schimb, mă aleg iarăși cu numărul lui de mare atracție. De care, evident, nu-și dă seama. Cînd faza la poartă atinge paroxismul, începe să-și bage ghioaga de pumn în gură, de mă mir cum și-o

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
facem împreună mișcarea: stînga-dreapta. De-abia după minute bune, mi se adresează: aveți o înclinație specială. Tribuna dă în clocot. Măscările și spurcăciunile lumii în gura ei. Un barosan ras la tîmple, cu cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru ce credeți că e schingiuită și

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Zic: Ei și? Zice: Cum ei și? de unde să luăm apă? Zic: Ce-i aici, dom'le, e Africa? e Europa! n-avem noi apă,dăm o fugă pîn' la danezi și ne-ntoarcem de-acolo cu canistra plină, ce dracu'... Se uită la mine ca la Stelică, împăratul de la Socola. Zice: Du-te, dom' le, și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Pedeserizarea teritoriului nu e găselnița mofluză a opoziței, e chiar palpabila realitate a

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
om avea și noi (permanent) pe-ai noștri... Ia, zi-i, neicusorule! Ies cîteva minute din atelier, în curte, la soare. În poartă, o făptură. Un fel de Ana Pauker dar mai jerpelită (pentru că ailaltă, Anuța noastră cominternistă, era dată dracului, cu hormonii ei inoculați de însuși tătucul popoarelor). Vine asta la mine și-mi arată clădirea de vis-à-vis, în care își avusese pînă de curînd sediul un partid cu ceva socialist pe firmă: Unde-i sediul? că era aici... întreabă

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi se-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai neaoș-alintatul tărtăcuță. Da, dar cînd deschid dicționarul văd că tărtăcuța e coccinia indica. Tot un drac. Intrat în transă frenologică, devin maniac: peste tot vînez capete. Pe Armeană, întîlnesc frecvent un tînăr famelic (nu-i pictor), cam de doi metri și cu o chică neagră absolut înmărmuritoare. Nu-mi pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu fumatele clișee prostesc-sociologizante și perceperea spectacolului în toată splendoarea lui frustă! O clipă, după care, cum altfel! să revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că S. oprise în loc timpul

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
raționale. Și cînd ne gîndim că iminentul război dură intervenție în peisaj care ar putea plasa omenirea într-o nouă, imprevizibilă eră bate la ușă. Cîtă liniște-i (deocamdată) aici, în atelier! 25 martie Indispozițiile noastre sînt, cîteodată, mai ale dracului decît insomniile fecioarelor pe lună plină. De unde nici nu trebuie să le dăm nas excesiv, dar nici să ne prefacem a nu le băga în seamă. Aparițiile lui Valentin Gheorghiu pe scena Filarmonicii ieșene dincolo de tenta lor oarecum sentimentală: revenirea

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
chiar amuzant pînă la un punct. Dacă mai poate încăpea aici amuzament... Încape. Pentru că e vorba, la urma urmei, de un meci de fotbal. La care-am asistat recent. Întîi însă, o paranteză, ca o veche rîcă: adică, of, cum dracu', după ce dictatura s-a prăbușit (... de iure), să mai existe echipe care să se cheme, sovietic, Dinamo, Steaua?! Cîți naivi n-am fost, imediat după '89, crezînd că, odată dispărînd sistemul, vor dispărea și cele două oribile denumiri! Reluîndu-le locul

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
exagerare dacă am transfera metafora stabilimentului în lumea largă. Așa cum ne este ea arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615

În era diasporelor culturale și a fluxurilor comerciale globale devine și mai evidentă atunci când se pune problema admiterii de noi membrii. Unii dintre arhitecții Uniunea Europeană Își reamintesc zilele lor de studenție În primavara lui 1968 când radicălii francezi scandau „la dracu cu granițele”69. Uniunea Europeană pretinde că are un caracter inclusiv și spune că apartenența la comunitate trebuie să fie bazată pe aderența la anumite principii universale, care Îi determină pe unii politologi să sugereze o „Europa fără frontiere”70. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

37. Termenul caracterizează nu alienarea în sine, ci un comportament slobod, superficial. În secolul al XVIII-lea acest termen nu se mai utiliza. S-a pierdut și termenul de îndrăcire, termen care ilustra odinioară alienarea. Variantele ca: "i-a luat dracul mințile" sau "îndrăcit", "are pe dracul într-însul" s-au păstrat însă, în limbajul popular actual, cu oarecare modernizare a sensului lor primitiv. Cel mai general termen ilustrând alienarea este nebunia. Sensul acestei noțiuni, ubicuitară în România, este foarte bine

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
sine, ci un comportament slobod, superficial. În secolul al XVIII-lea acest termen nu se mai utiliza. S-a pierdut și termenul de îndrăcire, termen care ilustra odinioară alienarea. Variantele ca: "i-a luat dracul mințile" sau "îndrăcit", "are pe dracul într-însul" s-au păstrat însă, în limbajul popular actual, cu oarecare modernizare a sensului lor primitiv. Cel mai general termen ilustrând alienarea este nebunia. Sensul acestei noțiuni, ubicuitară în România, este foarte bine definit și în Moldova. El are

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile, care vorbesc de "muiarea nădușită de Duhul necurat, adică în care lăcuiește Duhul hitlean"43, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți "se va birui de dracu și se va îndrăci". Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim menționată de mai multe ori, începând din secolul al XVII-lea, boală care include multe stări patologice: oligofreniile, a căror existență și

