15,139 matches
-
o teorie care susține c] toți indivizii sunt egoiști în sensul c] acțiunile lor sunt motivate întotdeauna de interesul și binele proprii. Cea de-a doua abordare, care va fi discutat] în urm]toarele secțiuni, consider] egoismul ca fiind un ideal care dicteaz] comportamentul egoist. Adepții egoismului psihologic sunt de acord cu faptul c] oamenii nu acționeaz] întotdeauna în scopul promov]rii sau al protej]rii celui mai de preț bun al lor, iar aceasta pentru c] ar putea s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesteia: binele universal. Este îndoielnic, pan] la urm], dac] vorbim, de fapt, despre egoism, din moment ce acțiunea nu folosește egoismul decât în m]sura în care acesta constituie o strategie de atingere a binelui universal. R]mane cert faptul c] acest ideal pragmatic, fie el egoist sau nu, este fondat, în realitate, pe o afirmație dubioas], iar aceasta pentru c] înl]turarea constrângerilor legale sau etice (autoimpuse) menite s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale interese, este capabil] s] asigure
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obiecții legate de aceste condiții, sunt de dorit îndeplinirea și p]strarea lor atâta vreme cât ele asigur] atingerea telului moral prin promovarea binelui absolut. A patra și a cincea versiune - egoismul etic și cel raționalist - înf]țișeaz] egoismul că pe un ideal pragamatic de natur] moral] sau rațional]. În ceea ce privește egoismul psihologic, putem fi convinși de inconsistenta să, prin încercarea de a demască și a denigra în mod voit natură uman]. Cu privire la a treia form] a egoismului (în aspectul s]u de cale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor la aceeasi provocare vine din partea „utilitariștilor materialiști”, care pun accent pe satisfacerea intereselor și mai puțin a unor simple
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fac] alegeri morale care nu prezint] nici o leg]tur] psihologic] în raport cu trecutul său viitorul s]u. Susan Wolf a sustinut într-un eseu ideea c] utilitarismul nu numai c] omite s] fac] referire la caracter, ci, dimpotriv], impune unul ideal, la care nu ar fi nici bine și nici rațional că omul s] aspire. Un utilitarist care își folosește timpul și banii aproape în totalitate în scopul ajutor]rii celor s]răci ar fi o persoan] banal] și unidimensional], care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este deosebirea dintre curaj și îndr]zneal]. Curajul presupune o acțiune orientat] spre înf]ptuirea un ideal moral, în timp ce îndr]zneala unui iscusit hoț de bijuterii nu urm]rește un asemenea scop. Problemă controversat] legat] de curaj și de idealuri nobile este cea care ne determin] s] ne întreb]m dac] vorbim de curaj în situația în care scopurile urm]rite sunt necinstite. vi. Exclusivismul (continuare) Revenind la discuția despre exclusivism, ne întreb]m dac] o doctrin] bazat] eminamente pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întrebându-ne dac] un ofițer al Confederației americane ar fi putut fi curajos în timpul R]zboiului Civil. La o analiz] a curajului din perspectiv] idealist-neutr], acest lucru este posibil. Astfel, curajul înseamn] înfruntarea anumitor riscuri în scopul realiz]rii unui ideal, nu neap]rât cel corect. Mulți ar fi de p]rere c] ofițerul lupta pentru un ideal greșit deoarece în statele confederative continuă s] se mențin] sclavia. R]spunsul lui Socrate, ipotetic vorbind, ar fi fost acela c] ofițerul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
La o analiz] a curajului din perspectiv] idealist-neutr], acest lucru este posibil. Astfel, curajul înseamn] înfruntarea anumitor riscuri în scopul realiz]rii unui ideal, nu neap]rât cel corect. Mulți ar fi de p]rere c] ofițerul lupta pentru un ideal greșit deoarece în statele confederative continuă s] se mențin] sclavia. R]spunsul lui Socrate, ipotetic vorbind, ar fi fost acela c] ofițerul nu era curajos în adev]râtul sens al cuvântului. Dar, din nefericire, Socrate nu ar fi putut afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
