15,415 matches
-
noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se mesele și amenajîndu-se "un bufet". Cum nu prea dispuneam de bani, întrucît posibilitățile de a ieși din jena financiară se mărgineau la nopțile în care făceam pe hamalul în Gara de Est, nu puteam oferi eu, aproape niciodată, băutura. Însă nu mă lăsam rugat prea mult dacă vreunul dintre colegi ținea să se arate generos. Și, cum s-a întîmplat mereu în exagerările mele, nu cunoșteam limite, la care s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mondial când venise, ca artilerist, cu armata lui Mackensen. Acum, adusese carnea și slănina unui porc pe care-l îngrășase special pentru cumnatul său. A călătorit toată noaptea, întrucît trebuise să schimbe trenul la Brașov unde așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece, dimineața, a ajuns în strada Vasile Lascăr. Când am terminat orele la liceu, l-am găsit în bucătărie. Discuta cu mătușa Terica. La un moment dat, mătușa Terica i-a cerut servitoarei să pună masa. Tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stagiul obligatoriu de trei săptămâni de muncă patriotică și după ce s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie se îndreaptă spre capitală. Țelul lui era Gara de Nord, iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa zisa pregătire și educație a viitorilor specialiști puși să conducă un oarecare proces de producție, sistem similar folosit de altfel în toată lumea. Din gară trebuia să ia trenul, să ajungă în orașul natal unde locuiau părinții și a petrecut copilăria până la terminarea liceului, când a plecat spre alte centre universitare. În timp ce alerga prin Gara de Nord l-a străbătut iar sentimentul acela ciudat de tristețe și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
obosit după demonstrația făcută în fața șoferului care i s-a părut și lui simpatic, și într-adevăr, riscând o întâlnire cu un milițian de la circulație, acesta a ținut morțiș să-l debarce în apropierea Gării de Nord. Acum când a ajuns în gară și a luat trenul, nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
elevii la cravată, obligatoriu, să danseze cu fiicele ofițerilor, care nu erau urâte de loc, se bâțâiau și încercau să înfiripe conversații în limba rusă, pe care o făceau obligatoriu la școală. După eliberarea țării de sub ruși au început construcțiile: gara, Sala sporturilor, blocurile. Întreaga Constanță se plimba acum prin sigurul parc din oraș, garnisit de fotografi, cu tot arsenalul de mașinuțe, maimuțoi și tonete, în care se vindeau castane coapte, floricele, vată de zahăr, semințe, chiar porumb fiert; bătea un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lăsat-o singură, amuțită, copleșită de dimensiunile uriașei încăperi. Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că toată persecuția, hăituirea la care am fust supus toată viața, este prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru câteva momente fericite furate din când în când în întunecimea unei toalete publice sau în sala de așteptare a unei gări. Cum poate fi atât de crudă societatea noastră? Cum poate pedepsi un om pentru o înclinație cât se poate de firească, pentru că și-a satisfăcut nevoia lui de ființă singură și disperată de asociere cu alți oameni, cu câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau chipul lui Alice, care se suprapunea pe aceste clădiri de o sobră demnitate, făcându-le strălucitoare în ochii mei de îndrăgostit? Cu siguranță că la Alice mi-era gândul când Joan s-a ivit din mulțimea care aștepta în gară, cu un zâmbet nerăbdător de bun-venit, fluturându-și brațele și strecurându-mi pe loc disperarea în suflet. Se îngrășase, nu se fardase, era urâtă și vulgară. (Știu că sunt niște observații neelegante, dar prefer să fiu sincer.) M-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându-mă când mi-am amintit râsul lui Alice și ispitoarea invitație din privirea ei. — Ți-e frig? spuse Joan. Nu-mi vine să cred. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceea expirase ultimatumul pentru retragerea Irakului din Kuweit. Atacul aliaților asupra lui Saddam Hussein putea fi lansat în orice moment și ori de câte ori dechidea radioul sau televizorul, Michael se aștepta să audă că începuse războiul. Când se urcă în tren în gara King’s Cross la sfârșitul după-amiezii, zări câteva fețe familiare printre pasageri: Henry Winshaw și fratele lui Thomas își ocupau locurile într-un vagon de clasa întâi, împreună cu tânărul lor văr Roderick Winshaw, dealerul de artă și domnul Sloane. Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu bine înapoi în capitală, cu toată greva din transporturi. Am găsit până la urmă un tren care m-a ocolit până aproape de Dunăre cred, nici nu știu dacă-i trecut în Mers. În sfârșit, cum necum m-a adus la gara de est dimineața pe la patru, autobuzele nu circulau, am avut ceva de apostolat până la gazdă, cu vai cu chiu, mai ales că porcul pe care mi l-ai pus în sarsana a fost în putere, oricum, am sosit. Orașul străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mare traficul greu huruie în ambele sensuri. Din tramvaiul 34, călătorii privesc pe geam cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face cruce cu un alt 34, mergând în sens invers, către gară. Costache Popa se dă jos din primul 34 într-un buluc de lume înfofolită care se repede spre piață. Un 21 tocmai sosește în stație. Pensionarul aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
