14,805 matches
-
vechi), în Europa, Rusia europeană și Siberia de Vest puteau fi observate fenomene atmosferice neobișnuite: nori argintii, amurguri luminoase, halouri solare. Astronomul britanic William Dening scria că în noaptea de 30 iunie cerul deasupra orașului Bristol era într-atât de luminos, încât stelele practic nu se observau; și toată partea nordică a cerului era de un ton roșiatic, iar partea estică — verzuie. Explozia a avut loc în data de 30 iunie 1908. Aproximativ 80.000.000 de copaci de pe o suprafață
Fenomenul Tunguska () [Corola-website/Science/320094_a_321423]
-
pe care nu le manifestă mulțmile netede. Conjectura Arnold dă mai degrabă suma submulțimilor numerelor lui Betti ca o limită inferioară pentru numerele autointersecțiilor unei submulțimi Lagrangiene netede, decât caracteristica Euler în cazul neted. Vom vedea mai jos că, pata luminoasă obținută într-un sistem optic (numită caustică, poate fi explicată în termenii submulțimilor Lagrangiene. Un fibraj Lagrangian al unei mulțimi simplectice "M" este un fibraj în care toate fibrele sunt submulțimi Lagrangiene. Deoarece "M" este de dimensiune pară, putem considera
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
celule de mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se gazul coboară din nou, lăsând locul altor celule fierbinți să se ridice. Ca rezultat al acestei continue mișcări în sus și jos a celulelor apare rețeaua de mozaic formată din elemente separate de
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
solară se întinde în jurul cromosferei cu o grosime de sute de mii de kilometri sau mai mult și are o temperatură paradoxală de un milion de K. Structura cromosferei este foare erogenă: în cromosferă, între petele unor grupuri apar scânteieri luminoase de scurtă durată, numite erupții cromosferice, regiuni de nori albi numiți floculi (care sunt nori din calciu). Spre marginea discului solar apar niște limbi de flăcări ce ies din cromosferă, numite protuberanțe. Aceste protuberanțe sunt "liniștite" sau "eruptive". Cele liniștite
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
structura și transportul de energie dintre fotosferă și coroană, cromosfera având rol de intermediar, ca și pentru fenomenele pe care le generează, cel mai important fiind erupția cromosferică. Structura definitorie a cromosferei o constituie o rețea de formații conice mici luminoase (ca o iarbă), spiculele. fiecare con care reprezintă o spiculă are cca. 5.000 km înălțime și o rază de cca. 500 km. Spiculele sunt într-o permanentă mișcare, apar și dispar în medie în 5 minute.
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
Supergranulația este un mozaic produs de mișcarea unor celule luminoase și gigantice (supergranule de aproximativ 30.000 km) ale fotosferei (ca o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de celule luminoase de aprox. 200-2.000 km, care se mișcă de sus în jos (de la zona convectivă spre/dinspre fotosferă) cu aceeași viteză și au o durată de viață de 5-10 minute. Materia gazoasă din superganule se mișcă de la centru spre marginea
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Faculele solare sunt petele care se formează în defileurile dintre granulele solare, celulele luminoase de scurtă durată din fotosfera Soarelui, care apar datorită activității zonei convective de sub fotosferă. Faculele sunt produse de concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
au apărut o dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X-lea. Tehnica vitraliului, în linii mari neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugărul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaiîntâlnită până atunci. Călugărul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic în care vitraliul a jucat un rol definitoriu. În jurnalul său
Vitraliu () [Corola-website/Science/320289_a_321618]
-
și amalgamându-l în particule libere de argint care aderau la zonele expuse la lumină ale plăcii, lăsând halogenura de argint neexpusă pentru a fi înlăturată în etapa de fixare. Aceasta avea ca rezultat imaginea finală nefixată, ce consta din zone luminoase și zone întunecate în amalgamul gri de pe placă. Cutia de developare a fost construită pentru a permite inspectarea imaginii printr-o fereastră galbenă de sticlă, ceea ce permitea fotografului să știe când să înceteze developarea. Următoarea operație era „fixarea” permanentă a
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
implicat într-un accident rutier pe raza localității Pieptani, comuna Câlnic. Ionel Manțog a efectuat cu autoturismul BMW pe care îl conducea o depășire neregulamentară și a izbit în plin o ambulanță care circula din sens opus și avea semnalele luminoase în funcțiune. În urma accidentului, o persoană a decedat, iar alte patru au fost rănite. Ionel Manțog a fost anchetat de procurori pentru ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă. În perioada 2001-2002, Ionel Manțog, pe atunci director al direcției
Ionel Manțog () [Corola-website/Science/321062_a_322391]
-
doar câteva mii de ani, Perry descoperă lumea eloilor și morlocilor, aflând că lumea pe care a părăsit-o va fi distrusă de altă invenție de-a sa. Morlocii sunt niște creaturi mici, gri, asemănătoare unor extratereștri, care poartă baghete luminoase ca niște mici săbii de lumină. Personajul Weena a fost jucat de Priscilla Barnes, care a devenit faimoasă ulterior cu ajutorul sitcomului "Three's Company". Mare parte a acestei versiuni este fidelă originalului, dar modifică unele dintre primele călătorii ale lui
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
