14,917 matches
-
În condițiile „economiei de piață” care În România Înseamnă peste o mie de ziare și reviste ce-ți cer articole și o tulburare a sufletului literar pe care cu greu izbutești s-o depășești - nu altceva decât chiar literatură. Vă sărut copii, aștept un moment mai bun În care să vă scriu pe larg; mă topesc de dorul vostru, dar nu mai am putere să „fac” nimic, al vostru, În veci, Mugur Dureroasa zăpadătc "Dureroasa zăpadă" Îi prevedeam o longevitate invidiabilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de orice. Nu mai suport... Uită ce ți-am spus, dar nu uita ruga mea. Să nu mori, te-am rugat să nu mori. Să nu mori, bătrâne, asta e, să reziști, te roagă Nichita să reziști. Și m-a sărutat din nou. Urmele degradate ale harului În puroiul de lașități și frică al epocii care profitase de vulnerabilitatea poetului? Excesul de vocație artistică și excesul fragilității? Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu stătea umplută, n-avea putere În deget să preseze tutunul rebel. Cum putea astfel de persoană să fie primejdioasă?” Chick evocă sarcastic manierele mondene ale savantului Grielescu care ține minte onomasticile fiecăruia, zilele de căsătorie și alte tandre aniversări, sărută mâna cucoanelor și le trimite trandafiri, se apleacă să le aranjeze scaunul, aleargă să deschidă ușa, are grijă de aranjamentele cu maître d’. Toate sunt, de fapt, legate, Însă, mai curând, de Vela, fosta soție a lui Chick, sensibilă, ni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
condamnat 7 luni. Eu sunt condamnat la 10 ani muncă silnică. Când o să scapi de acolo să vii la mine, îți voi explica și povesti tot ce a fost. Pentru a veni aici trebuie bilet de la Direcția Generală a închisorilor. Sărut mâna cu drag, îți doresc sănătate și o cât mai mare putere de a suferi. De mine să nu ai nici o grijă. Sunt bine. Sunt tratat legal, uman și civilizat. Să știi că în mijlocul supărărilor pe care le-am avut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
scurți de catifea neagră, cu ciorapi albi de bumbac, iar pe corp avea o flanelă verde deschis peste care era trecută o cingătoare cu ciucuri albi. Intră atent, uitându-se în toate părțile și spune cu vocea lui cam nesigură: „Sărut mâna, tăticule! Am venit la tine. Unchiul Mitu îți trimite sănătate și voie bună.” A privit apoi când la jandarm, când la mine. încercând să mă dau jos și să mă apropii de el, s-a speriat și a ieșit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
după căderea nopții. Ne-am despărțit cu părere de rău, dar cu multă împăcare și nădejde în sufletele noastre. Mai greu s-a desprins copilul. Trebuind să plece, s-a întors din prag și, urându-mi noapte bună, îmi spune: „Sărut mâna, tăticule! Să mai veniți pe la noi!” După câteva zile, la radio și în ziare, s-a publicat audiența lui Horia Sima la Rege. Era ușor de priceput că dușmanii noștri au început să schimbe metodele de luptă. De la teroare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
căci îi voi avertiza. Eu voi pleca la noapte sau mâine noapte în Italia, să aflu refugiu acolo. Deci, până poimâine, nu-i predați, și afară de Petrașcu nu veți spune nimănui despre ce am vorbit noi aici. Hai să vă sărut și mergeți repede înapoi! Nu trebuie să se afle de această ticăloșie, înainte de a ne lua toate măsurile de apărare. Sper să găsesc o modalitate să vă comunic cum am ajuns în Italia. Plecasem din Rostock noaptea și chiar în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
văd, să-i urmăresc pasul, să asist la întâlnirea emoționantă cu familia sa... Sfertul de oră, cât a durat vizita reglementară a trecut ca un fulger. Din nou apare Căpitanul cu familia sa. Se desparte îmbrățișând cele două doamne și sărutând cu sete pe fetița Cătălina. încadrat de aceeași soldați se îndreaptă Căpitanul spre poarta fortului Jilava. De două trei ori s-a oprit, s-a întors și a privit grupul femeilor ce-l urmăreau cu priviri plângânde. A schițat o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ar fi putut salva unicornii de la dispariție. Ai idee despre ce e vorba? Mi-am încrucișat brațele și m-am gândit