14,693 matches
-
orice caz, Încercarea de a-i apropia pe zei de oameni. 3) În „numinos” sunt identificate două principii: cel al binelui (protecția) și cel al răului (primejdia). 4) Divinitățile sunt numite și identificate În funcție de formele și activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu, În zona Uruk, care a impulsionat mult dezvoltarea creșterii vacilor, zeița protectoare este Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoți), medici, hierodule, moașe și alte persoane a căror profesie nu este indicată (Gurney, 1997, pp. 43-47). În general, textele specifică numele țării de proveniență, precum și numele specialistului căruia Îi este atribuită codificarea ritualului respectiv, considerat probabil cel mai eficient, menit să rămână model pentru aplicațiile ulterioare. țara de origine a magului sau a vrăjitoarei și folosirea formulelor În limbi diferite (hitită, hatică, luviană, palaică, hurrită, babiloniană și alte limbi necunoscute) demonstrează că au existat multe componente religioase care au contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod inevitabil caverna din Ilitia, În greacă Eileithyiexe "Eileithyie", pe care Odiseea (XIX, 188) o situa chiar la Amnisos. Dacă apoi Ilitia greacă era protectoare a femeilor În momentul nașterii, această grotă trebuie să fi fost sediul unui cult menit să favorizeze fertilitatea feminină. Oricum, este improbabil ca peșterile să fi fost rezervate cultului unei unice figuri divine sau al unei singure ființe supraumane. Dacă identificarea destinatarilor unor sanctuare ridicate pe Înălțimile munților este problematică, funcția lor cultuală a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pe altarul Hestiei erau invocate legile 1, iar la Atenaxe "Atena" Zeusxe "Zeus" Agoràios veghea asupra adunărilor orășenești, deschise de obicei printr-un sacrificiu, În timp Zeus Boulàios și Atena Boulàia vegheau asupra lucrărilor sfatului, Bulè. Templele Însele deveneau locuri menite exercițiului dreptății. Dar dacă zeii Își aveau casa În cetate și celebrarea cultelor lor contribuia la cimentarea structurii sociale, distanța ireductibilă care Îi despărțea pe nemuritori de muritori se accentua, erodând, În mod paradoxal, concetățenia dintre oameni și zei pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În primul rând amintim utilizarea, cu un caracter arhaic considerabil, a teonimelor duble, ca Ianusxe "Ianus" Quirinusxe "Ianus Quirinus" sau Panda Celaxe "Panda Cela" În latină, Torsa Ioviaxe "Torsa Iovia" În umbriană și Anaceta Cerriaxe "Anaceta Cerria" În oscă, utilizare menită să desemneze niște specializări funcționale sau ample sfere marcate de cupluri care se opun: astfel, etruscul Tiniaxe "Tinia" Calusna desemnează Tinia al lui Caluxe "Calu", sau „puterea” lui Tinia-Zeusxe "Zeus", activă chiar În sfera infernală proprie zeului catahtonic Calu. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologia pe care această nouă structură literară se bizuie în construirea unui univers coerent, competitiv cu cel al lumii reale. Tot literaturii sud-americane îi este dedicat și studiul Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic, tipărit la Atena în 1999 (în limba greacă), menit să familiarizeze „marele public” cu evoluția literaturii acestui continent, de la perioada colonială și până în prezent. Repere în zig-zag (2000), cuprinzând o selecție din publicistica autorului din perioada exilului, reprezintă, în plan simbolic, o „revenire” în literatura română. Cele trei domenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
caracteristică la elevi. Pe baza constatării că între creativitatea elevilor și cea a profesorilor există o strânsă legătură, E. P. Torrance a organizat cursuri în cadrul cărora profesorii să fie învățați să gândească creativ. În activitatea de predare-învățare, profesorul creativ folosește strategii menite să cultive flexibilitatea intelectuală. Torrance crede că încurajarea copiilor în a pune întrebări reprezintă un aspect esențial al dezvoltării creativității. Elevii trebuie învățați cum să formuleze o întrebare, să se joace cu ea, s-o reformuleze, să-și asume rolul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
