16,549 matches
-
de la Salpêtrière, unde a avut un stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reușit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineața i-a fost stabilit decesul. Diana era în vârstă de 36 de ani. Jurnaliștii, care urmăriseră mașina, au sosit la pasajul subteran Alma în etape diferite. Serge Arnal, Christian Martinez și Stéphane Darmon au ajuns primii, urmați rapid de Serge Benhamou. Înregistrările oferite de operatorii telefonie mobilă Itinéris și SFR Serge Arnal susțineau că
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
sosirea lor acolo - nu era nicio ambulanță prin apropiere în fotografiile lor. Analizele sângelui au dovedit că Henri Paul era în stare de ebrietate mult peste limita admisă în timp ce conducea. El a condus cu viteză mare pentru a scăpa de jurnaliștii care îi urmăreau. Testele făcute au dovedit că el consumase o cantitate de alcool de trei ori peste limita admisă în Franța. Garda personală a lui Fayed, Trevor Rees-Jones, care era pe locul din dreapta în față, a fost cel mai
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist "Tribune", l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, având sarcina de a scrie un editorial săptămânal, intitulat " Cum îmi place" (As I Please). Stilul său lucid și clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din această epocă conțin pagini de mare talent jurnalistic. Cartea următoare a lui Orwell, " Ferma animalelor", era o satiră sub forma unei fabule a revoluției comuniste din Rusia. Cartea, puternic influențată de experiențele sale din
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
anii 1950, Anton LaVey a format un grup numit Ordinul Trapezoidului, care mai târziu a devenit conducerea Bisericii Sataniste. În primul an de existență a Bisericii, Anton LaVey a atras atenția presei oficiind o căsătorie satanista a Judith-ei Case cu jurnalistul John Raymond. Biserică lui Satan a fost menționată în: LaVey a apărut în filmul lui Kenneth Anger "Invocation of my Demon Brother".
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
poveste de dragoste. În tot acest timp Leigh a citit romanul Pe aripile vântului, scris de Margaret Mitchell și i-a cerut impresarului său să o sugereze lui David O. Selznick, care plănuia realizarea unui film. Ea a declarat unui jurnalist: „Eu am primit rolul lui Scarlett O'Hara”, iar criticul C. A. Lejeune și-a reamintit o conversație din aceași perioadă în care Leigh „i-a șocat pe toți” cu afirmație referitoare la Olivier: „nu-l va juca pe Rhett
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
Olivier a lovit-o pe aceasta peste față, iar ea, la rândul ei l-a lovit și l-a înjurat înainte de a intra pe scenă. La finalul turneului cei doi erau extenuați și bolnavi, iar Olivier i-a spus unui jurnalist: „Poate că nu o știi, dar vorbești cu un cuplu de corpuri mergătoare”. După o perioadă el a comentat că a „pierdut-o pe Vivien” în Australia. Succesul obținut în turneu i-a încurajat pe cei doi să facă o
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
elitei media și politice și-au schimbat atitudinea pentru a favoriza și aproba valorile pe care le ofereau sovieticii într-o măsură care este de multe ori considerată, în zilele noastre, că a depășit așteptările Moscovei. Funcționarii publici, politicienii și jurnaliștii au acceptat obiceiul ca, dacă erau preocupați de carierele lor, nu trebuie să discute despre nedreptățile suferite din partea sovieticilor, precum ar fi fost agresiunea din războiul de iarnă. Nu doar nedreptățile istorice erau trecute sub tăcere, dar și atrocitățile contemporane
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
este un reporter de ficțiune din Kazahstan inventat și interpretat de către comedianul britanic Sacha Baron Cohen din showul "Da Ali G Show", un spectacol fără un scenariu predefinit în care intervievează oameni care cred că el este într-adevăr un jurnalist de televiziune din Kazahstam. El este și personajul principal din filmul "Borat! - Învățături din America pentru ca toată nația Kazahstanului să profite". Cohen a închipuit următoarele înfomații despre originea lui Borat: Borat este un reporter, născut în 1972 în Kuçzek, Kazahstan
Borat () [Corola-website/Science/304557_a_305886]