privind relațiile interumane, iar din aceast] cauz] teoria lor asupra caracterului nu poate fi adaptat] exemplului nostru. Dac] citim operele vechilor scriitori greci, vom fi impresionați de modul în care aceștia concep formarea personalit]ții și a caracterului prin urmărea idealurilor care țin de frumos, curaj și noblețe. Sistemul etic al Greciei Antice era unul de tip perfecționist, prin accentuarea perfecțiunii cet]ții, a individului și a viitorului omenirii. Perfecționismul reprezint] o sfidare la adresa egalit]ții promovate de sistemul democratic. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sistemul etic al Greciei Antice era unul de tip perfecționist, prin accentuarea perfecțiunii cet]ții, a individului și a viitorului omenirii. Perfecționismul reprezint] o sfidare la adresa egalit]ții promovate de sistemul democratic. Nu exist] nici un lucru care s] rivalizeze cu idealurile Antichit]ții referitoare la caracter și care s] poat] funcționa ca principiu al egalit]ții morale între oameni (mai puțin între oameni și animale). Filosoful german Frederich Nietzsche a scris despre modul de formare a caracterului prin intermediul orgoliului și al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oameni (mai puțin între oameni și animale). Filosoful german Frederich Nietzsche a scris despre modul de formare a caracterului prin intermediul orgoliului și al imaginii prototipice. Și de aceast] dat] vorbim despre o form] idealist] de caracter, incompatibil] cu egalitatea moral]. Idealul lui Nietzsche se remarc] nu atât prin ceea ce afirm], cât prin ceea ce respinge (etică iudeo-creștin]). Ins] nici autorul însuși nu a fost pe deplin conștient de intensitatea caracterului anticreștin al teoriei sale. El este ins] conștient c] idealul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egalitatea moral]. Idealul lui Nietzsche se remarc] nu atât prin ceea ce afirm], cât prin ceea ce respinge (etică iudeo-creștin]). Ins] nici autorul însuși nu a fost pe deplin conștient de intensitatea caracterului anticreștin al teoriei sale. El este ins] conștient c] idealul s]u de „supraom” (übermensch) nu va posedă ceea ce Hume numește „virtuți c]lug]rești”, printre care amintim umilință și castitatea; dar pe de alt] parte, Nietzsche nu pare s] considere compasiunea ca fiind o virtute care descinde din tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezint] important] în plan moral și, prin urmare, pot fi exploatate. Asemenea percepții asupra caracterului nu pot oferi soluții etice. În schimb, dac] cineva dorește s] descrie curajul dintr-o perspectiv] nonsocratic], acesta reprezentând o virtute care servește oric]rui ideal sau scop, atunci problemă dispare. Dificult]țile apar atunci când virtuțile (cum ar fi curajul și înțelepciunea) sunt chemate s] rezolve toate dilemele eticii. Un alt aspect demn de menționat ar fi și cel privind importantă drepturilor la libertate și la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care societatea victorian] i le-a oferit acesteia au fost echitabile sau nu. Unele aspecte similare au fost preluate și de c]tre reprezentanții feminismului modern în discutarea virtuților și viciilor feminine. Feminiștii din trecut au pledat în favoarea unui ideal androgin, promovând virtuțile umane, în general, si nu cele specifice genului (masculine sau feminine). Studiile recente asupra feminismului resping ideea idealului androgin, constatând c] anumite virtuți (afecțiunea, compasiunea) sunt specifice mai degrab] genului feminin decât celui masculin (capitolul 43, „Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de c]tre reprezentanții feminismului modern în discutarea virtuților și viciilor feminine. Feminiștii din trecut au pledat în favoarea unui ideal androgin, promovând virtuțile umane, în general, si nu cele specifice genului (masculine sau feminine). Studiile recente asupra feminismului resping ideea idealului androgin, constatând c] anumite virtuți (afecțiunea, compasiunea) sunt specifice mai degrab] genului feminin decât celui masculin (capitolul 43, „Ideea unei etici feministe”). Problemă caracterului comport] o dubl] abordare în perspectiva filosofic]: la nivel global, al întregii societ]ți și la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înflorirea” uman]), dețin potențialul necesar asigur]rii acordului și accept]rii larg r]spândite. În final, realizarea acestei accept]ri este o chestiune de persuasiune și argumentare, si nu de stabilire a unui fapt, fie el legal, politic sau științific. Idealul moral liberal își afl] expresia cea mai coerent] în doctrina drepturilor universale, putând fi realizat pe deplin doar într-un context politic în care aceste drepturi sunt respectate și recunoscute. Referințe Bentham, J.: ’Anarchical fallacies’ (1824) în Works, ed., J.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