fost eliberat se întâlnesc în punctul comun al eliberării reciproce din strânsoarea relației comandă-supunere. Răspunderea celui puternic față de cel care se supune nu este însoțită decât de frica lui că nu va reuși să și piardă puterea și că cel menit eliberării va trebui să rămână, mereu neliber, sub puterea lui. Supremul neajuns al adevăratei puteri este de a nu se putea desființa ca putere, de a nu se putea desprinde de cel supus și de a-l simți pe acesta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sunt prinși și blocați în proiectul unic al perpetuării puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou despre însoțirea mâinilor (dialog între eu și celălalt) EU. În privința de-neprevăzutului nu te poți pregăti. Și nici nu trebuie să încerci și nici
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
condiționează libertatea din afara ei (ele pun în joc limite primite, și astfel impuse), legea este singura limită pe care libertatea o întâlnește după ce ea însăși și-a pus-o în cale. Legea este rezultatul libertății care își proiectează singură limita menită să facă libertatea cu putință. Legea este libertatea care se ia pe sine în proiect în vederea unei îngrădiri eliberatoare, e libertatea care se îngrădește pentru a putea funcționa ca libertate. Ca lege bună, legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îi sunt inerente discontinuitățile, rupturile, recurgerile la „șocul contrasensului”, la „procedeul sâcâitor al antifrazei”, la toate variantele sarcasmului, în sfârșit, la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în sine, ci acțiuni menite să deblocheze drumul creației. Doar astfel se asigură un climat propice creativității și implicit se menține „tradiția”. Tradiția reală (opusă tradiției șablon) e o „continuă inovație”; inovația reală este însăși tradiția (genuină). Spre radicală deosebire de operele „născute”, cele „făcute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Omul nu are acces la «naștere» decât prin „îndelungata și chinuitoarea «facere»”. Continuând discuția în Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat (1990), cei trei cavaleri ai inteligenței analizează cu maximă acribie „felurile lui a avea”. Nu fără multiple digresiuni menite să ducă la deplina clarificare a termenilor operanți. Prin toate reușitele ontologice, ființa umană își creează un „avut ontologic” și, drept consecință, orice actualizare a lui a fi, orice realizare a lui în prezent („acum - aici - așa”) e însoțită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
sau "organice", cum i-ar spune Iorga) care, prin natura ei, să ferească de ruptură culturile autohtone. După părerea junimiștilor, sistemul acesta de "formă fără conținut" a fost menținut cu ajutorul politicianismului 57. Politicianismul era în opinia junimiștilor doar un instrument menit să dovedească faptul că politicienii și avocații angajați în politică erau indispensabili existenței statului român. Junimiștii au înțeles că nu există cale de întoarcere în zilele Regulamentului Organic, dar Titu Maiorescu și Constantin Rădulescu-Motru nu voiau să se producă nici o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după 1910, cu excepția practicilor jurnalistice dezgustătoare ale naziștilor și fasciștilor. Ziarele de scandal nu respectă standardele presei legale, dar nu există nimic în zilele noastre care să semene cu jurnalistica europeană de la sfîrșitul veacului. "Neamul românesc" nu a fost însă menit să fie un ziar de scandal! El era purtătorul de cuvînt al lui Nicolae Iorga, intelectualul român par excellence, slujindu-i drept linie întîi în lupta sa pentru naționalismul cultural românesc 65. El i-a insuflat ziarului propriul său spirit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