-
(n. 20 aprilie 1949, Făgăraș) este un poet și un jurnalist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România începând cu anul 1976. s-a născut la 20 aprilie 1949 în orașul Făgăraș, pe atunci reședința județului Făgăraș, azi municipiu în județul Brașov. Anii copilăriei și adolescenței i-a petrecut la Cârțișoara
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
studențești "Sigma" și președinte al cenaclului "Liviu Rebreanu" al studenților brașoveni. A lucrat, în intervalul 1972-1983, ca redactor la revistele "Viața studențească" și "Amfiteatru", unde a fost coleg, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, cu scriitorii și jurnaliștii Ana Blandiana, Constanța Buzea, Tudor Octavian, Grigore Arbore, M.N. Rusu, Niculae Stoian, Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Ioan Buduca, Ștefan Iureș, Sorin Roșca-Stănescu, Ion Segărceanu, Octavian Știreanu ș.a. Între anii 1983 și 1989 a
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
1993 - 2009 a activat, în calitate de consilier parlamentar, la "Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, "ani pe care i-a rememorat în volumul "În centrul ciclonului", publicat în 2012, la "Editura Eminescu". Din iunie 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, "Editura Tudor Arghezi." Ca jurnalist, a avut șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
i-a rememorat în volumul "În centrul ciclonului", publicat în 2012, la "Editura Eminescu". Din iunie 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, "Editura Tudor Arghezi." Ca jurnalist, a avut șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte d'Ivoire, Liberia, Statele Unite ale Americii, Canada și în majoritatea țărilor europene, notele sale de călătorie fiind publicate în România literară
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
uns Napoleon al III-lea pe data de 2 decembrie 1852 ca împărat al francezilor, în urma unui plebiscit. Prins de obligațiile care decurgeau din angajamentul pentru "Théâtre français" și de frecventarea societății boeme, în care ajunsese să facă cunoștință cu jurnalistul Jules Janin, cel mai redutabil critic de teatru parizian și viitorul său adversar, Offenbach a prezentat de-abia în 1853 o nouă compoziție publicului, idila pastorală "Le Trésor à Mathurin". Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
timp după aceea opera "Pépito" soției directorului acelei instituții, Madame Perrin. Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră la Teatrul de Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant. Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul de modă "[La] Sylphide" și avusese de timpuriu ideea de a oferi în paginile lui un foileton elogios despre diverse articole de consum, pentru care se lăsa bine plătit. După falimentul
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
(n. 31 iulie 1949, Brașov) este un jurnalist român și un comentator muzical din România. A absolvit Facultatea de Filosofie, secția Psihologie din cadrul Universității București. Timp de 10 ani a fost psiholog clinician mai întâi la Policlinica de Copii din cadrul Spitalului Județean Constantă (1975-1977), si apoi la Spitalul
Andrei Partoș () [Corola-website/Science/304587_a_305916]
-
Cocieri activează și Ansamblului folcloric “Cociereanca” , care este condus de Ludmila Cușnariova În comuna Cocieri activează Postul de Televiziune Cocieri TV Portalul multimedia este funcțional 24/24 de ore și transmite ultimele știri din regiune corect și operativ. Echipa de jurnaliști muncește din anul 2010 , și de ma-i multe ori aceasta a intrat în conflicte cum ar fi cu Președintele Raionului Dubasari Grigore Policinschii după publicarea a ma-i multe știri, care conțineau fapte reale despre acesta. Televiziunea Cocieri TV
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
(n. 16 noiembrie 1948, satul Găgești, comuna Bolotești, județul Vrancea) este un jurnalist, scriitor și analist politic român. În prezent este editorialist la cotidianul Evenimentul Zilei. Deține Editura "Evenimentul Românesc". a studiat la liceul din orașul Panciu, iar mai apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