capacit]ți mintale superioare, precum conștiința de sine și rațiunea. De asemenea, sunt ființe extrem de sociale, capabile, cu excepția unor cazuri patologice, de iubire, grij], cooperare și responsabilitate moral] (care implic] capacitatea de a-și ghida acțiunile conform unor principii și idealuri morale). Poate c] aceste capacit]ți mintale și sociale pot s] ofere motive solide pentru a atribui un drept la viat] mai puternic persoanelor decât altor ființe senzitive. Un argument care susține aceast] concluzie este acela c], datorit] capacit]ților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doctrinelor lui Platon privitoare la imortalitatea sufletului, la existența Universaliilor într-o lume a Adev]rului mai înalt și a Rațiunii precum și a filosofiei ca modalitate de preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu divinul. Mai tarziu, stoicii au susținut idealul p]cii interioare bazate pe autodisciplin] și eliberare de pasiuni, ideal îndeplinit în parte prin retragerea din lumea material] și a preocup]rilor sale fizice, în favoarea ascezei și a preocup]rilor spirituale. Pe de alt] parte, adepții lui Epicur aspirau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o lege a dragostei și cercetând oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt transformate în idoli. Primul care a introdus idealul creștin al celibatului a fost Sfanțul Pavel („Este bine că omul s] nu se ating] de femeie... Eu aș vrea ca toți oamenii s] fie ca mine”, 1 Cor. 7), sf]tuind în același timp împotriva perioadelor lungi de abstinent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat de tendințele dualiste grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s] realizeze convertiri în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
u colorat, Sfanțul Augustin, în ale sale Despre sfântă virginitate și Despre c]s]torie și concupiscent] a devenit cel mai mare sistematizator și cizelator al unei tradiții care îi îndemna pe oameni s] renunțe la pl]cerile trupești în favoarea idealului mai înalt al contemplației. Conform liniei sale de gândire, sexul, înaintea c]derii lui Adam și a Evei, era neîntinat de pasiunea arz]toare, fiind controlat și ținut în frâu de c]tre minte. Odat] cu p]catul originar, a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din generație în generație prin contactul sexual. Astfel, cerință unei nașteri din virginitate: Iisus putea fi liber de p]catul originar doar dac] el nu ar fi fost conceput prin actul sexual. Celibatul a fost reafirmat drept cel mai înalt ideal, iar sexul în cadrul c]s]toriei era privit ca un r]u necesar pentru reproducerea speciei. Era permis din punct de vedere moral doar dac] era motivat de dorința de a avea copii, înf]ptuit] printr-un act care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ții submineaz] relațiile personale așa cum le înțelegem în prezent. Această înseamn] c] relațiile pot fi preferențiale doar în mod limitat având în vedere principiul considerației egale acordate intereselor. Dup] cum a afirmat Rachels (1989, p. 48): „Dragostea universal] este un ideal mai înalt decât loialitatea familial], iar obligațiile din cadrul familiei pot fi complet înțelese doar că ilustr]ri ale obligațiilor fâț] de semenii noștri”. Este deci posibil că oamenii s] aib] îndatoriri speciale fâț] de alții, dar acestea ar fi mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau dușmani. Leg]turile de rudenie sau apropierea sunt elemente foarte importante atunci cand ne gândim la aproape toate aspectele vieții cotidiene. Negarea influenței acestui factor asupra deciizilor pe care le lu]m, în favoarea vreunei realit]ți abstracte, poate fi considerat] ideal], dar probabil nu este posibil] pentru cei mai mulți dintre muritori atunci când sunt puși în fața unor alegeri complexe. (Vezi în comparație capitolul 28, „Relațiile personale”) Acest accent pus pe abstractizare nu este unic în teoretiz]rile morale. Și alți filosofi înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
special de socialiști, ca o conținu] diatrib] împotriva imoralit]ții implicate de afaceri. Viziunea mai moral] și mai onorabil] a început s] domine doar recent discuția despre afaceri, si odat] cu ea a ap]rut ideea studierii valorilor fundamentale și idealurilor afacerilor. Putem înțelege cu ușurinț] c] piața liber] va fi întotdeauna o amenințare pentru valorile tradiționale și în conflict cu controlul guvernamental, dar nu ne vom mai aventură s] conchidem c] piața este lipsit] de valori sau c] guvernele servesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]