vreo două minute, dar n-am ajuns la nici o concluzie rezonabilă. — Lipsa dușmanilor, am zis totuși. — Bravo! zise ea sărutându-mă pe buze. Deci, să vedem cum stau lucrurile când nu există dușmani. — În primul rând, locul acela e izolat de lume. Acolo nu pot pătrunde alte animale, am zis. Cum ar fi, de exemplu, platourile înalte sau văgăunile adânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca o păsărică ce-și cruță mișcările în toiul iernii. Și-a tras fermoarul de la fustă, și-a închis, pe rând, de sus în jos, nasturii bluzei, apoi s-a așezat pe pat și și-a tras ciorapii. M-a sărutat pe obraz. Am văzut multe fete dezbrăcându-se grațios, dar puține sunt cele care se îmbracă atât de seducător. Și-a trecut mâna prin părul ei lung și negru și i-a dat o formă frumoasă. În cameră plutea parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
excepție. Din cauza lui am rana de la burtă, din cauza lui e lumea pe cale să se sfârșească în mai puțin de treizeci și cinci de ore. Dacă-l găsim, sunt convinsă că totul o să fie în ordine, spuse ea apropiindu-se de mine și sărutându-mă sub ureche. Sărutul ei m-a încălzit și parcă mi-a alinat un pic durerea provocată de rană. Aveam acolo un punct foarte sensibil. Sau poate s-a sensibilizat pentru că n-am mai fost de mult sărutat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine și sărutându-mă sub ureche. Sărutul ei m-a încălzit și parcă mi-a alinat un pic durerea provocată de rană. Aveam acolo un punct foarte sensibil. Sau poate s-a sensibilizat pentru că n-am mai fost de mult sărutat de o fată de șaptesprezece ani. Așa ceva mi se mai întâmplase cu optsprezece ani în urmă. Dacă toată lumea ar gândi numai de bine, n-am mai avea motive de spaimă, zise fata. — Cu cât avansezi în vârstă, cu atât crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
intersecții. Multe intersecții. Pe tot traseul ne-am îmbrățișat o singură dată. Fata s-a oprit brusc, s-a întors spre mine, a stins lanterna și m-a cuprins cu brațele. Mi-a atins buzele cu vârfurile degetelor. Ne-am sărutat. Am strâns-o ușor în brațe. Ciudat comportament pe întunericul acela! Cred că Stendhal a scris undeva despre asemenea îmbrățișări, dar nu-mi aminteam titlul cărții. Mă gândeam s-o caut dacă scăpam cu bine din aventura aceea și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și parcă uitasem de trecerea timpului. Tot ce simțeam era că împărtășeam teama și acesta ni se părea cel mai important lucru în clipa aceea. I-am simțit sânii lipindu-se de pieptul meu. A întredeschis buzele și m-a sărutat cu foc, plimbându-și degetele prin părul meu. Totul s-a terminat în zece secunde. S-a îndepărtat brusc de mine. Am trăit disperarea pilotului care prinde goluri uriașe de aer. Am aprins lanterna. Stătea în fața mea. A aprins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
E prea mare diferența de vârstă dintre noi. Și nici nu știu să cânt la vreun instrument. — Te învăț să călărești după ce ieșim de-aici. — Mulțumesc. Apropo, tu la ce te gândești? — La sărutul de adineauri. De aceea te-am sărutat. Nu știai? Nu. — Știi la ce se gândește bunicul meu? — Nu. — La nimic. El e capabil să-și golească mintea de tot. Se spune că numai geniile pot face așa ceva și atunci aerul spurcat nu mai are cum să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
verificând funia prinsă de curea. Nimeni nu e singur pe lume. Nici nu poate fi. Legăturile nu se pot rupe de tot. Plouă. Păsărelele ciripesc. Se găsește cineva să facă o rană altcuiva. Sau o fată cu care să te săruți în beznă. — Da, e adevărat, dar lumea nu are cum să supraviețuiască fără dragoste, zise fata. Dacă nu există dragoste, o asemenea lume trece pe lângă fereastra ta ca vântul. Nu o poți atinge, nu o poți mirosi. Oricâte fete ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru că testăm și funia. Cred că durează mai mult dacă urcăm amândoi în același timp. În caz că ajunge apa până aici, n-am decât să mă agăț și eu de funie. — Ești mai curajos decât pari. Am crezut că o să mă sărute iar și parcă așteptam, dar nu m-a băgat în seamă. A început să se cațere. M-am agățat cu ambele mâini de stâncă și m-am uitat la ea cum urcă, cu lanterna bălăngănindu-i-se pe spate. Arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