sistem informatic de urmărire a traficului va fi capabil să programeze trenurile să ajungă mai des în stații. Circulația metroului este deseori întreruptă de inundațiile provocate atât de ploile mari, cât și de ploile neimportante. Apa poate să strice semnalele luminoase din subteran și, uneori, obligă la închiderea liniei electrificate. Începând cu anul 1992, o sumă de 357 de milioane de dolari a fost cheltuită pentru a îmbunătăți cele 269 de sisteme de pompare a apei. În august 2007, o altă
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
real este Tenar, dar, după ce este consacrată formal zeilor la vârsta de șase ani, primește numele Arha, "Cea Devorată", întrucât toate Marile Preotese sunt considerate a fi reîncarnarea celei dintâi. Tinerețea lui Tenar se desfășoară în contrastul dintre escapadele copilăriei luminoase și ritualurile solemne și întunecate. Treptat, ea începe să își accepte rolul singuratic, anonim, ajungând să se simtă ca acasă în labirintul subteran cunoscut sub titulatura Mormintele din Atuan, în care conduc puternicii și răuvoitorii Nenumiți și în care sunt
Mormintele din Atuan () [Corola-website/Science/321575_a_322904]
-
ca națiunea întunecată, sau Yin (conform ideii taoismului chinezesc), ei folosesc acest concept ca formă de respect, în timp ce în Orgoreyn nu se apelează la shifgrethor, ci se acționează într-o manieră directă, care ascunde în spatele ei falsitatea (aceasta fiind națiunea luminoasă, sau Yang). Carrie B. McWhorter consideră că shifgrethorul poate fi definit simplu ca "un semn al onoarei și respectului care le oferă gethenienilor o cale de a ieși cu fața curată dintr-o criză." O analiză profundă a cărții prezintă
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
de obicei secvențe din viața familiei pictorului care avea 8 copii. În operele sale apare frecvent locuința din Sundborn, soția sa Karin cu copiii. Pictorul împreună cu soția lui sunt considerați în Suedia, întemeietorii locuințelor în culori pastel, cu ferestre mari luminoase. Casa lor este azi un muzeu. În Germania Larsson devine cunoscut în 1909 prin cartea „Casa de sub soare". Carl Olof Larsson s-a născut într-o familie săracă (n. 28 mai 1853), care locuia în Stockholm, pe Prästgatan(strada preotului
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole. Coțofana se hrănește și cu hrană vegetală, dar mai ales animală, hrana constând din insecte, larve, viermi, păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și oi. Pasărea consumă cadavre de vertebrate, mamifere mici, șoareci, amfibii, șopârle
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
pe draga Maria în brațele mele și am sărutat-o cu căldură de câteva ori. Am fost destul de nervoasă și agitată, atât de lungă a fost așteptarea. Draga Marie este foarte prietenoasă, are un chip plăcut, pielea frumoasa și ochi luminoși... Ea vorbește engleză minunat de bine". Regina a mai menționat de asemenea că Marie "nu avea nici un pic de frică de Affie și sper că va avea cea mai bună influență asupra lui". Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
Kingdom după lansarea albumului. I-au ales pe Luc Lafortune și Michael Keeling, membri Project X, pentru decoruri. Formația le-a sugerat să-l creeze ca un luminiș într-o pădure. Project X au creat trei copaci antropomorfici cu portocale luminoase. Spectacolul a conținut și confeti, pentru a simula ploaia. Formația plănuise ca turneul să dureze două luni, dar a ajuns să dureze doi ani și jumătate. Un concert de la începutul anului 1997 de la Arrowhead Pond of Anaheim a fost filmat
Tragic Kingdom () [Corola-website/Science/315280_a_316609]
-
un adevărat erou în lupta pentru sănătatea semenilor, salvator a mii de vieti pe parcursul carierei sale, admirat pentru omenie și harul tămăduitor condiționat de o descendentă aleasă dar și de educație merită cel putin o notă biografica pentru că figură lui luminoasă să fie sortită neantului."" Primele clase le face la Borșa. Urmează cursurile gimnaziului reformat de la Sighet și Liceul german de la Bistrița. Își continua studiile universitare la Facultatea de Medicină din Viena între anii 1900-1906 devenind un slujitor în cea mai
Ivan Dan () [Corola-website/Science/317382_a_318711]
-
stele apropiate poate rămâne în etapa de transfer de masă timp de încă un milion de ani (formând, eventual, explozii nova persistente) înainte ca situația să devină favorabilă unei supernove de tip Ia. Supernovele de tip Ia au o curbă luminoasă caracteristică. În apropierea momentului de luminozitate maximă, spectrul conține linii ale elementelor de masă intermediară între oxigen și calciu; acestea sunt principalele componente ale straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
energie mare care domină producția de energie în perioada ulterioară. Similaritățile profilelor de luminozitate absolută ale aproape tuturor supernovelor de tip Ia cunoscute au dus la folosirea acestora ca reper standard secundar în astronomia extragalactică. Cauza acestei uniformități a curbelor luminoase este încă o întrebare deschisă. În 1998, observațiile unor supernove de tip Ia îndepărtate au indicat un rezultat neașteptat, acela că universul pare să sufere o expansiune accelerată.
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
toate vorbesc de un creator deschis poeticului, preocupat nu de descripția unei flori, de carnația unui fruct, ci de redarea esențelor. Ceva indicibil, greu de pus în cuvinte, exprimă la Vasile Parizescu un complex sentiment al timpului, în modulații întotdeauna luminoase. http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Vasile+Parizescu/
Vasile Parizescu () [Corola-website/Science/317422_a_318751]