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
de patimă, patima cea rea, patima și în special acela de năbădac, năbădaică, utilizat încă în limbajul popular în Moldova într-un alt sens, totuși apropiat (l-au apucat năbădăile). Pravilistul, în secolul al XVII-lea, utilizează termenul de "patima dracului"; Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: "Aspis iaste în chipul amaragdului, iaste foarte de treabă la aceia ce i se lovesc năbădăicele, adică la ceia ce-i lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere evoluția surprinzătoare și remisiunile sau vindecările neașteptate. Alienarea motivează și desfacerea legală a logodnei dacă unul dintre viitorii seoți "se va bănui de dracul și se va îndrăcii". Judecătorul se poate pronunța și singur dacă poate cunoaște pe nebun punându-i întrebări meșteșugite ("în multe feluri și cu multe meșteșuguri"), dar, deseori, chiar recurgând la vraci și la moașă, poate avea îndoieli datorate simulării

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
cine de voia sa se va îndrăci, acela să cază subt canonul celor îndrăciți"). Reiese încă un fapt: dubiul asupra integrității mintale a simulantului însuși: "carele pe sine se va învăța... de îndrăcire... Adevărat easte că cela ce să lipește dracului, apropiise de împreunarea lui și amândoi duh sunt, drept aceia carele se face de voia sa îndrăcit și să închipuiește de face ale lui lucruri... să se canonească cu canonul celuia celui ce adevărat se îndrăcește"). Chestiunea este încă actuală

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

fără nici un raport cu ceilalți și cu sine, singura realitate a vieții și a persoanei fiind frica. Frica resimțită peste tot și în toți, "frică al serviciu, frică acasă, frică în pat cu nevasta, frică la W.C.! Mai dă-o dracului de frică!", strigă Ilie într-un moment de tîrzie, mică și trecătoare revoltă. Mimînd sentimentele, gîndurile, comportamentele, viața îi refuză ca pe un fals, iar moartea îi primește ca pe o cacialma. Și-ți vine să rîzi. Reacția martorului e

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Umbli cu intimidări! Bun, atunci și mie o mie. Vin cu două Vecin 3: Păi n-am stabilit că jucăm cu banii jos? Vecin 2: Domle, am carte mare și trebuie s-o joc. Uite, dacă ăia tot dorm sau dracu știe ce fel de aparențe mai fac ei acolo, eu împrumut ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Ăsta pe care stau eu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
lespede... Gh. P. doi: Atunci ce să-ți aduc? Gh. P. unu: Că mi-ai făcut din toate zilele libere niște praznice...; ar mai trebui să vii și cu o colivă..., cu lumînări... cu preot..., să ne-mbătăm și... veselia dracului... Gh. P. doi: Păi dacă vrei să te veselești, să-ți aduc niște reviste sexy..., niște poze porno... Gh. P. unu: Mai bine-mi aduceai niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh. P. doi i

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
amintesc..., mamă, ce tîmpenie de piesă..., și ce tîmpenie de rol...; singura calitate a rolului ăsta era că era principal..., avea text mult... enorm de mult...! Gh. P. doi: Mai știi ceva din el? Gh. P. unu: Mai știu pe dracu! Știu că era o piesă partinică... Gh. P. doi: ...Erai un secretar de partid, nu? Gh. P. unu: ...da... Pavel..., așa se chema personajul... Pavel..., și piesa se chema... Puterea și... Gh. P. doi: ...Adevărul... Gh. P. unu: Nu..., aia

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
nu? Gh. P. unu: Ei, și? Gh. P. doi: Ei, și ea..., tov. secretar, a profitat de mine... asta-i..., și m-a forțat să... am doi copii acuma... Gh. P. unu: Te-a forțat, ai? Te-a forțat pe dracu'! Gh. P. doi: M-a forțat, tov. Pavel, m-a forțat! (oarecum discret) A fost o uneltire... părinții ... au împins-o spre mine... eu n-am fost decît... unealta... Gh. P. unu: Măi tov. Paleu..., uite care-i problema; te-

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
voie... (bea din sticlă) Of, tare-i bun prezentul! (se face comod) Și-acum să-mi dorm puțin prezentul... olecuță numai... TABLOUL II (Același spațiu; sonerie telefon; pe ușa laterală intră Gh. P. unu; ridică receptorul) Alo! Alo! Da..., pe dracu' Salvarea...! (închide telefonul) Auzi, salvarea! Hm! Nu salvez pe nimeni...! De m-aș salva pe mine...! (se uită la ceas) Aoleo, eu în seara asta am spectacol... cu ăia de la et. II..., cu bunicuța Popescu... și cu nepoțica Ilinca... pe

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
socialistă...; nu-i bine; s-ar putea să fiți sancționat... pe linie de partid... și profesională... Nu-i bine... Bine, dar am fost bolnav, încerc eu...; mai știi cumva ce diagnostic ai avut?; da, am avut... o cădere psihică...; pe dracu"!; dacă o ții tot așa, o să ai, într-adevăr, o cădere psihică...! Și în final, mi-a spus că doctorul a recunoscut că m-a internat la insistențele mele..., ca să scap de rol... (pauză) Era tocmai în perioada cînd se

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]