inimii (chiar dacă are ... fibrilații) în fața unei femei frumoase. Așadar, cei doi se despart cu promisiunea reciprocă a unei apropiate revederi („tot aici!”). El va lua acum trenul spre casă, urmând să o anunțe cât de curând despre viitoarea oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe. I-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că vor să se angajeze împreună. De fapt, nu mai este vorba de o simplă părere: ca un „bărbat adevărat”, Domnul R. îi cere Teodorei o nouă întâlnire la hotelul unde el „trage” de obicei când își întrerupe călătoria în gara „bătrânei capitale” a Moldovei. De data aceasta, P.H.L. reușește să se țină de promisiune: nu comentează! 30 iunie 2006 Din nou în trenul București-Iași. Am urcat din Vaslui, după ce, începând cu ora 4,30 dimineața, am fost angajat într-un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bătrâna soacră (proprietara mărfii) și plecat înapoi la Vaslui, descărcat și cântărit cereale cu oamenii de serviciu ai Liceului, semnat acte și încasat („cu chitanță în regulă”) „enorma” sumă de 10400000 lei (vechi), după care am plecat din nou la gară. Gara prin care va fi trecut de atâtea ori, cândva, și scriitorul P.H.Lippa. Acum, singur în compartiment, pe o căldură de amiază înăbușitoare, am scos din geantă, cu o anume voluptate „compensatorie” (la tot ce am „suportat” până la această
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
soacră (proprietara mărfii) și plecat înapoi la Vaslui, descărcat și cântărit cereale cu oamenii de serviciu ai Liceului, semnat acte și încasat („cu chitanță în regulă”) „enorma” sumă de 10400000 lei (vechi), după care am plecat din nou la gară. Gara prin care va fi trecut de atâtea ori, cândva, și scriitorul P.H.Lippa. Acum, singur în compartiment, pe o căldură de amiază înăbușitoare, am scos din geantă, cu o anume voluptate „compensatorie” (la tot ce am „suportat” până la această oră
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Domnul R. nu se poate reabilita în fața mea, a cititorului, decât la o nouă întâlnire cu Teodora. Pînă la urmă, nu-i așa?, faptele contează. Numai gesturile, acțiunile clare, lipsite de ambiguitate, pot limpezi ipotezele confuze. Trenul intră deja în gară, strâng repede caietul lui P.H.L., amânându-mi plăcerea de a afla cum s-a rezolvat „problema”, sau, mai curând, impasul sufletesc în care se află Profesorul, în fața unei „aventuri unice” în viața lui. Pentru că, am înțeles din tot ce am
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în tavan pe un loc de lângă plafonieră, exact acolo unde varul a început să se coșcovească. „Asta-i viața!”, își șoptește resemnat. Apoi își adună lucrurile în servieta voluminoasă - (și cam veche!), pregătindu-se să se îndrepte din nou spre Gara C.F.R. „Căsătoria este primul pas, iar pensionarea este al doilea pas spre moarte!” O frază recitată patetic de profesorul său de română de la liceul Hasdeu, într-o discuție avută după ora de curs, când, neașteptat, „Bătrânul” i s-a confesat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adunau vânătorii cu trofeele și tot aici avea loc și ospățul cel mare, cu povestirile și toate pățaniile din timpul vânătorii. Prima vânătoare, când a fost invitat regele Carol Ferdinand, a fost condusă de Sava și a avut loc la gara mică, tot pe unde curge Durăcoasa, un desiș întunecos cu primejdii la tot pasul. De aceea conducerea vânătorii i-a fost încredințată lui Sava, că el cunoștea cel mai bine potecile pe unde veneau jivinele la apă. Sava a început
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Nu mai am din ce minți să-mi ies. Nu mai bea chestia aia. Te rog, dragule, nu mai bea. Trebuie să facem tot ce se poate. Fă tu, zise el. Eu sunt obosit. * * * Și acum Îi veni În cap gara aceea din Karagaci și el stând În picioare, cu ranița-n spate, și farurile Simplon-Orient-ului care tăiau Întunericul, iar el părăsea Tracia, după retragere. Acesta era unul din lucrurile pe care amânase să le scrie, cum stătea la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și după aia să se căsătorească. În trenul care-i ducea din Padova la Milano, au avut o ceartă legată de faptul că ea nu voia să se Întoarcă acasă atunci. Când au trebuit să-și ia la revedere, În gara din Milano, s-au sărutat, dar cearta nu se terminase. Îl Îmbolnăvea să se despartă așa. S-a Întors În America cu un vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tovarășii erau rugați să Îl ajute cum pot. Folosea adverința În loc de bilet. Era foarte timid și tânăr, și conductorii Îl pasau de la un tren la altul. N-avea nici un ban, așa că-i dădeau să mănânce după tejghea În localurile din gări. Era Încântat de Italia. Spunea că e o țară frumoasă. Oamenii-s drăguți. Fusese prin multe orașe, umblase mult și văzuse o mulțime de picturi. Cumpărase reproduceri după Giotto, Masaccio și Piero della Francesca și le purta cu el, Învelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trei zile, părăseam pentru totdeauna Milano cu trenul din Torino spre Paris, asta după ce vânduserăm Într-o licitație În fața grajdurilor lui Turner tot ce nu putuserăm băga Într-un cufăr și o valiză. Am ajuns la Paris dis-de-dimineață, Într-o gară mare și murdară despre care bătrânul mi-a zis că-i spune Gare de Lyon. Pe lângă Milano, Parisul era un oraș grozav de mare. În Milano părea că toată lumea merge undeva cu o treabă și că tramvaiele au și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În State ca să mergi la școală. Păi de ce trebuie să merg acolo la școală, dacă zici că s-a ales prafu’? — Asta-i altceva, zicea el și-l chemea pe chelner ca să facă nota, după care luam un taxi până la gara St. Lazare, de unde ne-ntorceam la Maisons. Într-o zi, la Auteuil, după o cursă cu vânzare, bătrânul Îl cumpără pe câștigător cu 30 000 de franci. A trebuit să ofere ceva mai mult, dar până la urmă grajdul acceptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]