doi ani de expectativă, mulți naționaliști români (mai ales din Transilvania!) puneau întrebarea jenantă: "Ce mai așteaptă?" Iorga condamna "patriotismul à la Capșa"30 fulminînd împotriva "strategiilor" oportuniste ale politicienilor și oportuniștilor de la Capșa. "Poate că realizarea unificării naționale este menită unei alte generații, una mai valoroasă?"31, întreba el mînios. Iorga a ajuns chiar și să plece de la București, petrecîndu-și timpul la Văleni. Acolo, evaluînd corect lipsa de pregătire și dezorganizarea din România, le repeta zilnic alor lui: Intrarea în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de nevinovat ca să le păstreze). Blank își adusese contribuția la următoarele activități culturale ale lui Iorga: înființarea în cadrul Ligii Culturale a unui Teatru Popular , finanțarea școlilor românești ale lui Iorga, din Franța și Italia, tipărirea unor cărți ale lui Iorga menite răspîndirii culturii românești în străinătate, sponsorizarea conferințelor ținute de Iorga la Sorbona și, în sfîrșit, transferarea de fonduri în contul fiului lui Iorga, Mircea, care și-a făcut studiile în Italia, și obținerea pentru acesta a unui post de inginer
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-au influențat. A scris un editorial intitulat Politica și Masele, în care explica limpede că o națiune are un suflet, o conștiință care acționează în consecință. Masele au instincte și pasiuni; acestea sînt instincte primitive și sălbatice și pasiuni menite să satisfacă poftele și interesele. "Trebuie oare să permitem ca astfel de "adunări" să-și impună voința asupra elitei națiunii, formată de-a lungul timpurilor? Nu, un stat nu poate fi cîrmuit în acest fel!"210 Aversiunea lui Iorga față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu Briand și Laval. În 1932, Sistemul de la Versailles era încă în picioare. Pe măsură ce Hitler cîștiga tot mai multă putere, Franța a încercat să fondeze o "Uniune Danubiană" (ideea lui A. Tardieu), o alianță între Austria, Ungaria, Cehoslovacia și România menită să împiedice Anschlussul 75. Franța se opunea uniunii vamale austro-germane. Iorga era adeptul unei politici deschise spre Polonia și Cehoslovacia. S-a întîlnit cu mareșalul Josef Pilsudski, cu ministrul de externe, colonelul Josef Beck, cu vechiul său prieten, Profesorul Mazarýk
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se apropia de tragedia colectivă într-un ritm și mai rapid. Vom analiza relațiile externe ale României și reacția lui Iorga la grelele încercări prin care aveau să treacă și unul și celălalt. Hitler a pus în mișcare un proces menit să transpună în viață planurile expuse în Mein Kampf. Iorga a prevăzut acest fapt, scriind că Germania nu era mulțumită cu granițele stabilite" în urma Primului Război Mondial și era gata să pornească un alt război și mai înspăimîntător. Etapele acestui proces vor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aduna fonduri, "Prietenii Legiunii", la care oricine voia să sprijine Legiunea o putea face chiar și cu titlul anonim 14. Legiunea a dominat Congresul Studențesc Român din aprilie 1936 de la Tîrgu Mureș. În timpul acestui congres au fost înființate Echipele morții, menite să răzbune prin "acțiune directă" orice trădare sau nedreptate făcută Legiunii. Nu se dădeau îndărăt de la nimic. Cîteva săptămîni mai tîrziu, un fost lider legionar, Mihai Stelescu, a încercat să divizeze mișcarea legionară. În timp ce acesta zăcea pe un pat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a atacat problemele celor două mari minorități, ocupîndu-se mai întîi de minoritatea maghiară în articole apărute și sub formă de broșură cu titlul Hungarica. Iorga le reproșa ostilitatea ireconciliabilă față de administrația română, refuzul de a accepta autodeterminarea românilor și manevrele menite să ducă la revizuirea tratatelor de pace. A pus la stîlpul infamiei caracterul reacționar al instituțiilor maghiare medievale, a atacat "cultura subgermană" a ungurilor și le-a amintit de asuprirea din trecut a românilor, încheind: "vrînd să restabilească monstruoasele și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evrei sau nu"". Dr. Filderman n-ar fi putut invoca un argument mai nepotrivit! El nu cunoștea concepția lui Iorga referitor la evoluția "organică" și la drepturile unui popor asupra unui teritoriu! Iorga a replicat că "România nu este țară menită colonizării, cu kilometri pătrați nepopulați", acuzîndu-l pe Filderman că a făcut remarci jignitoare la adresa României atît în țară, cît și în afara ei (dr. Filderman era intermediarul evreilor români pe lîngă Liga Națiunilor și guvernele occidentale). A continuat afirmînd că evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]