merge mintea! Vă rog să mă scuzați, dar aș vrea să mă retrag. Nu prea am timp la dispoziție... — Ai grijă să nu te prindă bestiile alea! îi spuse el fetei. Stai liniștit, mă descurc eu, zise fata cea durdulie sărutându-l ușor pe frunte. Vin să te iau. — Te rog încă o dată să mă scuzi pentru ceea ce s-a întâmplat, a zis el întorcându-se spre mine. Dacă ți-aș putea lua locul, aș face-o cu plăcere. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
colț. Și vibrații ușoare produse de metrou. Trecea pe deasupra capetelor noastre. Vibrațiile au durat zece sau cincisprezece secunde. S-au stins treptat, de parcă s-a închis robinetul chiuvetei. Nu mai aveam nici o îndoială. Aceea era ieșirea. Am ajuns! exclamă ea, sărutându-mă pe gât. Cum te simți? — De ce mă-ntrebi așa ceva? Nu-mi dau seama. A scos capul și-a intrat în deschizătura aceea pătrată. Cum a dispărut, am urmat-o și eu. Conducta cea îngustă mergea drept înainte o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a întâmplat tare demult, am zis eu cu ochii închiși. — Bineînțeles, zise ea luându-mi paharul din mână și începând să-mi desfacă nasturii de la cămașă. Încet, încet, de parcă scotea mazăre din păstăi. — De unde știi? — Știu și-atât. M-a sărutat pe piept. Părul ei lung se odihnea pe stomacul meu plin. — Totul s-a întâmplat demult... și se mai întâmplă. Nu? întrebă ea. Am rămas cu ochii închiși și m-am lăsat pradă senzațiilor. M-am gândit la biban, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
absolut totul. Până și iarna asta grea și lungă. După ce-am pus instrumentul deoparte, ea a închis ochii și s-a agățat de brațul meu. Am simțit o lacrimă caldă. Apoi altele. Am luat-o pe după umăr și am sărutat-o pe pleoape. Lacrimile de pe obraji îi străluceau ciudat. Nu de la lumina becului, cu siguranță. Era o lumină albă și caldă, ca cea trimisă de niște stele puternice. M-am ridicat și am stins lampa. Abia în clipa aceea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimeni. — Ți-am găsit sufletul. M-a privit fără să scoată un cuvânt. Lacrimile îi curgeau șiroaie. Îl pot citi, îl pot descifra. Nu s-a pierdut, nu e fărâmițe. E acolo și nu ți se mai poate fura. Am sărutat-o iar pe pleoape. — Aș vrea să mă lași singur. Sper să reușesc până dimineață să citesc tot. Apoi o să dorm și eu un pic. Fata a mai aruncat o privire craniilor sclipitoare înainte de a ieși din încăpere. A închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fata și-a rezemat capul de umărul meu. — Te-am studiat adineauri când ai venit din bucătărie, i-am zis eu fetei. — Și? — Ai picioare foarte frumoase. — Îți plac? — Mult de tot. A pus paharul pe masă și m-a sărutat sub ureche. — Ți-am mai spus că-mi place foarte mult să fiu lăudată? Pe măsură ce se crăpa de ziuă, luminițele emanate de craniu păleau tot mai tare și acesta a revenit, până la urmă, la vechea lui stare de os alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
viața sunt consubstanțiale În contingență și exces, iar scrisul este, poate, ca Într-o scenă din Numele maimuțelor, un act sexual consumat, printre salve de mitralieră, În obscuritatea fetidă a unui spital de campanie dezafectat. Emmanuel Adely vreau să-l sărut să-l ling să-l mângâi să-l sug dar mai Întâi nu ascultați-mă nu mă Întrerupeți Cartea lui Emmanuel Adely ilustrează trei tendințe ale literaturii franceze de azi. Prima se referă la modul În care scriitorul Își reprezintă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
C. (aici în transpunere liberă) - „nici în munții Gramostei / nici la Samarina în Pind, nici la Hrupiște / nici la Perivole [...]/ și n-a băut apă din ghiumi” și nici n-a mâncat „pita tu sinie, coaptă sub țest”, „n-a sărutat mână de bătrân / de bunic de mume venerate / cu mâini aurite / nu și-a așteptat smerită logodnicul / nu s-a făcut mireasă, fără a-și fi cunoscut dinainte mirele”, va rămâne străină de o lume ce a fost cândva imaculată
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]