colaborator la mai multe publicații, printre care: Național, Cotidianul, Azi și Monitorul de București. În 9 decembrie 2002 Ion Cristoiu a preluat conducerea postului de știri Realitatea TV acționar principal în acea perioadă fiind Silviu Prigoană. În 10 iunie 2003 jurnalistul își depune demisia deoarece nu a dorit să îndeplinească cererile conducerii și anume să concedieze 100 de angajați din totalul celor care lucrau în acel moment la Realitatea TV. „Ultimul cuvânt”, la B1 TV, din 29 august 2011. Ion Cristoiu
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
depune demisia deoarece nu a dorit să îndeplinească cererile conducerii și anume să concedieze 100 de angajați din totalul celor care lucrau în acel moment la Realitatea TV. „Ultimul cuvânt”, la B1 TV, din 29 august 2011. Ion Cristoiu este jurnalistul care a plătit cea mai mare sumă în perioada postdecembristă pentru articolele sale, 650.000.000 lei. Prima condamnare a jurnalistului Ion Cristoiu la plata unor daune morale în valoare de 400.000.000 lei, a avut drept motiv un
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
lucrau în acel moment la Realitatea TV. „Ultimul cuvânt”, la B1 TV, din 29 august 2011. Ion Cristoiu este jurnalistul care a plătit cea mai mare sumă în perioada postdecembristă pentru articolele sale, 650.000.000 lei. Prima condamnare a jurnalistului Ion Cristoiu la plata unor daune morale în valoare de 400.000.000 lei, a avut drept motiv un pamflet scris de acesta la adresa Gabrielei Adameșteanu, în ziarul Ziua în anul 2000. Deși inițial jurnalistul trebuia să plătească o sumă
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
000 lei. Prima condamnare a jurnalistului Ion Cristoiu la plata unor daune morale în valoare de 400.000.000 lei, a avut drept motiv un pamflet scris de acesta la adresa Gabrielei Adameșteanu, în ziarul Ziua în anul 2000. Deși inițial jurnalistul trebuia să plătească o sumă mult mai mică, în ianuarie 2001 un complet format din trei judecători, a hotarat să mărească suma la 400.000.000 lei. A doua condamnare, a avut ca obiect un editorial publicat tot în ziarul
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
World , că „este cel demascat în 1992, de către Sorin Roșca Stănescu, ca fiind fost securist”. Pentru această frază instanța a hotărât pe 9 iunie 2004 că Ion Cristoiu i-a adus prejudicii morale lui Cristian Mititelu și a decis ca jurnalistul să plătească suma de 250.000.000 lei drept reparație morală. Conform avocatei lui Ion Cristoiu Graziela Bârlă, prin acest proces s-a vrut pedepsirea jurnalistului Ion Cristoiu. Ca urmare a celor scrise de el sau în publicațiile pe care
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
Ion Cristoiu i-a adus prejudicii morale lui Cristian Mititelu și a decis ca jurnalistul să plătească suma de 250.000.000 lei drept reparație morală. Conform avocatei lui Ion Cristoiu Graziela Bârlă, prin acest proces s-a vrut pedepsirea jurnalistului Ion Cristoiu. Ca urmare a celor scrise de el sau în publicațiile pe care le-a condus despre Revoluția română din 1989 a fost numit în 1994 de un revoluționar timișorean, Marius Mioc - un justițiar în opinia lui Ion Scurtu
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
de 20 de ani, prin recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Această activitate a fost urmată curând de recenziile articolelor pentru periodicul "L' Italia Musicale" (Italia Muzicală), una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. Ca jurnalist, a crescut în faima în doar câțiva ani, contribuind la o mare varietate de periodice de pe întreg întinsul Italiei și prin conducerea sau chiar fondarea unor ziare importante. Un astfel de jurnal a fost "Îl lampione", care a fost închis
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
a fost închis de cenzură după evenimentele din 1848, dar a reînceput să apară după 11 ani, cu ocazia plebiscitului pentru unirea cu Piemontul, un act care a prefigurat unificarea Italiei. În anii 1850, Carlo Lorenzini își extinde preocupările de jurnalist cu cele de autor dramatic și scriitor, dând o atenție deosebită dezvoltării operei și dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului , pe care îl va adopta definitiv pentru semnarea cărților sale în anii 1870 și 1880. Carlo Collodi
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]